Vulcanii: Eşti în pericol? — Watchtower

Vulcanii: Eşti în pericol?

ÎN TIMPUL erupţiei, când aruncă afară cenuşă fierbinte şi torente de lavă incandescentă, vulcanii ne înfăţişează unele dintre cele mai spectaculoase manifestări ale energiei naturale pe care o deţine pământul. Poate că nu ai fost martor la un asemenea eveniment, însă poate că te-ai delectat făcând baie în bazinele cu apă termală de origine vulcanică sau poate că ai savurat o mâncare preparată din legume crescute într-un sol fertil care conţinea şi cenuşă vulcanică. Unii chiar beneficiază în locuinţa lor de acţiunea energiei geotermale.

Însă recent, mulţi dintre cei care trăiesc în apropierea vulcanilor activi au fost martori la distrugerea şi moartea provocate de catastrofele vulcanice. Începând cu violenta explozie a vulcanului Mount St. Helens, aflat în sud-vestul statului Washington, S.U.A., care a avut loc pe 18 mai 1980, diferite zone ale lumii au fost afectate de un val aparent necruţător de erupţii vulcanice devastatoare. Pierderile de vieţi înregistrate în această perioadă au depăşit numărul total înregistrat în cele şapte decenii anterioare, iar pagubele materiale s-au ridicat la sute de milioane de dolari. Cu greu au fost evitate unele catastrofe atunci când cenuşa vulcanică ridicată în atmosferă a fost cauza opririi motoarelor la unele avioane, acestea fiind obligate să aterizeze forţat.

Cele mai devastatoare erupţii şi curgeri de noroi care au însoţit erupţiile au fost cele ale lui Mount Pinatubo din Filipine, care au distrus în calea lor zeci de mii de locuinţe, şi cele ale lui Nevado del Ruiz din Columbia, care au ucis peste 22 000 de persoane. Este posibil să aibă loc şi mai multe catastrofe. Vulcanologii Robert Tilling şi Peter Lipman de la Centrul American de Cercetări Geologice afirmă că, „până în anul 2000, populaţia care este expusă pericolelor generate de vulcani va creşte probabil cu cel puţin 500 de milioane“.

Prin urmare, poate că eşti de părere că ar fi înţelept să te întrebi: „Trăiesc în apropierea unui vulcan activ sau care ar putea deveni activ? Care tipuri de erupţii sunt cele mai periculoase, şi pot duce acestea la unele pericole chiar mai devastatoare, caracteristice altor tipuri de erupţii? Dacă locuiesc într-o zonă periculoasă din cauza vulcanilor, ce pot să fac ca să reduc la minim pericolul?“

Vulcanii activi: Unde se află ei?

Poate că vei fi surprins să afli că locuieşti în apropierea unui vulcan stins şi că, în cazul în care s-ar întâmpla ca acesta să se trezească, nu vei putea evita consecinţele. Oamenii de ştiinţă care studiază vulcanii (cunoscuţi drept vulcanologi) au înregistrat succese în ultimele decenii nu numai reuşind să localizeze vulcanii activi şi pe cei stinşi, ci şi înţelegând de ce vulcanii apar cu precădere în anumite zone.

Priveşte puţin harta (pagina 17) care indică locul unora dintre cei peste 500 de vulcani care au fost înregistraţi ca vulcani activi. Locuieşti în apropierea vreunuia? În alte locuri, gheizerele, fumarolele şi izvoarele termale indică prezenţa altor vulcani stinşi; şi aceştia ar putea să devină activi în viitor. Mai mult de jumătate din vulcanii activi se întind de-a lungul marginii Pacificului, formând ceea ce este cunoscut sub numele de Cercul de Foc. Unii dintre aceşti vulcani apar pe continente, cum ar fi cei din Munţii Cascadelor, America de Nord, şi din Munţii Anzi, America de Sud, în timp ce alţii formează lanţuri de insule în largul oceanului, de exemplu, Insulele Aleutine, Japonia, Filipine şi sudul Indoneziei. Se găsesc vulcani şi în Marea Mediterană şi în apropierea ei.

Oamenii de ştiinţă au stabilit că aceşti vulcani apar de-a lungul marginilor unor uriaşe plăci ale scoarţei terestre, sau plăci tectonice, care se mişcă, îndeosebi în zonele în care o placă oceanică alunecă sub o placă continentală. Acest proces se numeşte subducţie. Căldura generată în urma acestui proces produce magma (rocă topită) care se ridică la suprafaţă. În plus, mişcările bruşte dintre plăci produc puternice cutremure de pământ în multe dintre aceleaşi zone în care au loc erupţii vulcanice.

