Tinerii se întreabă . . .

De ce sunt atât de bolnav?

CÂND avea 13 ani, Jason şi-a pus în gând ca într-o bună zi să slujească în calitate de ministru cu timp integral la Betel, sediul mondial al Martorilor lui Iehova aflat în Brooklyn, New York. El şi-a făcut o ladă din lemn şi i-a spus „lada Betel“. A început să strângă în ea lucruri de care el credea că va avea nevoie atunci când avea să-şi înceapă cariera la Betel.

Însă la numai trei luni după ce a împlinit 18 ani, lui Jason i s-a pus următorul diagnostic: boala Crohn — o boală necruţătoare şi dureroasă, care afectează intestinul. „Pur şi simplu m-am simţit zdrobit“, îşi aminteşte el. „Singurul lucru pe care l-am mai putut face a fost să-l sun pe tata la serviciu şi să plâng. În orice caz, am înţeles că aceasta însemna că în calea visului meu de a merge la Betel a apărut o piedică.“

Boala este un motiv fundamental pentru care, „până în ziua de azi, toată creaţia suspină şi suferă“ (Romani 8:22). Nenumărate milioane de tineri sunt şi ei bolnavi. Mulţi ajung în cele din urmă să se facă bine. Însă alţii trebuie să se lupte cu boli care sunt cronice sau, în unele cazuri, cu boli care le ameninţă viaţa. Printre bolile de care suferă adesea tinerii se numără astmul, diabetul, anemia cu celule în formă de seceră, bolile infecţioase, epilepsia, bolile psihice şi cancerul. Unii tineri trăiesc cu multiple afecţiuni.

„De ce mi se întâmplă asta mie?“

Boala generează adesea stres pe plan psihic şi emoţional, ca să nu mai vorbim de suferinţa fizică. De exemplu, dacă boala te ţine departe de şcoală luni de zile, s-ar putea ca, pe lângă faptul că rămâi în urmă cu învăţătura, să te simţi izolat de cei din jur. Când Sunny, un băiat de 12 ani, a trebuit să lipsească de la şcoală pentru că era periodic internat în spital, el a început să-şi facă griji: „Oare ce fac colegii mei de clasă? Ce ore pierd azi?“

În mod asemănător, progresul tău spiritual poate să sufere atunci când eşti prea bolnav ca să poţi asista la întrunirile creştine sau chiar să citeşti din Biblie. În acest caz, ai nevoie de ajutor suplimentar pe plan afectiv şi spiritual. La început, poate că respingi diagnosticul pus. După ce trece un timp, poate că eşti foarte furios, probabil pe tine însuţi, gândindu-te că ai fi putut să faci ceva ca să nu te îmbolnăveşti. Poate că îţi vine să strigi: „De ce a permis Dumnezeu să mi se întâmple acest lucru?“ (compară cu Matei 27:46). De fapt, este normal să te simţi deprimat, cel puţin într-o oarecare măsură.

În plus, un tânăr poate că îşi imaginează că dacă va depune un efort deosebit, de exemplu, dacă se va strădui să se comporte extraordinar de bine, atunci Dumnezeu îi va îndepărta boala. Însă o astfel de gândire poate duce la dezamăgire, întrucât Dumnezeu nu promite pentru aceste timpuri vindecări miraculoase. — 1 Corinteni 12:30; 13:8, 13.

Probabil că ai sperat că niciodată nu va trebui să mori — că vei fi în viaţă atunci când Dumnezeu va aduce „necazul cel mare“ (Apocalipsa 7:14, 15; Ioan 11:26). Dacă este aşa, atunci când afli că ai o boală care îţi ameninţă viaţa, te poţi simţi de două ori şocat. Poate că te întrebi dacă nu cumva ai făcut ceva care l-a supărat pe Iehova sau poate te gândeşti că Dumnezeu te-a ales pentru un test deosebit al integrităţii. Însă aceste concluzii nu sunt corecte. „Dumnezeu nu poate fi ispitit de rele şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni“, declară Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia (Iacov 1:13). Boala şi moartea constituie o faţetă neplăcută a stării actuale a oamenilor şi cu toţii suntem surprinşi de „timpurile şi evenimentele neprevăzute“. — Eclesiastul 9:11, NW.

Înfruntă temerile

Când ajungi să suferi de o boală gravă, ai putea să simţi la început şi o teamă adâncă. În cartea How It Feels to Fight for Your Life sunt consemnate observaţiile făcute de 14 tineri care sunt grav bolnavi. De exemplu, Anton, un băiat de 10 ani, se temea că va muri în timpul unei crize grave de astm. Iar Elizabeth, de 16 ani, care avea cancer osos, se temea că nu se va mai trezi din somn.

Însă unii tineri au alt gen de temeri — se tem că nimeni nu se va căsători cu ei sau că, mai târziu, nu vor avea copii sănătoşi. Alţi tineri se tem că le vor transmite boala lor celorlalţi membri ai familiei, indiferent că boala lor este sau nu contagioasă.

Chiar dacă o boală se stabilizează sau dă înapoi, ori de câte ori are loc o nouă criză, temerile pot apărea din nou. Dacă ai avut astfel de temeri, ştii că ele sunt foarte adevărate. Din fericire, impulsul iniţial de a avea sentimente negative tinde să scadă cu timpul. Apoi poţi începe să-ţi examinezi situaţia mult mai raţional.

