Tinerii se întreabă . . .

Ce ar trebui să fac atunci când un prieten are un necaz?

Sherriea, în vârstă de paisprezece ani, spune: „Prietena mea cea mai bună nu mai vrea să fie creştină. Acest fapt mă întristează. Am încercat atât de mult să o încurajez!“

ŢI S-A întâmplat ca vreuna dintre persoanele care îţi sunt apropiate să aibă un necaz sau să ducă o viaţă discutabilă? „Eram apropiat de Chris“, mărturiseşte Johnny. „Eram cei mai buni prieteni. Într-o zi, el a fugit de acasă. Acest fapt m-a şocat şi m-a determinat să merg după el. L-am căutat cu maşina toată noaptea.“

Biblia a avertizat că, în zilele din urmă, tineri şi bătrâni deopotrivă se vor confrunta cu mari probleme (2 Timotei 3:1–5). De aceea nu trebuie să ne surprindă faptul că, uneori, câte un tânăr creştin se poticneşte. Dar când acest lucru se întâmplă cu o persoană la care ţii, te încearcă tot felul de sentimente, de la durere şi compasiune până la mânie. Tu vrei să-ţi ajuţi prietenul. Dar cum poţi să faci acest lucru?

‘L-aş putea salva’

Biblia spune: ‘Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui sufletul [păcătosului] de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate’ (Iacov 5:20). Dar înseamnă oare aceasta că ţie îţi revine această sarcină? Nu neapărat. Părinţii prietenului tău au principala responsabilitate în acest sens (Efeseni 6:4).b Iar în Galateni 6:1 Biblia spune: „Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins în vreo greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti să-l îndreptaţi cu duhul blândeţii“. Supraveghetorii congregaţiei sunt foarte competenţi în această privinţă. Aşadar, ei sunt mai în măsură decât tine să acorde ajutor.

Trebuie să admiţi faptul că, tânăr fiind, ai o scurtă experienţă de viaţă (compară cu Evrei 5:14). De aceea recunoaşte-ţi plin de modestie limitele în această privinţă şi nu te apuca de o treabă care este prea grea pentru tine (Proverbele 11:2). Să analizăm cazul unei tinere pe nume Rebekah. Ea a încercat să-şi ajute un prieten, rudă de-a sa, care consuma droguri. Ea relatează: „Ceea ce mă îndemna să fac aceasta era faptul că el avea încredere în mine, nu în părinţii lui. Am încercat să-l ajut, dar acest fapt m-a descurajat foarte mult. M-a ajutat faptul că, în final, mi-am dat seama că eu nu puteam face nimic . . . nu puteam fi salvatoarea lui“. Apoi Rebekah l-a sfătuit să ceară ajutor de la nişte adulţi competenţi.

Tânărul Matthew s-a aflat într-o situaţie asemănătoare, însă el a fost conştient de la început de limitele sale. Referitor la un prieten care avea un necaz, el a spus: „El va veni la mine cu problemele lui, dar am să-i spun să meargă la părinţii săi. Mi-am dat seama că este mai bine aşa decât să-i port eu povara problemelor“.

Ce poţi face

Asta nu înseamnă că nu poţi face nimic. Depinde mult de situaţie. Poate că prietenul tău vrea să ţi se confeseze. Evident, ai putea fi un sprijin pentru el prin faptul că stai să-l asculţi (Proverbele 18:24; 21:13). Sau s-ar putea ca el să fi început să ducă o viaţă discutabilă. Ar fi bine să iei iniţiativa şi să-i spui că, întrucât ţii la el, nu poţi aproba ceea ce face.

O altă situaţie este aceea în care un prieten recunoaşte că a comis un păcat grav. Poate că el chiar încearcă să te facă să juri că nu vei vorbi nimănui despre asta. Însă Biblia spune: „Să nu te faci părtaş păcatelor altora. Păstrează-te curat pe tine însuţi“ (1 Timotei 5:22). Dacă prietenul tău ar fi grav bolnav, nu ai insista să-l duci la doctor? În mod asemănător, dacă el a comis o faptă gravă, el are nevoie de ajutor spiritual. Faptul de a păstra chestiunea sub tăcere l-ar putea ucide din punct de vedere spiritual şi s-ar răsfrânge în mod nefavorabil asupra congregaţiei. Aşadar, ai obligaţia să faci demersurile necesare ca lucrul respectiv să ajungă la cunoştinţa bătrânilor congregaţiei. — Compară cu Leviticul 5:1.

Tânăra Caroline a adoptat o poziţie curajoasă faţă de o prietenă neascultătoare, care îşi minţea părinţii. Ea relatează: „I-am dat două săptămâni ca să meargă la bătrâni. I-am spus că, dacă nu va merge ea, voi merge eu. Nu mi-a fost uşor să fac lucrul acesta“. Johnny, amintit la început, a demonstrat o tărie de caracter asemănătoare. El îşi aminteşte următoarele despre prietenul său: „Am fost surprins să descopăr că trăia cu o fată. La el mai erau şi alţi băieţi care beau şi fumau“. Johnny l-a chemat pe prietenul său afară şi, plin de fermitate, l-a sfătuit să ceară ajutorul bătrânilor din congregaţie.

Prietenul tău poate că apreciază sau poate că nu apreciază eforturile tale. Biblia ne spune că, atunci când fraţii tânărului Iosif procedau greşit, acesta îi „spunea tatălui lor cuvintele lor cele rele“. Cu siguranţă, datorită acestui fapt, el nu a crescut în ochii fraţilor săi. Şi într-adevăr, ei „l-au urât“. — Geneza 37:2–4.