Vulcanii se pot forma şi în zonele în care plăcile oceanice se deplasează unele faţă de altele. Multe dintre aceste erupţii au loc pe fundul oceanului şi nu sunt observate de om. Însă, dacă locuieşti pe insula Islanda, te afli aşezat deasupra Dorsalei Reykjanes, care face legătura cu Dorsala medio-atlantică, aceasta fiind locul în care plăcile pe care se află America de Nord şi America de Sud se deplasează faţă de cele pe care se află Europa şi Africa. În alte câteva cazuri, nişte zone fierbinţi izolate, aflate sub plăcile tectonice, au dus la formarea unor vulcani uriaşi în Hawaii şi pe continentul african.

Care sunt pericolele?

Gradul de periculozitate al unui vulcan este determinat de recenta sa activitate, inclusiv de magnitudinea erupţiilor vulcanice şi de pericolele legate de ele. Pericolul depinde de numărul populaţiei care trăieşte în zona periculoasă şi de cât de pregătită este aceasta. Mai întâi, să examinăm pericolele.

În general, mai periculoase sunt erupţiile explozive produse de magma bogată în dioxid de siliciu. Acest tip de magmă este foarte vâscoasă şi poate să astupe temporar un vulcan până când gazele acumulează suficientă presiune pentru a exploda, deschizând vulcanul. Magma bogată în dioxid de siliciu se solidifică sub forma unor roci deschise la culoare şi este caracteristică vulcanilor care se găsesc de-a lungul marginilor plăcilor tectonice. Pot avea loc explozii şi atunci când magma care se ridică întâlneşte în calea ei apă, pe care o transformă în vapori. Cenuşa fierbinte produsă de erupţiile explozive poate fi mortală: în 1902, trei vulcani din zona Americii Centrale şi a Arhipelagului Caraibian au ucis peste 36 000 de persoane în şase luni.

Pe de altă parte, zonele fierbinţi din oceane şi vulcanii formaţi prin deplasarea a două plăci, precum şi mulţi alţi vulcani sunt formaţi, în principal, din bazalt negru, care are un conţinut scăzut de dioxid de siliciu, însă este bogat în fier şi magneziu. Magma bazaltică este fluidă şi produce, în general, erupţii uşor explozive sau neexplozive, iar curgerile de lavă care se deplasează încet pot fi evitate de oameni relativ uşor. Însă aceste erupţii pot fi de lungă durată — vulcanul Kilauea aflat pe insula Hawaii erupe fără întrerupere din ianuarie 1983. Deşi în urma unor astfel de erupţii s-au produs mari pagube materiale, rareori s-au înregistrat răniţi sau morţi.

În urma unor erupţii se depun uriaşe cantităţi de cenuşă fărâmicioasă pe un versant al vulcanului, ceea ce poate duce la alunecări de teren sau, când cenuşa s-a amestecat cu mari cantităţi de zăpadă, gheaţă sau apă, la formarea noroiului gros care poate curge repede spre văi. Asemenea curgeri noroioase (cunoscute şi sub numele de lahari, din cuvântul indonezian pentru lavă) pot ajunge până la mulţi kilometri depărtare de un vulcan, probabil după mult timp de la încetarea erupţiilor.

Tsunamii ating proporţii deosebit de mari, însă se înregistrează rar, aceştia fiind valuri oceanice uriaşe, produse de o erupţie care are loc în largul oceanului sau de o alunecare de teren submarină pe un versant al unui vulcan care s-a umflat. Aceste valuri violente se pot deplasa cu o viteză de sute de kilometri pe oră. Deşi tsunamii sunt foarte mici în largul oceanului, fără să constituie în realitate o ameninţare pentru navele care trec, ele cresc rapid în înălţime în apropierea ţărmului. Aceste valuri se ridică mai sus de acoperişurile caselor şi a multor clădiri. În 1883, când Krakatau a explodat, 36 000 de persoane şi-au pierdut viaţa din cauza unor tsunami care au izbit coasta insulelor Java şi Sumatra.

Printre alte pericole vulcanice care pot să producă pagube materiale sau pierderi de vieţi omeneşti se numără şi căderile de cenuşă şi fragmente de rocă vulcanică, suflul atmosferic produs de erupţiile explozive, vaporii toxici, ploile acide şi cutremurele de pământ. Cu o mulţime de vulcani foarte periculoşi care au fost localizaţi pe întregul glob şi cu un mare număr de pericole potenţiale, o evaluare judicioasă a pericolelor vulcanice este, într-adevăr, o sarcină grea, complexă.

Poţi să reduci la minim pericolul?

Pe măsură ce populaţia lumii creşte, din ce în ce mai mulţi oameni trăiesc în zone care pot fi periculoase din cauza vulcanilor. Din acest motiv, precum şi din cauza creşterii activităţii vulcanice înregistrate recent pe întregul glob, vulcanologii şi-au intensificat eforturile pentru a reduce pericolele vulcanice. În unele cazuri s-a reuşit să se prevadă şi să se prognozeze erupţiile, astfel că au fost salvate vieţi. Ce anume stă la baza unor astfel de prognoze?

