Lumea în obiectiv

Descoperire arheologică

De multă vreme arheologii au considerat că, după descoperirea, în 1922, a mormântului plin de comori al faraonului Tutankhamon, nu a mai rămas nimic important de descoperit în Valea Regilor din Egipt. Însă a fost scos la lumină un nou mormânt, care este posibil să fie cel mai mare şi cel mai complex din această vale. Având cel puţin 67 de camere şi presupunându-se că mai are şi un nivel inferior, ceea ce poate să ducă la un total de mai mult de 100 de camere, mormântul a fost construit, probabil, de Ramses al II-lea ca loc de înmormântare a fiilor săi. Ramses al II-lea a domnit timp de 66 de ani, în secolul al XIII-lea î.e.n., şi a avut peste 100 de copii, printre care 52 de fii. S-au descoperit deja mormintele a doi fii. Se crede că ceilalţi au fost îngropaţi în acest nou mormânt descoperit, unde au fost găsite numele a patru dintre fiii săi, inclusiv al întâiului născut, Amen-hir-khopshef. Această descoperire i-a intrigat pe erudiţii religioşi, deoarece unii au făcut anumite speculaţii, şi anume că Ramses al II-lea a fost faraonul Egiptului pe vremea Exodului poporului Israel. Conform unei alte teorii însă, Exodul a avut loc în anul 1513 î.e.n.

„Afacere periculoasă“

„Exploatările miniere sunt, prin însăşi natura lor, o afacere periculoasă, notează ziarul WeekendStar din Johannesburg, şi una care este absolut necesară pentru economia ţării.“ Cât de periculoase sunt acestea a fost adus în atenţia publicului în luna mai, când o locomotivă de exploatări subterane de 12 tone dintr-o mină de aur din Africa de Sud „a trecut prin nu mai puţin de trei dispozitive de siguranţă, după care a căzut într-un puţ cu o adâncime de 2 103 metri, zdrobind casa ascensorului“ în care se aflau 104 mineri. Nu a existat nici un supravieţuitor. „Din nefericire, asemenea tragedii fac parte de mult timp din peisajul Africii de Sud“, declară WeekendStar. „În primii 93 de ani din acest secol au murit în minele noastre peste 69 000 de muncitori şi peste un milion au fost răniţi.“

Epoca războiului şi a frământărilor

„Unii istorici sunt de părere că secolul al XX-lea va fi considerat o perioadă de o cruzime fără precedent“, notează The New York Times. „Perioada de 75 de ani, din 1914 până în 1989, care cuprinde două războaie mondiale şi războiul rece, este considerată din ce în ce mai mult de istorici ca fiind o epocă unică, distinctă, un timp deosebit, în care o mare parte din omenire era angrenată în război, se refăcea după război sau se pregătea de război.“ Un articol din The Washington Post împărtăşeşte aceeaşi părere: „Războaiele din secolul nostru au fost «războaie totale», purtate şi împotriva combatanţilor, şi împotriva civililor“, declară acesta. „Victimele, inclusiv cele ale genocidului evreilor, se numără cu zecile de milioane. Războaiele barbare din secolele trecute sunt mici şi nesemnificative în comparaţie cu acestea.“ Insurecţiile civile au contribuit şi ele la măcel. Câte persoane au murit? „Potrivit estimării făcute de Zbigniew Brzezinski, «meganumărul de morţi», începând din 1914, a totalizat 197 de milioane, «echivalentul a mai mult de unul din zece din totalul populaţiei lumii din 1900»“, declară Post. În continuare se spune că este „de necontestat faptul că terorismul şi omorurile pline de cruzime sunt adânc întipărite în cultura acestui secol“ şi că „nici un sistem politic sau economic din acest secol nu a restabilit pacea până acum, nici nu a mulţumit milioanele de oameni neliniştiţi“.

Un sondaj al sănătăţii la nivel mondial

În primul său sondaj anual al sănătăţii la nivel mondial, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) raportează că aproape 40 la sută din populaţia lumii — peste două miliarde de oameni — este bolnavă la un moment dat. Se spune că multe dintre aceste boli şi îmbolnăviri sunt inutile şi pot fi prevenite. Sărăcia este cea mai importantă cauză fundamentală, întrucât mai mult de jumătate din populaţia lumii de 5,6 miliarde nu poate intra în posesia medicamentelor de bază, o treime din copiii lumii sunt subnutriţi şi mai mult de o cincime din populaţia lumii nu are deloc, sau aproape deloc, posibilităţi să prevină sau să trateze bolile. Cele mai ucigătoare boli — bolile cardiace, apoplexiile, bolile pulmonare, tuberculoza, malaria şi infecţiile căilor respiratorii, precum şi diareea în cazul copiilor sub cinci ani — ucid milioane de persoane în fiecare an. Cu toate acestea, raportul notează că, în ultimii 25 de ani, speranţa de viaţă a crescut de la 61 de ani la 65 de ani. „Pentru multe milioane de oameni a căror supravieţuire este o luptă zilnică, perspectiva de a trăi mai mult poate părea mai degrabă o pedeapsă decât un câştig“, a declarat dr. Hiroshi Nakajima, directorul general al OMS.

