De la cititorii noştri

Somn Vă mulţumesc pentru articolul „De ce corpul tău are nevoie de somn“ (8 iunie 1995). Trebuie să vă spun că el mi-a deschis ochii. Fiind studentă la medicină, am pierdut o mulţime de ore preţioase de somn, încercând să fac faţă cerinţelor de la şcoală. Am  simţit unele dintre consecinţele despre care aţi vorbit în articol. Mă voi strădui să-mi fac un program de somn mai bun.

L. H., Trinidad

Bunici Am  plâns de bucurie când am citit seria intitulată „Îi preţuiţi pe bunicii voştri?“ (8 iulie 1995). Am  trecut prin momente grele cu socrii mei, aşa că articolul vostru nu putea să sosească la un moment mai potrivit. El m-a făcut să-mi dau seama că eu nu le acordam respectul care li se cuvenea. M-am apucat să fac schimbările necesare, iar acum suntem cu toţii mai fericiţi.

A. T., Canada

Când a trebuit să-l ducem pe tatăl meu la un sanatoriu particular, am stabilit să-l vizităm de trei ori pe săptămână. Ne ţinem de această promisiune de doi ani de zile. Veştile neînsemnate din viaţa de zi cu zi de acasă sunt atât de importante pentru el! A trebuit să fim ferm hotărâţi ca să ne ţinem de acest program, însă şi nepoţii, şi bunicii au tras foloase.

P. L., Statele Unite

Sunt catolică şi am fost impresionată de faptul că articolele nu s-au concentrat asupra convingerilor sau religiei, ci au fost imparţiale. Aţi vorbit deschis despre o necesitate care este practic ignorată.

A. B., Costa Rica

Tragedie în familie Am  citit cu lacrimi în ochi articolul ‘Îţi mulţumesc, mami, că m-ai adus acasă’ (8 iulie 1995). Şi eu mi-am pierdut soţul într-un accident, în anul 1982. Am  rămas handicapată, cu şase copii şi o mamă, cărora trebuie să le port de grijă. Citind acest articol, mi se părea că citesc propria mea poveste. Iehova ne dă curajul necesar pentru a merge mai departe.

C. R., Statele Unite

Această relatare m-a mişcat foarte mult. Am  16 ani şi întotdeauna m-am întrebat cum aş depăşi eu asemenea probleme dacă acestea ar apărea la un moment dat. Experienţa lui Todd m-a ajutat să apreciez faptul că Iehova este întotdeauna lângă noi ca să ne ajute, atâta vreme cât ne bizuim pe el.

N. F., Republica Dominicană, Indiile de Vest

Experienţa a fost atât de frumos relatată, încât aproape că mi-a venit să plâng. Necazurile familiei Boddy au făcut ca micile mele descurajări să pară atât de neînsemnate! Deşi situaţiile noastre nu se aseamănă, când am văzut cum Iehova i-a sprijinit, aceasta m-a ajutat să depun eforturi ca să merg mai departe.

V. S., Filipine

Soţul meu are 33 de ani, este un Martor fidel care slujeşte de mulţi ani ca bătrân, însă are boala lui Pick — o boală de lungă durată, extrem de dificilă, care, încetul cu încetul, cauzează multă suferinţă victimei şi familiei acesteia. Tăria de care a dat dovadă dna Boddy în ciuda pierderii soţului ei, precum şi anii în care s-a dedicat îngrijirii fiului ei, lăsându-se pe ea la o parte, m-au impresionat foarte mult. Fie ca Iehova să o binecuvânteze pe ea şi pe fiii ei.

E. N., Statele Unite

Respiraţie neplăcut mirositoare Trebuie să vă mulţumesc pentru articolul vostru instructiv, intitulat „Ce poţi face dacă ai o respiraţie neplăcut mirositoare?“ (8 iulie 1995). Aceasta a fost problema mea! Este adevărat că atunci când ai o respiraţie neplăcut mirositoare te simţi deprimat. Am  mers de două ori la dentist, însă mirosul persista. Am  aplicat sugestiile din articol şi am obţinut rezultate bune. Vă rog să-i ajutaţi în continuare pe oamenii de pe întregul glob.

R. O. I., Nigeria

Costa Rica Articolul „Costa Rica — o ţară mică, dar extrem de variată“ (8 iulie 1995) a sosit exact cu câteva zile înainte de a pleca într-o călătorie în Costa Rica; l-am luat cu mine ca material documentar. Aceasta este într-adevăr o ţară plină de minunăţii şi de lucruri care te încântă! Oriunde mergeam, oamenii ne zâmbeau şi ne făceau cu mâna. Imaginaţi-vă lumea nouă, când toţi oamenii vor fi la fel de prietenoşi oriunde vom merge!

T. N., Statele Unite