De la cititorii noştri

Distracţie Sunt de acord că există o mulţime de modalităţi sănătoase pentru ca tinerii să se poată simţi bine, aşa cum aţi arătat în articolul „Tinerii se întreabă . . . Cum pot să mă distrez?“ (22 septembrie 1996). Putem merge la un muzeu sau la o grădină zoologică ori să organizăm un picnic sau chiar o reuniune. Chiar şi cei cu bani puţini se pot bucura invitându-i la ei acasă pe alţi tineri pentru a juca unele jocuri sau pentru a servi masa.

V. A., Brazilia

Pisică eroină Trebuie să vă spun cât de mult am apreciat articolul „Ataşamentul unei mame faţă de puii ei“, care a apărut în numărul din 22 septembrie 1996. Trăiesc într-o ţară în care practicile sexuale nu au limită, iar multe fete tinere avortează fără să stea pe gânduri. Cred că această pisică-mamă, poreclită Scarlett (Roşcata), este un exemplu minunat de mamă grijulie.

E. B., Mali

M-a impresionat mult povestea lui Scarlett, care a dat dovadă de un curaj absolut când şi-a salvat pisoiaşii din garajul cuprins de flăcări. M-a uimit, deoarece de la această pisică mulţi oameni ar putea să înveţe multe. Cred că este extraordinar faptul că publicaţi astfel de articole.

D. W., Germania

Povestea emoţionantă despre Scarlett şi pisoiaşii ei a fost cel mai tare articol despre avort pe care l-am citit vreodată.

J. G., Statele Unite

Nu mi-am putut opri lacrimile când am citit acest articol. Întotdeauna am iubit animalele de orice fel şi am apreciat lecţiile pe care le primim de la Iehova prin intermediul lor. Mă întristează foarte mult să văd că oamenii „inteligenţi“ nu manifestă aceeaşi grijă şi atenţie faţă de copiii lor.

C. C., Statele Unite

Ţiuitul Vă mulţumesc foarte mult pentru articolul „Ţiuitul: Un zgomot cu care să trăieşti?“ (22 septembrie 1996). Sufăr de această boală de şase ani. Îmi era teamă că am o boală incurabilă, deoarece nici un doctor nu a putut să-mi spună cu exactitate cum se numea această afecţiune. Citind articolul vostru, m-am liniştit. Acum mă străduiesc să suport ţiuitul până când va veni lumea nouă a lui Dumnezeu în care nimeni nu va mai fi bolnav. — Isaia 33:24.

C. F., Italia

Am început să am această problemă cu aproape zece ani în urmă. Îmi era groază când mă gândeam că aveam să aud mereu acest zgomot! Însă acum am învăţat să trăiesc cu urechea mea gălăgioasă. Aştept cu nerăbdare vremea când, mulţumită lui Iehova, voi auzi din nou LINIŞTEA!

J. S., Republica Cehă

Sufăr de ţiuit de doi ani şi jumătate şi am făcut tot felul de examene medicale, inclusiv o tomografie la creier. Neliniştea şi tensiunea mă făceau să mă simt frustrat. Citind articolul vostru, am învăţat să trăiesc cu această boală.

M. G. T. F., Sri Lanka

Soţul meu suferă de ţiuit. El mai suferă şi de depresie gravă. Aceste informaţii m-au ajutat să manifest mai multă empatie faţă de el. Uneori, zgomotul îi creează mari probleme şi trebuie să recunosc că nu am fost atât de înţelegătoare pe cât ar fi trebuit să fiu. Apreciez sincer modul logic în care a fost scris acest articol. Sunt sigură că articolul îi va ajuta pe mulţi să fie mai înţelegători cu partenerii lor care suferă de ţiuit.

L. F., Statele Unite