„Mutilarea naturii“
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN IRLANDA
LĂCOMIA ne ameninţă planeta. Ea subminează capacitatea pământului de a furniza hrana şi adăpostul de care avem cu toţii nevoie pentru a supravieţui. Fără îndoială, ştiţi deja că lăcomia distruge pământul, însă există câteva lucruri pe care nu trebuie să le dăm uitării.
Poluarea planetei
În 1962, în cartea Silent Spring (Primăvară tăcută), Rachel Carson, autoarea cărţii, ne avertiza că pesticidele şi deşeurile toxice poluează planeta. Tot pe această temă, cartea The Naked Savage (Sălbaticul gol) spune: „Omenirea şi-a poluat propriul mediu înconjurător şi şi-a murdărit propriul cuib, fapt care constituie un semnal de alarmă ce anunţă dispariţia speciilor“. Plini de lăcomie, oamenii continuă să polueze planeta. „Urmărind profituri maxime într-un timp minim — se arată în cartea World Hunger: Twelve Myths —, marii producători agricoli sunt gata să exploateze la maximum solul, apa şi substanţele chimice fără să se gândească la erodarea solului, la epuizarea rezervelor de apă subterană şi la poluarea mediului înconjurător.“
În loc să ocrotească nepreţuitele păduri tropicale ale lumii, care au un rol vital în supravieţuirea pământului, oamenii le distrug mai repede ca oricând. Autorii cărţii Far From Paradise—The Story of Man’s Impact on the Environment (1986) susţin că „vajnicele păduri tropicale aproape că vor dispărea în următorii cincizeci de ani dacă ritmul în care sunt exploatate în prezent rămâne neschimbat“.
Pescari lipsiţi de orice scrupule folosesc dinamită şi diferite substanţe chimice poluante pentru a prinde peştii din preajma recifelor de corali, „echivalentul marin al pădurilor tropicale“, cum au fost ele numite datorită abundenţei de forme de viaţă pe care le adăpostesc. Aceste metode brutale de pescuit, precum şi necugetata poluare chimică au „deteriorat grav“ mulţi dintre coralii vii. — The Toronto Star.
„Suntem propriul nostru flagel“
Sir Shridath Ramphal, fostul preşedinte al IUNC — Uniunea Mondială pentru Conservare — între anii 1991 şi 1993, numeşte această proastă administrare a resurselor naturale ale pământului „mutilarea naturii“. Dar cât de departe s-a ajuns? Ramphal citează următorul exemplu: „Majoritatea râurilor Indiei nu sunt altceva decât nişte canale deschise care duc deşeurile netratate din zonele urbane şi rurale până în mare“. La ce concluzie a ajuns el? „Suntem propriul nostru flagel.“
De-a lungul secolelor, lăcomia a dominat istoria lumii, dar ameninţarea pe care o prezintă ea pentru supravieţuirea planetei a luat amploare în prezent. De ce? Deoarece capacitatea omului de a distruge este acum mult mai mare. „Numai în ultimii cincizeci de ani — se arată în Far From Paradise — am dispus de mijloacele chimice şi fizice care pot efectiv să distrugă celelalte forme de viaţă de pe planeta noastră. . . . Homo sapiens [expresie care provine din latină şi înseamnă om înţelept], aşa cum, fără nici o modestie, se autointitulează omul, are o putere aproape absolută şi a încetat să se mai controleze în vreun fel.“ Recent, organizaţia Greenpeace, care se ocupă cu ocrotirea mediului înconjurător, a rostit o acuzaţie gravă, spunând: „Omul modern a făcut o groapă de gunoaie din Paradisul [pământesc] . . . şi acum stă ca un copil prostănac . . . aflat în pragul . . . distrugerii efective a acestei oaze de viaţă“.
Lăcomia face însă mai mult decât doar să ameninţe perspectivele de durată ale planetei. Ea ameninţă în mod direct fericirea şi securitatea voastră şi a familiei voastre. De ce spunem lucrul acesta? Veţi vedea în articolul următor.