De la cititorii noştri

Planeta în pericol Vă scriu în legătură cu seria de articole intitulată „Planeta noastră este în pericol: Poate fi ea salvată?“ (8 ianuarie 1996). Este bine când poţi citi ceva încurajator. Cel de-al treilea articol din această serie ne-a dat speranţa în Paradis, unde nu va mai trebui să ne facem griji cu privire la ecosistem sau la găurile din stratul de ozon! Sper să trăiesc în Paradis împreună cu familia şi cu prietenii mei.

A. C., Statele Unite

Ne-a plăcut chenarul informativ prezentat în paginile 8 şi 9, în care se vorbea despre probleme precum distrugerea pădurilor, lipsa apei sau specii pe cale de dispariţie. Articolele ne-au ajutat să înţelegem situaţia gravă în care se află în prezent planeta noastră, iar faptul că unica soluţie la această problemă gravă se află în mâinile Creatorului nostru ne dă un sentiment de siguranţă.

O. P. şi F. J. O., Spania

Expunerea prezentată de Jessica Tocmai am terminat de citit articolul „Expunerea prezentată de Jessica“, apărut în ediţia din 8 ianuarie 1996. Acest material m-a încurajat foarte mult! Sunt mândră când văd că un copil atât de strălucit îi slujeşte lui Iehova cu atâta bucurie şi fidelitate. Relatarea despre Jessica mi-a reamintit că trebuie să depunem mărturie de fiecare dată când se iveşte ocazia.

A. H., Statele Unite

Am găsit un scop în viaţă Articolul „Nu aveam nici un ţel, dar am găsit un scop în viaţă“ (8 ianuarie 1996) m-a mişcat profund. În timp ce îl citeam, mă regăseam în articol. Nici eu nu aveam vreun ţel în viaţă şi vedeam viitorul într-un mod sumbru. Apoi însă am primit invitaţia de a merge la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova şi am început un studiu biblic. Acum activez cu bucurie în lucrarea de predicare cu timp integral, ajutându-i pe alţii să vadă speranţa minunată pe care mi-a oferit-o Iehova.

C. R., Statele Unite

Tratarea sterilităţii Mi-a reţinut atenţia articolul „O nouă speranţă pentru cuplurile sterile?“, din cadrul rubricii „Lumea în obiectiv“ (22 septembrie 1995). I l-am arătat unui biolog, iar el a spus că nu a auzit niciodată de procedura descrisă, în care, printr-o microinjecţie, un singur spermatozoid este aşezat pe un ovul „în interiorul corpului femeii“.

E. K., Germania

Articolul nostru avea la bază un articol al agenţiei franceze de presă „France-Presse“, în care se vorbea despre o cuvântare ţinută de medicul danez Anders Nyboe Andersen. Din nefericire, unele dintre chestiunile relatate nu erau corecte. Dr. Andersen a declarat revistei „Treziţi-vă!“ că microinseminarea se face de fapt in vitro, adică în afara corpului femeii. După aceea, ovulul fecundat este introdus în corpul femeii. Afirmaţia potrivit căreia „se foloseşte un spermatozoid al soţului în loc de unul luat de la un donator anonim, evitându-se astfel delicatele întrebări de natură religioasă şi morală“, a fost corectă. Astfel stând lucrurile, un cuplu creştin va trebui să ia o decizie personală referitor la această procedură. (Vezi „Turnul de veghere“ din 1 mai 1983, pagina 32.) — ED.

Prieten încăpăţânat Vă scriu despre articolul „Tinerii se întreabă . . . Ce ar trebui să fac atunci când un prieten are un necaz?“ (22 ianuarie 1996). Una dintre cele mai bune prietene ale mele a fost exclusă anul trecut. Am fost foarte îndurerată din cauza aceasta. Aveam senzaţia că nu am ajutat-o suficient, că nu am stat cu ea suficient şi că nu i-am fost o adevărată prietenă. După ce am citit că nu a fost vina mea că ea a părăsit adevărul, parcă o povară uriaşă mi-a fost luată de pe umeri!

L. T. Statele Unite

În cazul meu, persoana care îmi era apropiată şi care a început „să ducă o viaţă discutabilă“ nu numai că era prietena mea, dar era şi o persoană bună şi de neînlocuit: mama mea. În cele din urmă m-am dus şi am vorbit cu bătrânii congregaţiei despre situaţia ei, şi ea a fost exclusă. Îmi reproşam singură că le spusesem bătrânilor. Acum vreau să lupt ca să-mi depăşesc sentimentele de vinovăţie, punând în practică sugestiile din articol.

I. Y., Japonia