Ataşamentul unei mame faţă de puii ei
ERA o simplă pisică vagaboandă, cu blana scurtă, fără vreun nume, însă cu cinci pisicuţi pe care se străduia să îi crească pe străzile principale ale unui cartier din estul New York-ului. Şi-a făcut un culcuş într-un garaj dărăpănat, abandonat din cauza a numeroase incendii dubioase. Cutreiera împrejurimile în căutare de resturi de gunoi cu care să-şi hrănească puii.
Toate acestea însă urmau să se schimbe la ora 6:06, în dimineaţa zilei de 29 martie 1996. Un incendiu dubios a cuprins rapid garajul. Casa familiei de pisici era cuprinsă de flăcări. Au venit imediat pompierii de la unitatea Ladder Company 175, iar după puţin timp focul era ţinut sub control. David Giannelli, unul dintre pompieri, a auzit scâncetele pisicuţilor. Pe trei dintre ei i-a găsit în afara clădirii, pe un altul pe stradă, la o distanţă de trei sferturi din lăţimea străzii, iar pe al cincilea pe trotuar. Pisicuţii erau prea mici ca să se fi putut salva singuri. Giannelli a observat că arsurile fiecărui pisicuţ erau tot mai grave decât ale celorlalţi, unii dintre ei fiindcă aşteptaseră mai mult decât ceilalţi ca să fie salvaţi de mama lor, care îi căra afară unul câte unul.
Referitor la locul în care a fost găsită pisica şi la grija iubitoare a acesteia, articolul apărut în ediţia din 7 aprilie 1996 a cotidianului new yorkez Daily News a consemnat următoarele: „Giannelli a găsit-o pe mamă aproape leşinată de durere într-un loc pustiu din apropiere, iar imaginea pe care a văzut-o l-a îndurerat nespus. Pleoapele pisicii atârnau umflate din cauza fumului. Perniţele lăbuţelor îi erau pline de arsuri. Pe faţă, pe urechi şi pe picioare avea urme de arsuri adânci. Giannelli a găsit o cutie de carton. A pus cu grijă înăuntru pisica şi puii ei. «Nici măcar nu-şi putea deschide ochii», a spus Giannelli. «Dar îi atingea cu lăbuţa unul câte unul, numărându-i»“.
Când au ajuns la Liga Animalelor de pe Ţărmul Nordic, situaţia lor era incertă. Articolul spune în continuare: „Li s-au administrat medicamente ca să depăşească şocul. Curajoasei feline i s-au administrat intravenos antibiotice printr-un tub. Pe arsuri i s-au aplicat cu grijă creme antibiotice. Apoi a fost aşezată într-o cuşcă prevăzută cu un tub de oxigen ca să poată respira mai bine, iar în tot acest timp întregul personal al ligii pentru ocrotirea animalelor aştepta cu respiraţia întretăiată . . . După 48 de ore eroina era din nou pe picioare. Şi-a deschis ochii umflaţi, iar doctorii au spus că e în afara oricărui pericol“.
Opriţi-vă şi gândiţi-vă. Staţi o clipă şi vedeţi cu ochii minţii această mamă curajoasă care, deşi în mod natural se teme de foc, intră în clădirea plină de fum şi flăcări ca să-şi salveze puii care strigă înspăimântaţi. Faptul că intră o dată ca să-şi scoată micuţii pisicuţi neajutoraţi pare incredibil; faptul că face de cinci ori, de fiecare dată suportând durerea provocată de noi arsuri pe picioare şi pe faţă, este de neimaginat! Curajosului animal i s-a spus Scarlett (Roşcata) deoarece pielea îi era roşcată sau roşie din cauza arsurilor.
Când această poveste emoţionantă despre ataşamentul unei mame faţă de puii ei a ajuns cunoscută în întreaga lume a Ligii Animalelor de pe Ţărmul Nordic, telefoanele nu mai conteneau. Peste 6 000 de persoane din ţări îndepărtate precum Japonia, Olanda şi Africa de Sud au sunat ca să întrebe ce mai face Scarlett. Aproximativ 1 500 de persoane s-au oferit să îi adopte pe Scarlett şi puii ei. Mai târziu, unul dintre pui a murit.
Scarlett a mişcat inima oamenilor din întreaga lume. Poate că vă întrebaţi dacă nu cumva inima milioanelor de mame de azi care renunţă la copiii lor când aceştia sunt încă în uter sau îi ucid fără milă la scurt timp după ce îi nasc nu a fost mişcată de exemplul lui Scarlett, care ne-a arătat ce înseamnă ataşamentul dintre o mamă şi puii ei.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 24]
Liga Animalelor de pe Ţărmul Nordic