Ce se întâmplă cu bunicii?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN ITALIA

„Nu-mi venea să cred că pot fi un bunic care se bucură de o asemenea tandreţe din partea nepoţilor. Aceştia sunt un dar — ambasadori dulci şi inocenţi pentru întărirea legăturilor de afecţiune.“ — Ettore, un bunic.

ÎN CIUDA relaţiilor fireşti descrise mai sus, în prezent, bunicii, părinţii şi nepoţii nu reuşesc întotdeauna să se înţeleagă unii cu alţii. În loc să coopereze, cele trei generaţii intră adesea în conflict. Cu ce rezultate? Singurătatea şi nefericirea cresc în rândul celor în vârstă, adică al bunicilor — acei membri ai familiei care sunt deseori cei mai vulnerabili şi mai izolaţi, aceia către care ceilalţi membri ai familiei se îndreaptă probabil atunci când au probleme financiare. Cum stau lucrurile în familia voastră? Sunt bunicii cu adevărat preţuiţi?

În ultimele decenii, remarcabilele schimbări sociale care au avut loc pe întregul glob au afectat familia şi relaţiile din cadrul ei, având ca rezultat dispariţia aproape completă a familiei de tip patriarhal. În Europa, doar 2 la sută din persoanele în vârstă locuiesc împreună cu copiii lor. Cu toate acestea, în ţările industrializate, ca urmare a actualei creşteri a speranţei de viaţă medii şi a scăderii natalităţii, numărul bunicilor raportat la întreaga populaţie este din ce în ce mai mare. Bunicile şi bunicii reprezintă 26 la sută din populaţia Europei şi, potrivit unui sondaj publicat de Uniunea Europeană, numărul lor este „menit să crească“. Japonia „se mândreşte cu tradiţia sa legată de îngrijirea pensionarilor“, declară Asahi Evening News. Însă un obicei din ce în ce mai răspândit, în special în oraşe, este acela de a-i lăsa pe bunici în spitale sau în clinici specializate chiar şi atunci când nu este neapărat nevoie de spitalizare. Şi în Africa de Sud, unde prin tradiţie cei în vârstă erau onoraţi, există în prezent tendinţa regretabilă de a-i respinge pe bătrâni, arată ziarul The Cape Times din Cape Town. Raportul menţionează că membrii familiei doresc să „se bucure de viaţă cât pot de mult“ şi se „amăgesc singuri gândindu-se că, odată ce au lăsat-o pe buni în siguranţă într-un azil, ei au făcut tot ce se aşteaptă din partea lor“.

Acelaşi ziar prezintă un caz în care o bunică în vârstă este lăsată de cei trei copii ai ei într-un azil de bătrâni bine dotat, cu „promisiunea că o vor ajuta şi o vor vizita cu regularitate“. Dar ce se întâmplă cu ea? „La început este vizitată zilnic. După câteva săptămâni vizitele se reduc la trei pe săptămână. Apoi ajung la una pe săptămână. După un an, de două sau de trei ori pe lună, mai târziu, de cinci sau de şase ori pe an şi, în final, aproape că nu mai este vizitată deloc.“ Cum îşi petrecea această bunică zilele ei care nu se mai sfârşeau? Sfâşietoarea poveste spune în continuare: „De la fereastra camerei ei se vedea un copac, iar singura ei companie însufleţită erau porumbeii şi graurii care poposeau aici. Ea aşteaptă sosirea lor cu atâta nerăbdare ca şi cum aceştia i-ar fi rude apropiate“.

Ca urmare a occidentalizării stilului de viaţă din Africa de Sud, fapt care îi determină pe mulţi să caute de lucru în oraşe, întâlnim aceeaşi situaţie şi în familiile de tip tribal. În afară de schimbarea condiţiilor sociale, alte motive care stau la baza abandonării bunicilor sunt dispariţia acelor calităţi altruiste care promovează o viaţă fericită atât în societate, cât şi în familie — bunătatea, respectul faţă de aproape, afecţiunea în cadrul familiei — şi răspândirea spiritului de egoism, hedonism, mândrie şi răzvrătire. Potrivit Scripturilor, o asemenea degradare morală este un semn că trăim în „zilele din urmă“ (2 Timotei 3:1–5). Astfel, în loc să-i preţuiască pe bunici, considerându-i o sursă de stabilitate şi progres, copiii şi nepoţii îi consideră adesea o piedică incomodă, care nu ţine pasul cu rapidele schimbări sociale.a

Prăpastia dintre generaţii devine din ce în ce mai mare şi generează tensiuni destul de mari, chiar foarte mari atunci când cei în vârstă locuiesc împreună cu familiile lor. Cu toate acestea, contribuţia pe care şi-o aduc bunicii poate fi de un real folos! Aşadar, care sunt câteva dintre principalele probleme care apar între generaţii şi care constituie un obstacol în calea relaţiilor pline de afecţiune dintre bunici, copii şi nepoţi? Şi cum pot bunicii să-şi reia locul preţios în cadrul familiei?

[Notă de subsol]