De la cititorii noştri

Concerte rock Cred că articolul „Tinerii se întreabă. . . Ar fi bine să mă duc la concerte rock?“ (22 decembrie 1995) a fost puţin influenţat de prejudecăţi. Am fost împreună cu mama la un concert rock. Era un concert dat de o formaţie mai veche, iar spectatorii s-au comportat cuviincios. Însă în articol nici măcar nu se întrezărea posibilitatea de a găsi un concert decent.

S. A., Statele Unite

Într-adevăr, articolul scotea în evidenţă posibilele pericole pe care le prezintă concertele rock. Cu toate acestea, noi nu am condamnat în general participarea la astfel de spectacole. Noi i-am îndemnat pe cititori astfel: „Dacă ai de gând să mergi la un concert, adună câteva informaţii relevante“. Aşadar, am spus aceste cuvinte ca să-i ajutăm pe tineri şi pe părinţi să ia o hotărâre echilibrată. — ED.

Vă mulţumesc pentru articol. Cu numai câteva săptămâni înainte de a primi revista am fost cu câţiva prieteni la un concert. Mulţi dintre cei prezenţi aveau o purtare sălbatică şi erau beţi. Nu era un loc potrivit pentru creştini. Cu siguranţă, aceasta a fost o lecţie pentru mine şi sper că şi pentru alţii.

M. E., Statele Unite

Costa Rica Vreau să fac o clarificare referitor la articolul „Costa Rica — o ţară mică, dar extrem de variată“ (8 iulie 1995). Aţi afirmat că „aproape 27% din teritoriu este ocrotit, ceea ce reprezintă cea mai mare proporţie a oricărei ţări din lume“. Totuşi, în World Almanac se arată că Ecuadorul a alocat pentru conservare aproape 40% din suprafaţa sa totală.

M. E., Ecuador

Vă mulţumim pentru clarificare. — ED.

Mali Mi-au dat lacrimile de bucurie când am citit articolul „Pentru prima dată în Mali“ (22 decembrie 1995). Spiritul de colaborare care există între membrii religiei voastre care trăiesc în Mali îţi întăreşte credinţa. Am luat legătura cu Martorii lui Iehova pentru a începe un studiu biblic cu ei. M-am hotărât să mă alătur vouă în închinarea adusă lui Dumnezeu.

D. C. A., Nigeria

Sindromul Tourette Ţin să-mi exprim mulţumirile pentru articolul „Viaţa dificilă a celor care au sindromul Tourette“ (22 decembrie 1995). Fiind eu însumi afectat de această boală, în urma unui tratament eficient simptomele acestei boli (ticurile) au dispărut spre sfârşitul adolescenţei. Din nefericire, nu toţi au această şansă. Articolul le va fi de mare ajutor acestor persoane şi familiilor lor.

Y. L., Franţa

Cunosc un băiat care are această boală şi pe care până acum l-am evitat pentru că mă simţeam stânjenită când mă aflam în prezenţa lui. Niciodată nu m-am gândit că, probabil, el se simte şi mai stânjenit decât mine din această cauză!

P. M., Italia

Am suferit de această boală de la vârsta de cinci ani, motiv pentru care eram foarte tristă. Am ticuri musculare şi verbale. Nici părinţii mei şi nici eu nu puteam înţelege de ce am aceste ticuri; ei s-au gândit plini de îngrijorare că, probabil, nu m-au crescut cum trebuie. M-am rugat lui Iehova să mă ajute să înţeleg situaţia, iar el mi-a răspuns la rugăciune prin intermediul acestui articol. M-au încurajat foarte mult experienţele pe care le-am citit despre alţi Martori ai lui Iehova care suferă de această boală.

Y. K., Japonia

Aproape toată viaţa am trăit cu această boală, dar numai în 1983 am aflat despre ce este vorba. În copilărie mulţi făceau deseori haz de mine. Însă fraţii şi surorile de la Sala Regatului au fost întotdeauna foarte iubitori şi m-au acceptat aşa cum sunt. Apoi m-am îndrăgostit de un tânăr creştin care cunoştea foarte bine problema mea. Deşi tata era convins că nu vom rămâne mult timp împreună, pot spune cu bucurie că şi acum, după 30 de ani, avem o căsnicie fericită. Soţul meu mă tratează întotdeauna ca pe un lucru de mare valoare şi niciodată nu a permis ca problema mea să-l sâcâie sau să-l indispună.

F. H., Canada