Hărţuiala sexuală — O problemă mondială

PENTRU Rena Weeks, o tânără secretară, serviciul devenise un coşmar. Este adevărat, agenţia de avocaţi unde lucra ea era renumită şi avea deschise birouri în peste 24 de ţări. Însă ea lucra pentru un bărbat care, potrivit declaraţiilor sale, punea mâna pe ea şi o pipăia tot timpul. Atacurile umilitoare erau presărate cu cuvinte vulgare, obscene.

Cu ani în urmă, femeile care se aflau în situaţii asemănătoare nu prea aveau încotro să se îndrepte pentru ajutor, singura soluţie fiind, probabil, să demisioneze. ‘Cuvântul ei împotriva cuvântului lui’ avea să fie decizia conducerii, adică, în lipsa martorilor, cazul era considerat neconcludent. Şi chiar şi cei care înclinau să creadă ceea ce spunea femeia probabil că nu luau în seamă problema şi spuneau: „Ce mare lucru?“ Însă vremurile s-au schimbat. Rena Weeks nu doar s-a înfuriat şi a demisionat. Ea a făcut şi altceva. Ea l-a dat în judecată pe şeful ei.

O instanţă din S.U.A. a decis să-i acorde o compensaţie de 50 000$ pentru suferinţa emoţională pricinuită, iar pe fostul ei şef l-a obligat să-i plătească despăgubiri în valoare de 225 000$. După aceea, instanţa a luat o măsură care a atras atenţia companiilor şi agenţiilor de avocaţi din întreaga lume: A obligat agenţia de avocaţi să plătească extraordinara sumă de 6,9 milioane de dolari ca despăgubiri pentru că nu a pus capăt problemei!

Cazul Weeks nu este absolut deloc un caz izolat. Într-un alt proces recent a fost implicată o reţea naţională (americană) de magazine cu preţ redus. O angajată pe nume Peggy Kimzey a susţinut că supraveghetorul ei a făcut numeroase comentarii grosolane, de natură sexuală, la adresa ei. În 1993, Peggy Kimzey şi-a dat demisia şi l-a dat în judecată pe şeful ei. I s-au acordat 35 000$ pentru umilire şi suferinţă psihică, precum şi o sumă simbolică de 1$ drept compensaţie pentru veniturile pierdute. Instanţa a mai decis că, prin tolerarea hărţuielii, fostul ei patron a creat la locul de muncă un mediu ostil. Pedeapsa? Despăgubiri în valoare de 50 de milioane de dolari!

Iată ce declară revista Men’s Health: „Cazurile de hărţuială sexuală s-au înmulţit ca ciupercile. În 1990, EEOC [Comisia Şanselor Egale de Angajare] a rezolvat 6 127 de astfel de plângeri; la sfârşitul anului [1993], totalul acestora pe întregul an aproape că s-a dublat, ajungând la cifra de 11 908“.

Un abuz de putere

Deşi sumele uimitor de mari acordate de instanţe au ajuns pe prima pagină a ziarelor, adevărul este că puţine cazuri ajung într-o sală de tribunal. Majoritatea victimelor suferă umilirile în tăcere — nişte pioni într-un joc dezgustător al puterii şi al intimidării, joc care se practică în birouri, pe străzi, în autobuze, în expresuri şi în întreprinderi. Uneori se fac presiuni directe pentru a avea relaţii sexuale. Însă, în majoritatea cazurilor, molestarea constă în acţiuni mai subtile, însă neruşinate şi jignitoare: atingeri nepotrivite sau nedorite, comentarii obscene, priviri fixe, senzuale.

Este adevărat, unii nu sunt de acord ca acest comportament să fie numit hărţuială, susţinând că acesta este doar o încercare stângace din partea unor bărbaţi de a atrage atenţia sexului opus. Însă mulţi, asemenea scriitoarei Martha Langelan, resping aceste încercări de a scuza comportamentul jignitor. Iată ce scrie ea: „Nu este vorba despre o curtare neîndemânatică, nici despre o curtare necivilizată, nici despre una în glumă, nici despre una «înţeleasă în mod greşit». Nu urmăreşte să placă femeilor; este un comportament care are cu totul un alt scop. La fel ca violul, hărţuiala sexuală urmăreşte să silească femeile, nu să le atragă. . . . Este o expresie a puterii“. Da, adesea, un asemenea abuz nu este decât un alt mijloc crud prin care ‘un om a stăpânit peste alt om, ca să-l facă nenorocit’. — Eclesiastul 8:9; compară cu Eclesiastul 4:1.

De obicei, femeile nu reacţionează cu plăcere când sunt hărţuite sexual, ci sentimentele lor variază de la dezgust şi mânie până la deprimare şi umilire. Iată ce îşi aminteşte o victimă: „Situaţia creată m-a distrus. Mi-am pierdut încrederea, siguranţa, respectul de sine şi aspiraţiile pe care le aveam în privinţa carierei mele. Personalitatea mea s-a schimbat radical. Înainte eram optimistă. După aceea am devenit plină de amărăciune, retrasă şi copleşită de ruşine“. Iar când autorul este un patron sau altcineva care ocupă o poziţie înaltă, hărţuiala devine deosebit de dezgustătoare.

Aşadar, nu este de mirare că tribunalele au început să-i pedepsească pe făptaşi şi să le ofere compensaţii victimelor. De când Curtea Supremă din S.U.A. a numit acest abuz drept o violare a drepturilor civile, patronii au fost făcuţi, într-o mai mare măsură, răspunzători în faţa legii de menţinerea la locul de muncă a unui mediu lipsit de „ostilităţi sau animozităţi“.

