Potrivit Bibliei

Rolul pe care îl ai în rugăciunile tale

PE VERSANTUL unui munte care domină oraşul, împresurat, regele se opreşte o clipă ca să-şi privească cu tristeţe măreţul palat, întinsa-i capitală şi starea jalnică a casei sale. O armată numeroasă s-a adunat spre sud, iar acum mărşăluieşte spre oraş. Înalţii funcţionari guvernamentali au dezertat şi o mare parte din popor a trecut de partea rebelilor. Deprimat, regele înalţă o rugăciune către Dumnezeu. Fiind un om foarte religios, convingerea sa că Dumnezeu îi va auzi implorarea şi va dejuca planurile conspiratorilor devine tot mai puternică. Apoi, întorcând spatele splendidului său oraş, coboară de pe munte şi o porneşte mai departe, către nord, înspre deşertul de dincolo de râu. Ce altceva ar mai putea face? Situaţia se află acum în mâinile lui Dumnezeu.

În mod asemănător astăzi, atunci când trec prin momente grele, persoanele credincioase umile apelează la Dumnezeu prin intermediul rugăciunii, convinse fiind că, pe lângă sfaturile clare privitoare la modul în care trebuie să se roage, Biblia le dezvăluie că Iehova Dumnezeu este cel care ‘ascultă rugăciunea’ (Psalmul 65:2). Noi suntem siguri că toţi cei care îl caută în mod sincer pe Dumnezeu vor fi ascultaţi.

Şi totuşi, sunt oare credinţa şi rugăciunea suficiente? Ce rol jucăm noi în îndeplinirea rugăciunilor noastre?

Cu ce putem contribui?

Personajul menţionat la început este David, regele Israelului antic. Aflând de conspiraţia pusă la cale de Absalom, ignorantul său fiu, şi de Ahitofel, ipocritul sfătuitor al acestuia, David s-a decis să fugă la Ierusalim şi să caute refugiu în oraşul fortificat Mahanaim, situat în deşert, pe malul răsăritean al râului Iordan. Probabil cuprins de dezamăgire, deprimare şi nelinişte, el i-a cerut lui Iehova în rugăciune următoarele: „DOAMNE, Te rog zădărniceşte sfaturile lui Ahitofel!“ (2 Samuel 15:11–15, 30, 31). David însă a făcut mai mult decât numai să se roage. El a contribuit într-un mod concret la obţinerea unui răspuns favorabil la rugăciunea sa. Cum aşa?

El a început să acţioneze cu mult timp înainte de a se confrunta cu încercări. Timp de mulţi ani, chiar înainte de a ajunge rege, David s-a dovedit a fi un închinător loial al lui Iehova (1 Samuel 16:12, 13; Faptele 13:22). El a ajuns în relaţii apropiate cu Dumnezeu. Astfel, atunci când s-a confruntat cu diferite încercări, David a fost convins că Iehova îi va asculta rugăciunea şi îi va răspunde într-un mod potrivit.

Lucrul acesta este valabil şi astăzi. Deseori, o metodă fundamentală prin care putem contribui la îndeplinirea rugăciunilor noastre este aceea de a face din aplicarea sfaturilor Bibliei un mod de viaţă. Un astfel de ataşament loial faţă de principiile lui Dumnezeu poate da naştere unei relaţii strânse cu el. Această apropiere de Dumnezeu şi acest model de credinţă vor exista înainte ca încercările să înceapă. Aceasta poate fi asemănată cu o fundaţie rezistentă, pe care urmează să fie construită o casă; fundaţia va fi construită înainte ca deasupra ei să fie înălţată clădirea. În felul acesta — chiar acum, înainte de începerea încercărilor — putem contribui la îndeplinirea multora dintre rugăciunile noastre.

Faceţi-vă în mod activ partea!