Concepţii despre Armaghedon

După ce religia Aum Shinrikyo a atras atenţia publicului prin atacul cu un gaz toxic mortal din metroul din Tokyo, atac care a avut loc în luna martie, religiile din Japonia s-au simţit îndemnate să-şi exprime părerile referitoare la Armaghedon. „Ani de zile, liderul cultului, Shoko Asahara, . . . a profeţit că lumea avea să fie martoră la Armaghedon“, declară The Daily Yomiuri. Deşi Aum este o organizaţie care se declară budistă, două organizaţii budiste au afirmat că „ideea de Armaghedon nu a fost cunoscută în budism“, se spune în Mainichi Daily News. „Ambele grupări creştine principale care au fost întrebate . . . au respins ideea organizaţiei AUM, conform căreia Armaghedonul este aproape. Catolicii au spus că această concepţie nu le este familiară, în timp ce organizaţia protestantă a declarat că acest cult nu ar fi trebuit să folosească cuvântul «Armaghedon», întrucât «un cuvânt biblic a fost scos din context». Biserica Unificată a afirmat că «metodele de propagare religioase care stârnesc teamă generală nu sunt de dorit», iar organizaţia Shinyoen a declarat că, dacă unele concepţii sunt impuse prea insistent, oamenii se simt ameninţaţi.“ Se pare că fondatorul cultului Aum s-a îndoit de propria sa profeţie. Au fost citate cuvintele unuia dintre conducătorii de frunte ai acestui cult, care ar fi spus: „Bănuiesc că proiectul cu gazul toxic a fost realizat ca să se poată împlini profeţia lui guru“.

Religia şi vindecarea

Un studiu efectuat asupra a 232 de pacienţi în vârstă care au suferit o intervenţie chirurgicală pe cord deschis a arătat că în rândul acelor pacienţi „care au putut să găsească putere şi mângâiere în concepţiile religiei lor s-a înregistrat o rată de supravieţuire de trei ori mai mare decât în rândul celor care nu au găsit mângâiere în credinţa religioasă“, se spune în ziarul parizian International Herald Tribune. Deşi unele cercetări anterioare au indicat spre foloasele pe care le au asupra sănătăţii relaţiile apropiate şi sprijinul oferit de prieteni şi de familie, acesta a fost primul studiu care „a demonstrat acest mare avantaj pe care credinţa religioasă îl are asupra sănătăţii în rândul pacienţilor grav bolnavi“, a declarat Tribune. Coordonatorul acestui studiu, dr. Thomas Oxman, a făcut următoarea observaţie: „Se pare că faptul de a putea da un sens unei situaţii precare ce pune în pericol viaţa — a avea credinţă dă un sens sau un imbold mai mare — este util din punct de vedere medical“.

O corespondenţă cu întârziere

Dacă cineva a avut vreodată vreun motiv să se plângă de ineficienţa serviciilor poştale se poate consola aflând cazul unui cuplu din Vicenza, Italia. În timp ce se afla închis într-un lagăr de concentrare nazist din nordul Europei, în anul 1944, un soţ italian i-a scris soţiei sale: „Nu-ţi fă griji dacă veştile de la mine ajung greu“. „A fost aproape o presimţire“, declară ziarul La Repubblica, întrucât mesajul a ajuns la destinaţie după 51 de ani. Cei doi, acum în vârstă de peste 80 de ani, au fost surprinşi şi încântaţi de sosirea scrisorii şi au organizat o mică petrecere cu prietenii lor pentru a marca acest eveniment. Ce cale a urmat scrisoarea până la sosirea sa, în cele din urmă, la destinaţie rămâne un mister!

Impactul realităţii virtuale

Realitatea virtuală (RV) „ar putea deţine, până la sfârşitul acestui secol, o treime din piaţa jocurilor video personale“, pretinde un raport publicat în ziarul canadian The Globe and Mail. Pentru astfel de jocuri, jucătorii poartă o cască dotată cu două receptoare la urechi şi cu un ecran de afişare în faţa fiecărui ochi. Nişte mănuşi cablate îi permit jucătorului să transmită semnale ale mişcării, putând să interacţioneze cu lumea creată de calculator. Însă grafica aproape reală a acestor jocuri este însoţită de unele rapoarte despre „ciberîmbolnăvire“, o boală locomotoare datorată, probabil, timpului de întârziere, întrucât imaginile create de calculator apar mai târziu în raport cu mişcările corpului. Printre urmări se includ dezorientare, greaţă, dureri de cap, oboseală oculară, probleme cu coordonarea şi întoarceri bruşte în trecut. „Observatorii prevăd că, din cauza numărului mare de cazuri de ciberîmbolnăviri, este doar o chestiune de timp până când cineva să ajungă să sufere prejudicii, iar RV să fie adusă în faţa instanţei“, declară The Globe. Raportul sugerează că, până când simulările pot fi accelerate pentru a ţine pasul cu reacţiile oamenilor, „grafica mai puţin aproape de realitate, mai puţine mişcări, simulările mai puţin captivante şi limitele de timp impuse maşinilor pot fi un ajutor“.

Automat pentru imagini religioase

În ţările care sunt prin tradiţie catolice, imaginile religioase constituie unul dintre cele mai vizibile semne ale „devoţiunii populare faţă de sfinţii patroni şi faţă de protectorii locurilor sfinte“, notează cotidianul italian La Repubblica. În prezent, în înfloritorul comerţ cu aceste articole religioase a fost introdusă tehnologia. O maşină automată pentru icoane, numită „iconomat“, distribuie imagini religioase atunci când se introduce o fisă specială. „Sistemul de autoservire va garanta discreţia în legătură cu alegerea făcută, va elimina cozile şi va pune la dispoziţie imagini religioase pentru toţi“, declară ziarul.