Tinerii se întreabă . . .

Ce pot să fac dacă sunt grav bolnav?

JASON nu avea decât 18 ani, dar totul părea ca şi cum toate ţelurile vieţii sale erau acum de neatins. El sperase să slujească cu timp integral în calitate de ministru creştin, însă atunci a aflat că are boala Crohn — o boală dureroasă, debilitantă a intestinelor. Astăzi însă, Jason reuşeşte să facă faţă situaţiei în care se află.

Poate că şi tu te lupţi cu o boală gravă. Într-un număr anterior, Treziţi-vă!a a analizat problemele cu care se confruntă unii tineri ca tine. Să vedem acum ce poţi să faci pentru a depăşi cu bine situaţia în care te afli.

O atitudine mintală pozitivă

Pentru a face faţă cu succes oricărei boli, trebuie să ai o atitudine mintală pozitivă. Iată ce spune Biblia: „Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare, cine îl va ridica?“ (Proverbele 18:14). Gândurile şi sentimentele negative, pesimiste fac ca vindecarea să fie mai dificilă. În cazul lui Jason, acest lucru a fost adevărat.

La început, Jason a trebuit să se lupte cu sentimente negative, cum ar fi mânia, care l-au făcut să se simtă foarte deprimat. Ce anume l-a ajutat? Iată ce spune el: „Articolele din Turnul de veghere şi Treziţi-vă! referitoare la deprimareb m-au ajutat foarte mult să-mi păstrez o atitudine pozitivă. Acum mă străduiesc să mă lupt doar cu câte o zi, pe rând“.

Şi Carmen, în vârstă de 17 ani, a învăţat să privească partea bună a lucrurilor. Deşi ea suferă de anemie cu celule „în seceră“, ea meditează la binecuvântările ei. „Mă gândesc la alţii care sunt mai grav bolnavi decât mine şi care nu pot face lucrurile pe care eu le pot face“, spune ea. „Şi atunci mă simt fericită şi nu mă mai compătimesc atât de mult.“

În Proverbele 17:22 se spune: „O inimă veselă este o bună doctorie“. S-ar putea ca unii să considere că râsul nu-şi găseşte locul atunci când eşti grav bolnav. Însă o bună dispoziţie şi o companie plăcută îţi înviorează mintea şi-ţi sporesc dorinţa de a trăi. De fapt, bucuria este o calitate divină, unul dintre roadele spiritului lui Dumnezeu (Galateni 5:22). Acest spirit te poate ajuta să simţi bucurie chiar şi atunci când te lupţi cu o boală. — Psalmul 41:3.

Găseşte un medic care să te înţeleagă

Este foarte util să mergi la un medic care îi înţelege pe cei tineri. În general, necesităţile intelectuale şi afective ale unui tânăr sunt diferite de cele ale unui adult. Ashley nu avea decât 10 ani când a fost internată în spital pentru a i se face un tratament pentru o tumoră malignă la creier. Medicul lui Ashley a vorbit cu ea plin de compasiune şi a folosit cuvinte pe care ea le putea înţelege. El i-a spus că s-a făcut medic din cauza unei boli pe care o avusese în copilărie. Apoi, el i-a explicat cu blândeţe, dar în mod clar, în ce consta tratamentul propus, astfel încât ea ştia la ce să se aştepte.

Ar fi bine ca împreună cu părinţii tăi să cauţi un personal medical care să te respecte şi să îţi înţeleagă necesităţile. Dacă, din anumite motive, nu te simţi la largul tău într-o măsură rezonabilă când eşti îngrijit, vorbeşte deschis cu părinţii tăi despre această problemă.

Luptă pentru sănătatea ta!

De asemenea, este absolut necesar să lupţi cu boala ta prin toate mijloacele posibile. De exemplu, caută să afli cât mai multe lucruri despre boala ta. „Cel cunoscător îşi măreşte puterea“, se spune într-un proverb biblic (Proverbele 24:5). Cunoaşterea înlătură teama de necunoscut.

În plus, un tânăr informat se poate implica mai mult în tratamentul său şi poate coopera într-o mai mare măsură în acest sens. El poate afla, de exemplu, că nu are voie să întrerupă luarea unui medicament prescris decât cu recomandarea medicului său. Carmen, despre care am vorbit mai înainte, a citit cărţi despre anemia cu celule „în seceră“; la fel au făcut şi părinţii ei. Ceea ce au aflat din cărţi i-a ajutat să găsească acel tratament medical care putea să o ajute pe Carmen cel mai mult.

Pune-i medicului tău întrebări concrete — şi de mai multe ori dacă este necesar — în cazul în care nu eşti lămurit într-o anumită problemă. În loc să-i spui medicului ce crezi că i-ar plăcea să audă, explică-i sincer ce gândeşti şi ce simţi. Este aşa cum spune Biblia: „Planurile eşuează acolo unde nu se discută în mod confidenţial“. — Proverbele 15:22, NW.

La un moment dat, se părea că Ashley nu vorbea deloc despre boala ei. Ea discuta doar cu mama ei despre acest lucru. O asistentă socială cu spirit de observaţie a întrebat-o între patru ochi: „Crezi că poate nu ţi s-a spus totul?“ Ashley i-a mărturisit că aşa era. Prin urmare, asistenta i-a arătat lui Ashley fişele ei medicale şi i-a explicat ce scria în ele. De asemenea, i-a rugat pe medici să stea mai mult de vorbă cu Ashley, în loc să vorbească despre ea cu părinţii ei. În cele din urmă, Ashley s-a deschis şi i s-a putut acorda ajutorul de care avea nevoie.

