Bolile cardiace — Viaţa este ameninţată

ÎN FIECARE an, milioane de bărbaţi şi de femei de pe întregul glob sunt victime ale infarctului. Mulţi supravieţuiesc fără prea multe urmări. Alţii nu. În cazul unora însă, inima este atât de tare afectată, încât „o întoarcere la activităţile utile este pusă sub semnul întrebării“, afirmă cardiologul Peter Cohn, adăugând: „Prin urmare, este absolut necesar ca, atunci când este posibil, infarctele să fie tratate în faza de început“.

Inima este un muşchi care pompează sânge în tot corpul. Când are loc un infarct (infarctul miocardic), o parte a muşchiului inimii moare, deoarece nu mai este alimentat cu sânge. Pentru a rămâne sănătoasă, inima are nevoie de oxigen şi de alte substanţe nutritive care sunt transportate de sânge. Ea primeşte aceste substanţe prin arterele coronariene, care înconjoară partea exterioară a inimii.

Bolile pot afecta orice parte a inimii. Însă cea mai răspândită este perfida boală care afectează arterele coronariene, boală numită ateroscleroză. Când aceasta se instalează, în pereţii arterelor apar nişte plăci, sau depozite de substanţe grase. După un timp, plăcile se pot înmulţi şi ajung să întărească şi să îngusteze arterele, limitând fluxul sanguin spre inimă. Această boală coronariană de fond (BC) este răspunzătoare de majoritatea infarctelor.

Înfundarea uneia sau a mai multor artere accelerează apariţia unui infarct în momentul în care inima are nevoie de mai mult oxigen decât primeşte. Chiar şi în arterele care nu sunt îngustate foarte mult, un depozit de plăci ateromatoase se poate rupe, ducând la formarea unui cheag de sânge (un trombus). În plus, arterele bolnave sunt mai vulnerabile la spasme. Un cheag de sânge se poate forma acolo unde a apărut un spasm, ceea ce duce la eliberarea unei substanţe chimice care strânge pereţii arterei, declanşând un infarct.

Când muşchiul inimii nu mai este alimentat cu oxigen destul de mult timp, ţesuturile din apropiere pot fi afectate. Spre deosebire de alte ţesuturi, muşchiul inimii nu se regenerează. Cu cât infarctul durează mai mult timp, cu atât inima este mai grav afectată, iar riscul de a muri este mai mare. Dacă sistemul electric al inimii este distrus, ritmul normal al inimii poate deveni haotic, iar inima poate să înceapă să vibreze nebuneşte (apar fibrilaţiile). Când apare această aritmie, inima nu mai poate să pompeze sânge spre creier în mod eficient. În zece minute creierul moare şi, odată cu acesta, şi persoana respectivă.

Prin urmare, este absolut necesar ca personalul medical de specialitate să intervină în cel mai scurt timp. Acesta poate salva inima, astfel încât ea să nu fie distrusă în continuare, poate preveni sau trata aritmia şi poate salva chiar viaţa persoanei.