Să te porţi ca de obicei?

Dacă însă continui să te porţi cu prietenul tău ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, nu faci altceva decât să zădărniceşti eforturile pe care le-ai depus ca să-l ajuţi. În 1 Corinteni 15:33, apostolul Pavel i-a avertizat pe creştini să nu se asocieze cu răufăcătorii. O strânsă asociere cu astfel de persoane nu face altceva decât să te determine să procedezi ca ei!

Tânăra Mollie a învăţat pe pielea ei acest lucru atunci când prietena ei Sally a început să se întâlnească pe ascuns cu băieţi. Nu numai că Sally era prea tânără ca să se căsătorească, dar se şi întâlnea cu băieţi care nu erau creştini. Mollie a trecut cu vederea peste aceste lucruri şi a continuat să se asocieze cu prietena sa. Rezultatul? Mollie mărturiseşte: „În cele din urmă, Sally mi-a aranjat şi mie o întâlnire cu un băiat din lume, şi m-am dus la întâlnire“. Din fericire, Mollie a fost ajutată de bătrânii de congregaţie înainte ca situaţia să se agraveze.

Lynn a făcut şi ea unele compromisuri periculoase ca să nu-şi strice relaţiile de prietenie cu o fată pe nume Beth. „Credeam că puteam să-i vin în ajutor — îşi aminteşte Lynn —, dar nu am reuşit. Am fost cu ea la cluburi. Ştiam că este greşit, dar nu voiam să o rănesc. Problemele ei au început să mă copleşească. N-am vorbit despre aceasta, crezând că problema se va rezolva, dar ea s-a amplificat.“ O tragedie a trezit-o pe Lynn la realitate: prietena ei Beth a fost ucisă de tânărul cu care se întâlnea.

Probabil că faptul de a-i fi credincios unui prieten pare ceva nobil. Dar dacă prietenul tău s-ar arunca pur şi simplu într-un puternic vârtej de apă, te-ai arunca şi tu după el? Prin aceasta nu aţi face altceva decât să vă înecaţi amândoi. Lucrul inteligent care trebuie făcut este să-i arunci un colac de salvare. În mod asemănător, trebuie să-i acorzi ajutor de la distanţă. — Iuda 22, 23.

În cazul în care prietenul tău este exclus din congregaţie, este imperios necesar să păstrezi distanţa. Porunca pe care o dă Biblia este aceea de a ‘nu avea nici un fel de legătură’ cu o astfel de persoană (1 Corinteni 5:11). Deşi îţi pasă încă de acea persoană, cel mai bun mod în care îl poţi ajuta este nu faptul de a i te asocia în conduita lui rea, ci acela de a-ţi demonstra loialitatea faţă de Iehova (Psalmul 18:25). Faptul că adopţi o atitudine care nu admite nici un compromis poate fi tocmai lucrul care să-l determine să-şi analizeze acţiunile. Dar şi mai important este faptul că loialitatea ta îi procură plăcere lui Iehova. — Proverbele 27:11.

O sarcină în plus

Deseori însă, cele mai bune intenţii pe care le are cineva care vrea să acorde ajutor sunt zadarnice. Rebekah îşi aminteşte despre prietena ei următoarele: „Am încercat să fac ceva ca să o ajut. Chiar i-am scris o scrisoare, dar ea nu mi-a răspuns niciodată“. Caroline a constatat că, după ce luni de zile a încercat să ajute o prietenă care căuta necazul cu lumânarea, „a început să simtă aceasta ca o povară“.

Este important să fim conştienţi de faptul că „fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu“ (Romani 14:12). Şi, deşi este potrivit să ajuţi o persoană să-şi poarte poverile, sau problemele personale, acordându-i un ajutor practic, pur şi simplu nu poţi purta „sarcina“ altcuiva, adică responsabilitatea pe care o are acea persoană în faţa lui Dumnezeu. „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“, declară Biblia (Galateni 6:5). Nu tu eşti răspunzător de alegerile pe care le face prietenul tău.

Totuşi, este dureros când vezi că un prieten îşi distruge viaţa. Un tânăr pe nume Mike spune următoarele despre pierderea unui prieten: „M-a durut mult. Eram foarte apropiat de Mark şi de părinţii săi. Un timp am fost deprimat“.

Este cât se poate de firesc să te doară o astfel de pierdere. Însă faptul de a discuta despre ceea ce simţi cu o persoană în care ai încredere îţi poate fi de ajutor (Proverbele 12:25). „Cu ajutorul părinţilor mei — spune Rebekah — am reuşit să depăşesc situaţia“. De asemenea, poţi să-ţi reverşi sentimentele înaintea lui Iehova Dumnezeu în rugăciune (Psalmul 62:8). Caroline prezintă bine lucrurile în următoarele câteva cuvinte: „Rugăciunea la Iehova şi predicarea m-au ajutat foarte mult. M-a ajutat şi apropierea de alţi membri ai congregaţiei, îndeosebi de femeile mai în vârstă. În cele din urmă am înţeles că fiecare răspunde de propriile lui acţiuni şi că trebuie să-mi duc viaţa mai departe“. Procedând astfel, cu siguranţă te vei ajuta pe tine însuţi. Şi aşa îl vei putea ajuta şi pe prietenul tău neascultător.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Sfătuieşte-ţi prietenul să ceară ajutor.