Erupţiile sunt precedate de obicei de cutremure de pământ care au loc în interiorul vulcanului sau în reţeaua sa subterană de canale, ceea ce anunţă că magma se ridică. Pe măsură ce magma se acumulează în partea de sus a unui vulcan, presiunea creşte. Se eliberează gaze, iar temperatura şi aciditatea apei freatice pot să crească. Înainte de o erupţie mare pot avea loc şi erupţii mai mici. Toate aceste activităţi pot fi urmărite.

Cu mult înainte ca o erupţie să aibă loc, geologii pot să-şi facă o idee despre cât de periculoasă ar putea fi aceasta examinând trecutul rocilor. De multe ori, tipurile de curgeri vulcanice şi de pericole care au legătură cu acestea se repetă sau se întâmplă ca erupţiile să fie la fel ca cele ale altor vulcani care au fost studiaţi. Pe baza unor astfel de date, pentru mulţi vulcani s-au trasat hărţi care indică zonele cele mai periculoase.

Printre măsurile hotărâtoare luate în vederea salvării de vieţi din catastrofele vulcanice se numără evaluarea pericolului şi urmărirea activităţii vulcanului de către vulcanologi, precum şi avertismentele date de autorităţile locale înainte de producerea dezastrului iminent. Spre deosebire de cutremurele de pământ, pentru care, în general, încă nu se pot face prognoze, mulţi vulcani care erup pot fi urmăriţi destul de îndeaproape, pentru ca oamenii care s-ar putea afla în pericol să poată fi evacuaţi înainte de producerea unui fenomen devastator. Este vital să se părăsească zona periculoasă, întrucât construcţiile făcute de oameni oferă, în general, puţină ocrotire sau chiar deloc în faţa furiei şi a căldurii curgerilor vulcanice, a exploziilor, a forţelor distructive pe care le au alunecările de teren, curgerile noroioase şi tsunamii.

Cu toate că se depun eforturi lăudabile pentru a se reduce numărul de victime şi pagubele produse de erupţiile vulcanice şi de pericolele legate de acestea, omul nu poate încă să prezică cu exactitate erupţiile şi activitatea catastrofală legată de acestea, astfel încât să asigure o protecţie totală în faţa pericolelor vulcanice. Chiar unii dintre cei care studiază vulcanii au murit din cauză că au fost prinşi de o erupţie neaşteptată. Însă, dacă locuieşti în apropierea unui vulcan care ar putea fi activ, trebuie să ţii seama de orice avertisment dat de autorităţile locale. Procedând astfel, îţi vei mări mult şansele de a supravieţui unei catastrofe vulcanice. — De la un geolog.

[Chenarul de la pagina 18]

Erupţii vulcanice prognozate din spaţiu?

Imaginaţi-vă că mişcările de la suprafaţă ale vulcanilor se măsoară cu o precizie de 1 cm cu ajutorul unor sateliţi aflaţi la o distanţă de 20 000 km faţă de pământ, sateliţi care se deplasează cu o viteză de nici mai mult nici mai puţin de 5 km/s! Acest lucru a devenit posibil graţie Reţelei de Poziţionare Mondială (RPM), care este formată din mai mulţi sateliţi şi din nişte radioreceptoare amplasate strategic pe pământ. Pentru fiecare măsurătoare este urmărită cu precizie poziţia a cel puţin patru sateliţi. Timpul se măsoară cu ceasuri atomice, care sunt extrem de precise. Aceste măsurători, care se pot face în cele mai nefavorabile condiţii atmosferice, prezintă mai multe avantaje decât metodele de urmărire de la sol. Măsurătorile RPM pot îmbunătăţi în mod semnificativ prognozele referitoare la erupţiile vulcanice, putând anticipa ani de expansiune în legătură cu vulcanul respectiv. Această tehnologie se foloseşte deja pentru vulcanii din Islanda, Italia, Japonia şi Statele Unite.

[Harta de la pagina 17]

(Pentru modul în care apare textul în pagină, vezi publicaţia)

Vulcanii activi şi plăcile tectonice de pe glob

Vulcani activi

Marginile plăcilor

Mai sus sunt prezentaţi câţiva dintre cei peste 500 de vulcani activi.

[Provenienţa hărţii]

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Cenuşă de pe vulcanul Unzen, Japonia, coborând pe o zonă de locuinţe

[Provenienţa fotografiei]

Orion Press — Sipa Press

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Mount St. Helens în timpul erupţiei

[Provenienţa fotografiei]

USGS, David A. Johnston, Cascades Volcano Observatory

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Recent, Etna, Sicilia, a aruncat lavă timp de 15 luni.

[Provenienţa fotografiei]

Jacques Durieux/Sipa Press

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Mount Kilauea, Hawaii, a mărit suprafaţa insulei cu încă 200 de hectare.

[Provenienţa fotografiei]