Masacrul din Port Arthur: care a fost cauza?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

ÎN DUPĂ-AMIAZA zilei de duminică, 28 aprilie 1996, în zona istorică a oraşului Port Arthur — un binecunoscut centru turistic din Tasmania (Australia) — vremea era deosebit de frumoasă. Restaurantul Broad Arrow Café era înţesat de oameni care serveau prânzul. Pe la ora 1.30, după ce a terminat de mâncat pe terasa restaurantului, un tânăr blond, în vârstă de 28 de ani, a intrat înăuntru şi a început să tragă cu arma.

Clienţii s-au prăbuşit morţi în scaunele lor, cu mâncarea încă în gură. Poliţia a spus că totul a fost „ca un măcel pe un câmp de luptă“. După ce individul înarmat a crezut că îi ucisese pe toţi — în total 20 de persoane —, a plecat liniştit. În câteva secunde comisese mai multe crime decât avuseseră loc în cei patru ani precedenţi pe întregul stat insular Tasmania!

Cu toate acestea, asasinul şi-a continuat distracţia criminală executându-şi metodic victimele. De exemplu, în drum spre ieşirea din acest loc istoric, el a zărit-o pe Nanett Mikac care era împreună cu fetiţele ei. Le-a ucis pe Nanett şi pe fetiţa de trei ani. Apoi, când fetiţa de şase ani a încercat să scape, a urmărit-o şi a împuşcat-o în cap în timp ce aceasta se ghemuia în spatele unui copac.

După aceea, la casa de bilete de la intrarea în zona istorică, asasinul i-a ucis pe cei trei pasageri ai unui BMW şi le-a luat maşina. Apoi, puţin mai încolo, a întâlnit un bărbat şi o femeie care erau şi ei într-o maşină. L-a forţat pe bărbat să intre în portbagajul BMW-ului şi a ucis-o pe femeia care era cu acesta. A mers apoi cu maşina o distanţă scurtă până la hanul Seascape Cottage, unde a ajuns în jurul orei 2.00 după-amiaza. Acolo a dat foc BMW-ului şi i-a luat ostatici pe bărbatul pe care îl răpise şi pe o pereche vârstnică, proprietarii hanului. De când a plecat din restaurant a ucis 12 persoane, astfel încât numărul victimelor s-a ridicat la 32. Mulţi alţii au fost răniţi.

Duminică după-amiaza în predicare

Între timp, Jenny Ziegler şi familia ei, membri ai congregaţiei Martorilor lui Iehova din Port Arthur, s-au întâlnit la ora 1.30 după-amiaza ca să iasă în minister. Familia s-a îndreptat apoi spre zona istorică a oraşului Port Arthur. Jenny intenţiona să-l viziteze pe David Martin, prietenosul proprietar al hanului Seascape Cottage. Cu câtva timp în urmă, împreună cu o altă soră de credinţă, ea purtase o discuţie biblică cu el.

La scurt timp după ora 2.00 după-amiaza, în timp ce Jenny, soţul ei şi copiii se îndreptau spre han, au observat fumul care venea de la o maşină ce ardea pe peluza hanului. Poliţiştii i-au oprit şi le-au spus să se întoarcă pe unde au venit. „Lucrurile au început parcă să prevestească ceva rău“, a spus Jenny. „Străzile păreau nefiresc de pustii.“

Însă, nefiind încă conştienţi că, într-adevăr, ceva nu era în regulă, familia a părăsit drumul principal şi s-a îndreptat spre o plajă mică, unde să-şi continue lucrarea de predicare planificată. Acolo, totul părea normal: copiii înotau, oamenii se plimbau până la celălalt capăt al plajei, iar o pereche de bătrânei stăteau în maşină şi citeau. „Soţul meu s-a apropiat de ei, şi a urmat o conversaţie plăcută“, a spus Jenny. „El le-a spus că se părea că exista o problemă undeva pe şosea şi i-a sfătuit ca la întoarcere să meargă pe un alt drum. Eu i-am vorbit puţin unui tânăr, şi imediat după aceea am plecat cu toţii mai departe.“

Soţii Ziegler au mers mai departe pe drumul care duce la zona istorică a Portului Arthur. „Acolo — povestea Jenny — erau câteva maşini care blocau intrarea în zonă. Am aflat mai târziu că ele ascundeau de privirile trecătorilor cadavrele oamenilor care fuseseră împuşcaţi. Un bărbat ne-a povestit cele întâmplate: «Ca nebun, un individ face ravagii cu o armă în mână; sunt vreo 15 morţi!» Am fost sfătuiţi să plecăm imediat.“

Un deznodământ groaznic

După cum relata Jenny, îngrozitoarea întâmplare era departe de a se sfârşi: „Drumul de întoarcere acasă ne-a pus nervii la încercare întrucât nu ştiam unde se afla criminalul. De fiecare dată când întâlneam pe drum câte o maşină, ne întrebam dacă nu cumva criminalul era în ea. Chiar şi după ce am ajuns cu bine acasă nu ne-am simţit în siguranţă, întrucât locuim într-o zonă izolată, în care o persoană care cunoaşte bine împrejurimile se poate ascunde cu uşurinţă. Întrucât fraţii şi surorile creştine ştiau unde fuseserăm în după-amiaza respectivă, imediat după ce am ajuns acasă au început să ne caute la telefon ca să se asigure că nu ni s-a întâmplat nimic.

