Lumea în obiectiv
Apă nesfinţită
Un chirurg irlandez a fost nedumerit când a văzut că o femeie în vârstă de 72 de ani a făcut de două ori infecţii grave la ochi exact înainte de operaţia de cataractă. Care a fost cauza infecţiilor? Apa „sfinţită“ de la Lourdes cu care îşi dăduse pe faţă. „Problema e că apa sfinţită este deseori contaminată cu bacterii periculoase“, se arată în The Irish Times. Dacă operaţia i-ar fi fost făcută conform programării, femeia ar fi putut orbi cu uşurinţă din cauza infecţiei. The Irish Times adaugă: „Sfinţirea în sine nu distruge microbii. Iar stropirea cu apă sfinţită, care se presupune că vindecă, în realitate poate provoca infecţii care pun viaţa în pericol în anumite împrejurări“. Potrivit articolului, prietenii sau rudele binevoitoare care vă stropesc cu apă „sfinţită“ când sunteţi internaţi în spital pot fi „cel mai mare pericol pentru supravieţuirea dumneavoastră“.
Dilema minelor
„În urma campaniei mondiale în vederea curăţirii planetei de mine s-a ajuns la concluzia că acest obiectiv este la fel de imposibil de atins cum sunt minele însele“, se arată în The Wall Street Journal. „Nu există un echipament adecvat, care să asigure fără pericol înlăturarea minelor.“ Soldaţii din zilele noastre folosesc acelaşi echipament rudimentar pe care îl foloseau bunicii lor în cel de-al doilea război mondial: sonde sub formă de baston şi detectoare de metal. Însă noua generaţie de mine este mult mai greu de detectat, deoarece minele sunt, în principal, din plastic şi sunt îngropate la un loc cu fragmente de mine şi alte deşeuri care dau multe alarme false. Când detectorul de metal depistează un obiect, o tijă din fibră de sticlă este înfiptă cu grijă în pământ la un anumit unghi. În felul acesta se urmăreşte depistarea minei prin atingerea ei dintr-o parte. Dacă mina este îngropată înclinat, iar tija atinge vârful minei, aceasta îi va exploda persoanei în faţă. Deşi minele costă de obicei mai puţin de 5 $ fiecare, înlăturarea lor poate costa mai mult de 1 000 $ pentru fiecare mină. Anual, în pământ sunt plasate între 1,5 şi 2 milioane de mine, iar acestea mutilează sau ucid peste 25 000 de persoane, dintre care mulţi sunt copii.
Copiii n-au nici o scăpare
„Majoritatea copiilor au început să devină victime ale neînţelegerilor dintre adulţi când războiul a devenit total: bombele şi proiectilele ucid fără să facă vreo deosebire de vârstă“, se arată în revista The Economist. „Războaiele civile — cu care suntem obişnuiţi în prezent — devorează deseori naţiuni întregi. În unele locuri, agenţiile de ajutorare trebuie acum să acorde tot atâta atenţie demobilizării soldaţilor-copii ca şi furnizării alimentelor de bază. Oriunde merg, agenţiile se pot aştepta să găsească copii printre refugiaţi, printre răniţi şi printre morţi.“ Deşi toţi pretind că iubesc copiii, cei care suferă mai mult ca oricând înainte sunt copiii. Agenţiile de ajutorare estimează că anul trecut s-au refugiat din cauza războiului 24 de milioane de copii sub 18 ani şi în ultimii zece ani au fost ucişi aproximativ 2 milioane de copii. Alte 4 până la 5 milioane au fost schilodiţi. „Consecinţele pe plan psihic depăşesc imaginaţia“, se afirmă în The Economist.
Controversa despre celibat
„Biserica Romano-Catolică îşi pierde o mare parte din personalul calificat din cauză că susţine în continuare celibatul preoţesc“, se arată într-un articol publicat în ENI Bulletin. La Cel de-al Patrulea Congres Internaţional al Preoţilor Căsătoriţi, ţinut la Brasélia, s-a arătat că 100 000 de preoţi romano-catolici din lumea întreagă au abandonat preoţia şi au renunţat la celibat. Potrivit spuselor lui Jorge Ponciano Ribeiro, fost preot, în prezent profesor la Universitatea din Brasília, o cincime din preoţi au renunţat la preoţie ca să se căsătorească. Numai în Brazilia există 3 500 de preoţi căsătoriţi. Ribeiro a spus: „Celibatul a fost impus pentru a se evita problemele dintre biserică şi moştenitorii preoţilor, şi nu pentru că Cuvântul lui Dumnezeu poate fi răspândit mai bine de cei care nu au relaţii sexuale“.
Elefanţi delincvenţi
„Asemenea copiilor, şi elefanţii tineri au nevoie de disciplinare ca să devină membri responsabili ai societăţii lor“, consemnează New Scientist. „Biologii susţin că elefanţii masculi din Rezervaţia Pilanesberg (Africa de Sud), care erau orfani, au devenit delincvenţi din cauză că elefanţii maturi nu i-au ţinut niciodată din scurt.“ Elefanţii nărăvaşi au atacat oameni, au împuns mortal 19 rinoceri albi în ultimii trei ani şi chiar au încercat să se împerecheze cu rinoceri. Au fost ucişi doi oameni, inclusiv un vânător profesionist care a fost trimis să împuşte un elefant care atacase un grup de turişti. În fiecare caz, animalul delincvent provenea dintr-un grup de elefanţi masculi tineri, aduşi în rezervaţie din Parcul Naţional Kruger după ce restul turmei lor fusese ucisă în scopul reducerii populaţiei de elefanţi. Deşi există mai mulţi factori care au tulburat viaţa elefanţilor, oamenii de ştiinţă sunt de părere că răspunzătoare de comportamentul rebel al acestora este, cel puţin în parte, lipsa de disciplinare şi de educare din partea animalelor mature — o trăsătură dominantă a vieţii obişnuite a familiilor de elefanţi. Acum nu vor fi mutate decât familii complete de elefanţi, astfel încât tinerii masculi „vor primi în continuare disciplina părintească severă de care au nevoie“, se arată în articol.
