Poate fi oricine o persoană de încredere?

„Era unul dintre puţinii oameni din afara familiei în care părinţii mei aveau o încredere deplină. . . . Lăsa impresia că este o persoană cumsecade şi grijulie, care nu ne-ar face niciodată nici cel mai mic rău. . . . A fost unul dintre puţinii oameni din viaţa mea în care ajunsesem să am o încredere absolută.“

AŞA a descris o tânără femeie încrederea pe care o avusese în medicul ei de familie. Din nefericire, a fost o încredere cu urmări grave, arătată unei persoane ce nu o merita. De când avea ea 16 ani, acest medic o agresa sexual. „M-a minţit şi m-a amăgit“, a spus ea în faţa completului de judecată care a audiat apoi acest caz. — The Toronto Star.

Încrederea este distrusă pretutindeni

Asemenea unei flori frumoase, dar plăpânde, încrederea poate fi smulsă cu uşurinţă din rădăcină şi călcată în picioare. Ea este strivită pretutindeni! Iată ce a spus Michael Gaine, care a fost secretarul unui cardinal şi al unui arhiepiscop din Anglia: „A fost un timp când toată lumea avea încredere în preoţi, când familiile îşi dădeau copiii în grija lor. Acum lucrurile nu mai stau la fel. Suntem rupţi de această încredere pentru totdeauna“. — The Guardian Weekend.

Oamenii de afaceri îşi înşală concurenţii. Producătorii abili de reclame îi induc în eroare şi îi exploatează pe consumatori. Un funcţionar fără scrupule a jefuit fondurile de pensii de la propriile companii, lipsindu-şi angajaţii de banii economisiţi pentru pensie. Angajaţii îşi fură cu regularitate patronii. De exemplu, într-un raport se arăta că „afacerile canadiene pierd anual un total de 20 de miliarde de dolari canadieni ca urmare a furturilor din interior“. — Canadian Business.

Nu toţi politicienii sunt persoane în care nu se poate avea încredere. Însă rapoarte ca cel care urmează îi surprind pe foarte puţini oameni: „După două săptămâni de la asasinarea uneia dintre cele mai contestate politiciene din Franţa, poliţia sfâşie în bucăţi vălul înşelătoriei politice şi al conspiraţiei criminale care, timp îndelungat, a mascat afacerea guvernului de pe ţărmul Mediteranei“. — The Sunday Times, Londra.

Adeseori, în relaţiile apropiate încrederea este spulberată. Soţii şi soţiile îşi înşală partenerii conjugali. Părinţii îşi maltratează copiii. Copiii îşi induc în eroare părinţii. Când au fost deschise arhivele Stasi, poliţia secretă din fosta Germanie de Est, acestea au dat în vileag un „sistem de înşelătorie atotpătrunzător“, al unor oameni consideraţi prieteni. Într-o reţea de trădări, se spune într-un raport, „tentaculele Stasi s-au întins în sala de clasă, în amvon, în dormitor şi chiar în confesional“. — Time.

În Irlanda, un foiletonist a scris: „Am fost minţiţi, am fost induşi în eroare şi am fost manevraţi şi maltrataţi, am fost dispreţuiţi de cei pe care i-am aşezat în poziţii de putere“ (The Kerryman). Deoarece au fost trădaţi atât de des, mulţi oameni nu mai au încredere în nimeni. Ce putem face pentru a ne asigura că nu-i arătăm încredere unei persoane care nu o merită? Următoarele două articole vor analiza această întrebare.