Companiile care tolerează hărţuiala sexuală pot să se confrunte cu un moral scăzut al angajaţilor, cu mai multe absenţe la serviciu, cu o productivitate mai scăzută şi cu o mare fluctuaţie a mâinii de lucru, ca să nu mai vorbim de dezastrul pe plan financiar pe care l-ar putea suferi în cazul în care victimele se hotărăsc să aducă problema în faţa instanţei.

Cât de răspândită este?

Dar cât de răspândită este hărţuiala sexuală? Sondajele indică faptul că mai mult de jumătate din femeile care lucrează în Statele Unite au fost hărţuite. Astfel, o carte declară următoarele: „Hărţuiala sexuală este o problemă care se răspândeşte pretutindeni. Victimele ei sunt femei de orice profesie, de la ospătăriţe până la membre ale colectivelor de conducere. Ea apare la orice nivel al ierarhiei colective şi în cadrul oricărei ramuri a comerţului şi a industriei“. Însă această problemă nu se limitează doar la Statele Unite. În cartea Shockwaves: The Global Impact of Sexual Harassment, de Susan L. Webb, sunt prezentate următoarele statisticia:

CANADA: „Un sondaj a indicat că 4 femei din 10 au declarat că au fost hărţuite sexual la serviciu“.

JAPONIA: „Un sondaj efectuat în august 1991 a arătat că 70 la sută din femeile care au răspuns au fost victime“ ale hărţuielii la locul de muncă. „Iar 90 la sută au spus că au fost hărţuite sexual în timp ce mergeau la serviciu sau se întorceau de la serviciu.“

AUSTRIA: „Un sondaj efectuat în 1986 a arătat că aproape 31 la sută din femei au declarat că au fost victimele unor cazuri de hărţuială gravă“.

FRANŢA: „În 1991, un studiu . . . a dezvăluit că 21 la sută din cele 1 300 de femei chestionate au declarat că au fost victime ale hărţuielii sexuale“.

OLANDA: Un studiu a arătat că „58 la sută din femeile care au răspuns [la întrebări] au mărturisit că au fost victime ale hărţuielii sexuale“.

Un semn al timpurilor

Bineînţeles, molestarea şi hărţuiala la locul de muncă nu sunt ceva nou. Femeile, şi uneori şi bărbaţii, au fost obiectul unor astfel de abuzuri chiar şi în timpurile biblice (Geneza 39:7, 8; Rut 2:8, 9, 15). Însă un asemenea comportament greşit pare să fie ceva foarte obişnuit în zilele noastre. De ce?

În primul rând, în ultimii ani femeile au intrat pe piaţa forţei de muncă într-un număr record. Prin urmare, numărul femeilor expuse în prezent la situaţii în care se poate ajunge la astfel de abuzuri a crescut. Însă ceea ce a profeţit Biblia cu mult timp în urmă are o şi mai mare semnificaţie: „Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, insultători, . . . fără afecţiune naturală, neînduplecaţi, defăimători, neînfrânaţi, neîmblânziţi“ (2 Timotei 3:1–3). Frecvenţa cazurilor de hărţuială sexuală este doar o dovadă vie a faptului că aceste cuvinte se împlinesc în prezent. În mod interesant, un articol din revista Men’s Health semnalează că „această creştere a plângerilor împotriva hărţuielii sexuale a fost însoţită de un declin uimitor al politeţii generale. Nicăieri nu mai există bune maniere“.

În plus, frecvenţa cazurilor de hărţuială sexuală reflectă „noua moralitate“ care a cuprins lumea în anii ’60. Desfiinţarea limitelor morale tradiţionale a fost însoţită de o scandaloasă desconsiderare a drepturilor şi a sentimentelor celor din jur. Indiferent de cauza ei, hărţuiala sexuală este o realitate crudă la locul de muncă. Ce pot face femeile şi bărbaţii ca să se apere? Va veni vreodată vremea când la locul de muncă nimeni nu va mai fi hărţuit?

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 4]

Hărţuiala sexuală: Fals contra realitate

Fals: Cazurile de hărţuială sexuală sunt raportate într-un mod extrem de exagerat. Hărţuiala sexuală este doar un alt lucru la modă, un produs al publicităţii şi al isteriei promovate de mass-media.

Realitate: În general, o femeie are mai mult de pierdut decât de câştigat dacă raportează un caz de hărţuială sexuală. Într-adevăr, numai un număr mic de femei (potrivit unui sondaj, 22 la sută) spun vreodată cuiva că au fost hărţuite. Teama, jena, sentimentul de autoînvinovăţire, confuzia şi ignoranţa în ce priveşte drepturile lor legale le fac pe multe femei să păstreze tăcerea. Prin urmare, mulţi experţi sunt de părere că problema este extrem de subraportată!

Fals: Majorităţii femeilor le place să li se acorde atenţie. Acele femei care pretind că au fost hărţuite sunt doar hipersensibile.

Realitate: De repetate ori, sondajele arată că femeile se simt jignite de un astfel de comportament grosolan. Într-un sondaj, „peste două cincimi din femei au spus că s-au simţit dezgustate şi circa o treime au spus că au fost furioase“. Altele au declarat că s-au simţit chinuite, rănite şi deprimate.

Fals: Bărbaţii sunt şi ei victime în aceeaşi măsură ca şi femeile.

Realitate: Cercetătorii de la Asociaţia Naţională a Femeilor Salariate (S.U.A.) raportează că, „potrivit calculelor, în 90 la sută din cazurile de hărţuială este vorba de bărbaţi care au hărţuit femei, în 9 la sută sunt implicate persoane de acelaşi sex . . ., iar numai în 1 la sută din cazuri este vorba de femei care au hărţuit bărbaţi“.

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Hărţuiala sexuală nu înseamnă neapărat relaţii sexuale.