Sprijin din partea celor din jurul tău

Când un membru al familiei se îmbolnăveşte grav, acest lucru devine o problemă a întregii familii, problemă care necesită un efort comun. Familia lui Ashley şi congregaţia creştină şi-au unit forţele pentru a o ajuta. Periodic se făceau anunţuri în congregaţie în care se amintea că ea se afla în spital. Membrii congregaţiei au vizitat-o cu regularitate şi au ajutat familia la treburile gospodăreşti şi la pregătirea mesei, până când familia ei a reuşit să intre din nou în ritmul obişnuit. Copiii din congregaţie au vizitat-o pe Ashley la spital când ea se simţea mai bine şi putea să primească vizitatori. Acest lucru a ajutat-o nu numai pe Ashley, ci şi pe prietenii ei tineri.

Însă, înainte ca alţii să te ajute, aceştia trebuie să ştie că ai nevoie de ajutor. Carmen caută la părinţii ei şi la bătrânii de congregaţie sprijin afectiv şi spiritual. De asemenea, ea aşteaptă ajutor din partea colegilor ei de şcoală care au aceleaşi convingeri creştine ca şi ea. „Ei se gândesc la mine, spune Carmen, şi simt că au grijă de mine.“

Şcoala la care înveţi îţi poate asigura ajutor medical şi asistenţă financiară şi poate chiar să ofere un oarecare sprijin personal. De exemplu, profesoara lui Ashley i-a încurajat pe colegii ei de clasă să-i scrie şi să o viziteze. Dacă profesorii tăi nu înţeleg cu ce probleme te confrunţi, poate că este necesar ca părinţii tăi să discute în mod respectuos despre situaţia ta cu conducerea şcolii.

Foloseşte-ţi mintea şi corpul cu înţelepciune

Când eşti foarte grav bolnav, probabil că nu poţi să faci nimic altceva decât să-ţi concentrezi toată energia pentru a te însănătoşi. Dacă nu eşti complet invalid, există multe lucruri constructive pe care le poţi face. Autoarea Jill Krementz a făcut următorul comentariu referitor la ceea ce observase în timp ce făcea cercetări pentru cartea ei How It Feels to Fight for Your Life: „A fost deprimant pentru mine să petrec doi ani de zile străbătând coridoarele spitalelor şi să văd atât de mulţi copii privind cu ochii mari la televizor. Trebuie să-i încurajăm pe aceşti tineri să citească mai mult. Un pat de spital este un loc excelent pentru a-ţi antrena creierul“.

Fie că eşti acasă, fie la spital, faptul de a-ţi antrena facultăţile intelectuale te poate ajuta de cele mai multe ori să te simţi mai bine. Ai încercat să scrii scrisori sau poezii? Să desenezi sau să pictezi? Dar să înveţi să cânţi la un instrument, în cazul în care starea ta îţi permite? Chiar şi când sănătatea îţi limitează mişcările, există multe posibilităţi. În mod sigur, cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci este acela de a-ţi face obiceiul de a te ruga lui Dumnezeu şi de a citi din Cuvântul său, Biblia. — Psalmul 63:6.

Dacă starea îţi permite, şi o activitate fizică adecvată te poate ajuta să te simţi mai bine. Din acest motiv, centrele medicale dispun adesea de programe de terapie fizică pentru bolnavii tineri. În multe cazuri, exerciţiile fizice potrivite nu numai că promovează sănătatea fizică, dar te şi ajută să-ţi păstrezi o bună dispoziţie.

Nu renunţa

În faţa unei mari suferinţe, Isus s-a rugat lui Dumnezeu, şi-a pus încrederea în El şi s-a concentrat asupra viitorului fericit care îl aştepta şi nu asupra durerii (Evrei 12:2). El a învăţat din încercările dureroase prin care a trecut (Evrei 4:15, 16; 5:7–9). A acceptat ajutorul şi încurajările primite (Luca 22:43). S-a concentrat asupra bunăstării altora şi nu asupra propriei sale suferinţe. — Luca 23:39–43; Ioan 19:26, 27.

Deşi eşti, probabil, grav bolnav, şi tu poţi fi o sursă de încurajare pentru alţii. Într-o lucrare scrisă la şcoală, Abigail, sora mai mare a lui Ashley, a spus următoarele: „Persoana pe care o admir cel mai mult este sora mea. Chiar dacă trebuie să meargă la spital ca să i se facă perfuzii şi să fie înţepată cu o mulţime de ace, ea iese tot zâmbind!“c

Jason nu a renunţat la obiectivele sale, ci doar le-a adaptat într-o oarecare măsură. Acum obiectivul său este să slujească acolo unde este nevoie mai mare de predicatori ai Regatului lui Dumnezeu. Ca şi în cazul lui Jason, poate că nici tu nu poţi să faci tot ceea ce-ţi doreşti. Este important să înveţi să trăieşti în funcţie de propriile tale limite, nefiind nici exagerat de precaut, nici nepăsător. Bizuie-te pe Iehova pentru a primi înţelepciunea şi puterea necesare pentru a face tot ceea ce poţi (2 Corinteni 4:16; Iacov 1:5). Şi nu uita, va veni timpul când acest pământ va fi un paradis, în care „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“ (Isaia 33:24). Da, într-o bună zi vei fi din nou sănătos!

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Abigail, sora mai mare a lui Ashley, admiră curajul acesteia