Când dezastrele se abat asupra noastră
SECOLUL al XX-lea a fost marcat de mari dezastre, majoritatea acestora fiind provocate de om. Însă unele nu s-au datorat omului. Când a profeţit despre zilele noastre, Isus Cristos a spus: „Un popor se va scula împotriva altui popor şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocuri vor fi foamete, epidemii şi cutremure de pământ“ (Matei 24:7). Într-adevăr, omul este vinovat de războaie şi de foamete, însă el nu este răspunzător de producerea cutremurelor. În mod asemănător, deşi unele inundaţii catastrofale s-au datorat acţiunilor omului, acesta nu poate fi învinuit de cutremure. Nici uraganele, nici erupţiile vulcanice nu au loc din vina omului.
Indiferent de cauza lor, dezastrele naturale arată cât de mic şi cât de lipsit de putere este omul în faţa înspăimântătoarelor forţe ale naturii. Acest pământ, care este locuinţa noastră, de obicei ni se pare atât de sigur şi de solid. Dar când este zguduit de un cutremur, când este inundat de ape mari sau când este măturat fără milă de vânturi violente, care parcă au forţa unei explozii, acel sentiment de siguranţă dispare.
Pe parcursul secolului al XX-lea, dezastrele naturale au cauzat uriaşe pagube materiale şi mari pierderi de vieţi omeneşti. Puteau fi ele evitate? Se poate întreprinde ceva pentru a reduce aceste consecinţe catastrofale? Ce putem face noi personal pentru a ne proteja? Suntem oare complet neputincioşi atunci când asupra noastră se abat unele dezastre? Va fi omenirea întotdeauna victima acestora? În următoarele articole vom discuta despre aceste probleme.