În timp ce ne gândeam la toate cele întâmplate, ne-am dat seama că, dacă am fi ajuns să-l vizităm pe proprietarul hanului cu câteva minute mai devreme, am fi putut fi printre cei ucişi. Ne-am îngrozit la gândul că ucigaşul poate chiar şi-a îndreptat arma spre noi în timp ce discutam cu poliţiştii!“

În noaptea acelei duminici, în jurul hanului erau mai mult de 200 de poliţişti care stăteau pe jos pentru a se feri în felul acesta de o eventuală salvă de gloanţe trase de criminal. Se pare că acesta a încercat să fugă cu un elicopter, dar lăsarea nopţii i-a împiedicat planurile. Luni dimineaţa, pe la ora 8.00, din casă se vedea cum ieşea fum. Criminalul a scăpat cu viaţă, deşi a avut arsuri. Cei trei ostatici, precum şi proprietarul hanului căruia familia Ziegler intenţionase să-i facă o vizită, au fost găsiţi morţi printre rămăşiţele arse ale casei, în felul acesta numărul victimelor ridicându-se la 35.

De ce s-au întâmplat toate acestea?

Cu aproximativ şapte săptămâni în urmă, pe data de 13 martie, în Dunblane (Scoţia), un om înarmat a intrat într-o sală de gimnastică a unei şcoli şi a împuşcat 16 copii şi pe profesoara acestora. Aşa cum se arată într-o veche maximă prezentată într-o emisiune de ştiri de la televiziune, „Dacă curge sânge, evenimentul ajunge pe prima pagină“, şi acesta a devenit un eveniment transmis de agenţiile de informaţii din lumea întreagă. Unii experţi în psihologia comportamentului au emis ipoteza că s-ar putea ca ucigaşul australian să fi încercat să depăşească numărul de morţi rezultat în urma crimelor săvârşite la Dunblane. Este demn de remarcat faptul că, în Statele Unite, ucigaşul aşa-numit Zodiac, care ani de zile a terorizat oraşul New York, a spus că el încercase să-i întreacă pe ceilalţi ucigaşi despre care citise.

Un alt factor despre care mulţi susţin că contribuie la epidemia de crime îl constituie sexul şi violenţa din filme. În ziarul australian Herald Sun erau consemnate următoarele: „Din locuinţa lui Martin Bryant, aşa-numitul ucigaş în masă din oraşul Port Arthur, s-au confiscat în total 2 000 de casete video cu filme violente şi porno. . . . Depozitul ascuns, plin cu casete video, a fost descoperit după ce atenţia a fost îndreptată asupra rolului pe care l-au avut filmele violente în masacrul din Port Arthur“. În acelaşi sens, cotidianul new-yorkez Daily News semnala faptul că „două cutii cu videocasete porno sunt întinse pe patul de o persoană“ al ucigaşului Zodiac, care a mărturisit faptele comise.

Când masacrul din oraşul Port Arthur a devenit cunoscut, unele posturi de televiziune şi-au schimbat imediat programele planificate. După aceea, în articolul „Ipocrizia televiziunii când e vorba de violenţă şi durere“, ziarista Penelope Layland a scris următoarele: „Într-un fel, scoaterea din program a acelor filme violente s-a asemănat cu un simbolic minut de reculegere. Mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, lucrurile îşi vor relua cursul firesc“.

Şi totuşi, pentru a înţelege şi mai bine motivul pentru care violenţa a luat o astfel de amploare, trebuie să apelăm la Biblie. Cu mult timp în urmă ea a profeţit că „în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi . . . neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine“ (2 Timotei 3:1–5). În consecinţă, amploarea pe care a luat-o astăzi violenţa nu face decât să sporească dovezile pe care le avem că trăim în zilele din urmă şi că sfârşitul acestui sistem de lucruri este aproape. — Matei 24:3–14.

Aşa cum poate mulţi bănuiesc, demonii — forţele spirituale invizibile rele — sunt părtaşi la răspândirea unui comportament sălbatic, inuman (Efeseni 6:12). După ce descrie aruncarea lui Satan Diavolul şi a demonilor săi din cer, Biblia declară: „Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp“ (Apocalipsa 12:7–9, 12). Chiar acum noi ne aflăm în această perioadă de vaiuri, iar Satan şi demonii lui se folosesc de orice mijloace posibile pentru a-i îndemna pe oameni să comită tot mai multe acte de violenţă.

Însă Satan, demonii lui şi lumea lor cea rea vor dispărea în curând, iar guvernarea Regatului lui Dumnezeu va inaugura o lume nouă, a dreptăţii (Daniel 2:44; Matei 6:9, 10; 2 Petru 3:13; 1 Ioan 2:17; Apocalipsa 21:3, 4). Jenny a remarcat: „Momentan «plângem cu cei care plâng», dar dorinţa noastră este aceea de a le împărtăşi tuturor acelor membri ai comunităţii care au fost extrem de tulburaţi de această tragedie speranţa Regatului pe care o avem noi“. — Romani 12:15.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Restaurantul Broad Arrow Café, unde a început masacrul

[Provenienţa hărţii de la pagina 16]

Mountain High Maps® Copyright © 1995 Digital Wisdom, Inc.