Prima fugă de la locul accidentului în spaţiu
Potrivit dovezilor, prima fugă de la locul accidentului în spaţiu a avut loc la o distanţă de peste 700 de kilometri deasupra pământului, se arată în revista New Scientist. Un satelit francez, pe nume Cerise, a început să se rostogolească cu viteză când unul dintre braţele lui stabilizatoare a fost făcut praf după ce a fost lovit de un fragment dintr-o rachetă Ariane, veche de zece ani, care se deplasa la aceeaşi altitudine cu o viteză de 50 000 km/h. Pe măsură ce pe orbitele din jurul pământului se acumulează deşeuri, şansele unor coliziuni de acest fel cresc cu fiecare an ce trece. Există deja peste 20 000 de fragmente de „vechituri“ spaţiale care se rotesc cu viteză în jurul globului. În timp ce fragmentele aflate pe orbitele mai joase sunt deseori eliminate prin unele procese naturale, cum ar fi expansiunea atmosferei, cele aflate pe orbitele superioare pot rămâne acolo mii de ani. Când se ciocnesc cu alte fragmente de deşeuri, ele se fărâmiţează în numeroase bucăţi mai mici, care pot penetra echipamentul spaţial al unui astronaut sau scutul protector al unei nave spaţiale. Chiar şi bucăţelele de vopsea pot produce accidente. În prezent, pentru fiecare satelit care funcţionează, există pe orbită aproximativ 4 sateliţi nefolosiţi, iar rachetele uzate care au explodat pe orbită constituie un sfert din deşeurile spaţiale cunoscute.
Spongierii le-au avut primii
„Foarte multe dintre ideile strălucite ale omenirii se dovedesc a fi vechi trucuri ale naturii“, se arată în ziarul The Washington Post. „Să luăm, de exemplu, fibrele optice. În 1951, oamenii de ştiinţă au inventat nişte fibre care se aseamănă cu sticla şi care pot capta lumina şi o pot transmite în linie frântă. S-a descoperit că spongierii din apele adânci ale mării Ross din Antarctica fac lucrul acesta de veacuri.“ Spongierii uriaşi, descoperiţi în ape adânci de până la 30 de metri, au spiculi sub formă de fibre care ies în afara corpului lor şi care captează şi transmit lumina, chiar şi sub un unghi de 90 de grade, la algele fotosintetice care locuiesc în interiorul corpului spongierilor. Experimentele au demonstrat că este captată şi lumina ce cade sub un anumit unghi, ceea ce arată că spiculii de pe părţile laterale ale spongierilor pot şi ei să le furnizeze lumină algelor.
Jucătorii pierd
„Cazinourile sunt făcute în aşa fel, încât proprietarii lor în nici un caz nu-şi pierd banii“, afirmă economistul brazilian Ricardo Gazel. „Probabilitatea ca o persoană să câştige bani la jocurile de noroc este minimă.“ Avertizând că înlesnirea accesului la cazinouri va crea, probabil, mai mulţi dependenţi de jocurile de noroc, Gazel adaugă: „Există speranţa deşartă de a câştiga bani fără prea multe eforturi. Oamenii visează că, printr-un noroc neaşteptat, se vor îmbogăţi rapid“. În plus, iată ce a declarat el în revista Veja referitor la faptul că Biserica sau guvernul nu au nici un motiv pe baza căruia să-i critice: „Guvernul este cea mai mare instituţie a jocurilor de noroc din ţară. Există şase tipuri de loterii susţinute de guvernul federal, fără să mai vorbim de loteriile subvenţionate de stat. Biserica nu poate critica legalizarea jocurilor de noroc, întrucât, pentru a strânge bani pentru parohii, Biserica promovează acest viciu în bazaruri, unde întotdeauna există un stand mic, la care credincioşii îşi pierd banii la pariuri“. Gazel afirmă că ‘specialiştii sunt de părere că jucătorii înveteraţi care nu caută ajutor riscă să o sfârşească la închisoare, să se sinucidă sau să-şi piardă minţile’.
Bandiţi înarmaţi cu şerpi
Locuitorii oraşului nicaraguean Diriamba, situat la 50 de kilometri sud de Managua, sunt terorizaţi de o bandă de hoţi care folosesc şerpi veninoşi. Potrivit celor consemnate în ziarul El Nuevo Diario, banda aduna de pe câmpiile din apropiere şerpi cu clopoţei, le scotea veninul şi apoi îi jefuiau pe oamenii care călătoreau pe drumurile din afara oraşului, ameninţându-i că vor pune şerpii să-i muşte. O fetiţă, care a leşinat când a văzut dinţii cu venin ai şarpelui, a constatat, când şi-a revenit, că lănţişorul de aur de la gât îi fusese furat. Banda a furat de la ţărani şi produse alimentare şi bani.