Dificultatea de a înfrunta o boală

„Când eşti tânăr, te crezi de neînvins“, spune Jason despre care am vorbit mai devreme. „Apoi, brusc, o boală gravă te trezeşte la realitate. Simţi că ai îmbătrânit peste noapte, deoarece trebuie să te retragi şi să o laşi mai moale.“ Da, este dificil să-ţi înfrunţi noile limite.

Jason a constatat că mai apare o altă mare problemă atunci când ceilalţi nu înţeleg în ce stare te afli. Jason suferă de ceea ce se poate numi o „boală invizibilă“. Înfăţişarea sa nu arată ce probleme are în interior. „Organismul meu nu digeră mâncarea aşa cum ar trebui s-o facă, explică Jason, şi, prin urmare, trebuie să mănânc mai des şi mai mult decât majoritatea celorlalţi. Cu toate astea, nu mă îngraş. În plus, câteodată sunt atât de obosit, încât nu reuşesc să-mi ţin ochii deschişi în plină zi. Însă ceilalţi fac unele comentarii care arată că ei cred că sunt prea îngăduitor cu mine însumi sau că sunt leneş. Ei spun unele vorbe de felul: «Ştii că poţi mai mult. Nici măcar nu încerci!»“

Jason are fraţi şi surori mai mici care nu înţeleg întotdeauna de ce el nu mai poate să facă lucrurile la fel ca altădată, de exemplu, să-i ducă să se joace cu mingea. „Dar eu ştiu că, dacă mă rănesc, mi-ar trebui probabil câteva săptămâni ca să mă fac bine“, spune Jason. „Ei au tendinţa să compare durerea mea cu a lor şi spun: «Doar se vaită ca să fie băgat în seamă». Cea mai mare durere a lor este, probabil, ceva de genul unei dureri datorate unui picior luxat, aşa că ei, pur şi simplu, nu-şi pot imagina ce durere simt eu.“

Dacă boala ta pare să fie o povară pentru familia ta, te poţi confrunta cu sentimente de vinovăţie. Şi părinţii tăi se pot simţi vinovaţi. „Amândoi părinţii mei cred că, probabil, ei mi-au transmis boala“, spune Jason. „De obicei, copiii se acomodează cu o boală după ce acceptă că este o realitate. Însă părinţii trec prin momente mai grele. Ei îşi cer mereu scuze. Tot timpul trebuie să fac tot ce îmi stă în putinţă ca să-i eliberez de aceste sentimente de vinovăţie.“

Vizitele medicale nu sunt ceva plăcut

Vizitele nesfârşite la medic pot fi o sursă de anxietate. Ele te pot face să te simţi mic şi neajutorat. Şi numai faptul de a sta în sala de aşteptare a unui spital, aşteptând să-ţi vină rândul, poate fi ceva îngrozitor. „Te simţi . . . atât de singur şi ţi-ar plăcea ca cineva să fie cu tine“, spune Joseph, un tânăr de 14 ani, bolnav de inimă. Din păcate, unii tineri nu primesc acest ajutor, nici chiar de la propriii lor părinţi.

Examenele medicale pot produce şi ele anxietate. Sincer vorbind, unele examene pot fi de-a dreptul neplăcute. Apoi, după ce le-ai făcut, trebuie, probabil, să aştepţi plin de nelinişte zile sau săptămâni întregi ca să primeşti rezultatele. Dar nu uita un lucru: un examen medical nu este ca un examen la şcoală; dacă ai o problemă de sănătate nu înseamnă că n-ai reuşit să faci ceva.

De fapt, un examen medical îţi poate oferi nişte informaţii deosebit de utile. El îţi poate arăta că ai o problemă de sănătate ce poate fi tratată fără greutate. Sau, în caz contrar, un examen medical îţi poate arăta ce poţi să faci ca să trăieşti cu această boală. El poate chiar să-ţi arate că, în ciuda aşteptărilor, nu suferi de boala de care eşti suspectat. Prin urmare, nu trage concluzii pripite în legătură cu starea ta.

Îngrijorându-te peste măsură, nu faci decât să te istoveşti. Iată ce declară Biblia: „Neliniştea din inima omului îl doboară“ (Proverbele 12:25). În schimb, Dumnezeu ne invită să-i spunem tot ce ne frământă. Trebuie să avem încredere că el se îngrijeşte de noi şi că ne va da îndrumarea şi înţelepciunea necesare pentru a face faţă problemei respective în cel mai bun mod posibil. — Psalmul 41:3; Proverbele 3:5, 6; Filipeni 4:6, 7; Iacov 1:5.

Putem fi fericiţi că Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, s-a îngrijit ca să putem intra într-o lume nouă a dreptăţii. El chiar îi va învia pe cei care au murit, oferindu-le ocazia de a se bucura de acea lume nouă. Biblia ne asigură că în acele zile „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“. — Isaia 33:24.

Până atunci, poate că eşti nevoit să înfrunţi o boală gravă. Însă există multe lucruri practice pe care le poţi face ca să suporţi cu succes situaţia. Despre acestea vom discuta într-un articol viitor.

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Poate că te întrebi: „De ce a permis Dumnezeu să mi se întâmple acest lucru?“