„Turnul cântător“ al Australiei

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN AUSTRALIA

DESEORI, arta, tehnica şi ştiinţa s-au îmbinat pe tărâmul muzicii ca să producă o diversitate de instrumente de o calitate uluitoare. Dar în timp ce viorile lui Antonius Stradivarius şi flautele lui Theobald Böhm nu mai au nevoie de prezentare, despre măreţul carillon majoritatea oamenilor nu ştiu nimic.

Ce este un carillon şi cum se cântă la acest instrument? O vizită la un carillon, la unul dintre cele mai mari din lume, ne va oferi răspunsul şi, de ce nu, poate chiar ne va adânci aprecierea pentru muzica inegalabilă produsă de el.

Un instrument uriaş

Carillonul este unul dintre cele mai mari instrumente muzicale din lume, ale cărui origini dăinuie din timpuri străvechi. De obicei este amplasat într-un turn, motiv pentru care, pe bună dreptate, i se spune „turnul cântător“. Carillonul şi turnul din Canberra, capitala Australiei, au fost oferite cadou în 1963 de guvernul Marii Britanii cu ocazia celebrării a 50 de ani de la fondarea oraşului. Carillonul este situat pe insula Aspen, în mijlocul pitorescului lac Burley Griffin.

Acest turn înalt de 50 de metri este format dintr-un grup de trei stâlpi triunghiulari, fiecare aşezat pe câte o latură a unui triunghi echilateral central. Sus de tot, suspendate între cei trei stâlpi, se află etajele care adăpostesc carillonul.

Liftul din turn urcă la primul etaj, unde suntem întâmpinaţi de două claviaturi mari, asemănătoare cu cele de la orgă. Prima claviatură este folosită numai de carilloneur, cum se numeşte instrumentistul. Ciocănelele acestei claviaturi lovesc doar lamele de acord.

Adevărata claviatură a carillonului se află aproximativ în spatele claviaturii pe care se cântă. Însă această claviatură nu este una obişnuită, deoarece clapele ei din stejar sunt rotunde şi mari, cu un diametru de aproximativ 2 centimetri. Rândul de clape de deasupra se aseamănă cu bine cunoscutele clape negre de la pian sau de la orgă. Ele sunt mai înalte cu aproximativ 9 centimetri decât rândul de jos (asemănătoare clapelor albe de la pian), ale cărui clape au o înălţime de 17 centimetri. Totuşi, spre deosebire de un pianist sau un organist, carilloneurul nu-şi foloseşte degetele, ci cântă cu palmele închise. Din acest motiv, clapele sunt mult distanţate, astfel încât cântăreţul să nu atingă alte clape când cântă.

Un mecanism cu adevărat uluitor

Din partea de sus a claviaturii principale, nişte sârme urcă la etajul de deasupra, iar la fiecare patru octave şi jumătate o clapă este legată de un fir de oţel, prevăzut cu un ciudat mecanism de tensionare. Ca să descoperim unde duc toate aceste fire, urcăm cu liftul la etajul următor. Aici atârnă impunător două clopote uriaşe, fiecare cântărind aproximativ şase tone. Privind apoi printre aceste clopote, zărim suspendate deasupra lor alte 51 de clopote, aşezate în ordine de la cel mai mare la cel mai mic, acesta din urmă cântărind doar 7 kilograme.

Toate clopotele sunt plasate în locuri bine stabilite, ca să se evite orice interferenţă acustică provocată uneori de armonia superioară dominantă a câtorva clopote. Fiecare clopot are în interior o limbă făcută dintr-un metal moale şi este acţionat de firul din oţel legat de fiecare clapă a claviaturii de dedesubt. Tensionarea este reglată cu precizie, astfel încât să se potrivească cu felul în care cântă fiecare carilloneur, precum şi cu condiţiile de climă obişnuite.

Câteva aspecte interesante

Clopotele carillonului din Canberra au fost turnate în Anglia, la turnătoria „John Taylor and Company“, şi constituie pentru secolul al XX-lea mostre extraordinare de artă antică. Melodiile produse de clopote răsună pe o distanţă de peste 300 de metri de jur împrejur, peste apele lacului şi în grădinile şi parcurile din vecinătate.

Acesta nu este cel mai mare carillon din lume, dar, datorită celor 53 de clopote ale sale şi fiindcă majoritatea celorlalte carillonuri au între 23 şi 48 de clopote, el este considerat unul dintre cele mai mari. Totuşi, cel mai mare carillon se găseşte la New York. Acesta are 74 de clopote. Tot acest carillon are şi cel mai mare clopot acordat din lume. Acesta cântăreşte 18 tone şi produce sunetul do grav, spre deosebire de carillonul din Canberra care produce sunetul fa diez grav.

Iar acum, haideţi să asistăm la un concert susţinut de un carilloneur. Vreţi să ne aşezăm într-una dintre grădinile din împrejurimi? Aici putem auzi minunata muzică a „turnului cântător“ şi, totodată, ne putem bucura de minunile creaţiei care ne înconjoară. Liniştea răcorii de seară şi înălţimea impresionantă a clopotelor turnului se îmbină ca să producă o muzică ce pare diafană, care ne umple inimile de recunoştinţă pentru darul divin al muzicii.

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Clopotele din turn