Deşi este adevărat că relaţiile care existau între David şi Dumnezeu au jucat un rol esenţial, totuşi David şi-a dat seama şi de faptul că nu putea rămâne un observator pasiv în îndeplinirea rugăciunii sale. Dimpotrivă, David şi-a făcut în mod activ partea, după cum se observă cu claritate din modul înţelept în care a acţionat el după ce a rostit rugăciunea.

Printre prietenii devotaţi lui David se număra şi Huşai Architul. Huşai s-a întâlnit pe Muntele Măslinilor cu regele fugar. Deşi dorea să-l însoţească pe David în exil, Huşai s-a supus îndemnului pe care i l-a dat David, şi anume să rămână în oraş. El trebuia să-i arate loialitate lui Absalom, să zădărnicească îndemnurile trădătorului sfătuitor Ahitofel şi să-l informeze pe David cu privire la ce urma să se întâmple (2 Samuel 15:32–37). Potrivit aşteptărilor, Huşai a reuşit să câştige încrederea lui Absalom. Acum urma să intervină Iehova.

Iscusitul, dar vicleanul Ahitofel a propus un plan genial. El i-a cerut lui Absalom să-i dea 12 000 de oameni cu care să-l atace pe David chiar în noaptea în care acesta încerca să scape. Fiind dezorganizat şi vulnerabil, o astfel de lovitură putea fi fatală pentru David şi putea duce la reuşita revoltei! Spre surprinderea multora însă, Absalom a luat în considerare sfatul lui Huşai. Acesta l-a sfătuit pe Absalom să lase să mai treacă un timp, până când va reuşi să strângă o mulţime numeroasă de bărbaţi puternici, comandaţi de nimeni altul decât de Absalom însuşi. Dat sub îndrumarea lui Iehova, sfatul lui Huşai a fost ascultat. Înţelegând în cele din urmă că respectarea sfatului lui Huşai însemna o înfrângere sigură, Ahitofel s-a întors acasă şi s-a sinucis. — 2 Samuel 17:1–14, 23.

Era evident: Iehova a răspuns la rugăciunea lui David, întocmai cum s-a rugat acesta. Exemplul lui David, acela de a acţiona în armonie cu rugăciunea făcută, constituie o lecţie valoroasă pentru toţi cei care caută ajutorul lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii.

Iehova îşi va face partea

Este adevărat, Isus şi-a învăţat discipolii să se roage pentru pâinea cea de toate zilele şi le-a promis că, dacă vor pune interesele lui Dumnezeu pe primul loc, El se va îngriji de necesităţile lor (Matei 6:11, 33). De exemplu, dacă o persoană este şomeră, ea trebuie să acţioneze potrivit rugăciunilor pe care le face în vederea menţinerii existenţei, adică trebuie să facă tot ce poate ca să-şi găsească sau să-şi creeze un loc de muncă.

Indiferent cu privire la ce ne rugăm, metodele prin care putem contribui la îndeplinirea rugăciunilor noastre sunt multiple. În unele situaţii putem face mult, iar în altele putem face puţin sau nu putem face nimic. Ceea ce într-adevăr contează este nu cu ce anume putem sau nu putem contribui, ci dacă facem tot ceea ce ne stă în putinţă.

Putem fi siguri că Iehova cunoaşte situaţia şi posibilităţile noastre. El îşi dă foarte bine seama cât anume putem face şi niciodată nu ne va cere mai mult. Fie că putem face mult, fie că putem face foarte puţin, Iehova va adăuga ceea ce lipseşte. El ne apreciază şi ne susţine eforturile şi va acţiona potrivit acestora, astfel încât, în cele din urmă, rezolvarea pe care o găseşte el să fie cea mai bună pentru toţi cei implicaţi. — Psalmul 3:3–7.

În mijlocul strâmtorării, David a putut spune plin de încredere: „A DOMNULUI este mântuirea! Binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău!“ (Psalmul 3:8). Fie ca încrederea noastră în puterea lui Iehova, precum şi faptul că facem ceea ce depinde de noi, într-o măsură mai mare sau mai mică, să ducă la îndeplinirea rugăciunilor noastre.