Ce înseamnă să fii în vârstă?

„BĂTRÂNEŢEA NU ESTE CHIAR ATÂT DE REA, DACĂ TE GÂNDEŞTI LA ALTERNATIVA EI.“ — Maurice Chevalier.

ÎN CELE din urmă, toţi îmbătrânim. Acest lucru este inevitabil. Bătrâneţea începe aproape fără să ne dăm seama — un mic junghi aici, un mic rid acolo, câteva fire albe de păr —, însă, în final, ea ne prinde în strânsoarea ei de neînlăturat. Niciodată în istorie consecinţele bătrâneţii nu au fost simţite de atât de mulţi oameni.

Creşterea numărului de bătrâni se datorează, în principal, succesului înregistrat de medicină în controlarea bolilor care provocau moartea. De exemplu, în Statele Unite, cei care au peste 65 de ani reprezintă circa 12 la sută din populaţie, iar în Japonia, aproximativ 11 la sută. Numărul americanilor care au peste 85 de ani a crescut de la 700 000, câţi erau în 1953, la 2,1 milioane, în 1978. De fapt, circa 50 000 de americani şi aproximativ 3 700 de canadieni au o sută de ani sau chiar mai mult!

Deşi cei în vârstă duc o viaţă mai productivă decât au dus în trecut, ultimii ani de viaţă, fără excepţie, sunt serios afectaţi de o scădere a unor capacităţi. Auzul, vederea, elasticitatea muşchilor şi mobilitatea, toate sunt afectate pe măsură ce îmbătrânim. Unii bătrâni suferă de singurătate şi chiar de senilitate. Alţii simt că încep să nu mai fie atrăgători, iar acest lucru îi deprimă.

Adesea, fericirea sau lipsa acesteia depinde de modul în care ne adaptăm la procesul de îmbătrânire. Când cineva spune: „Sunt prea bătrân ca să fac asta“, cea care pune o barieră în calea unor activităţi posibile este, uneori, mai degrabă atitudinea decât vreo problemă de natură fizică.

Un tânăr a dat dovadă de o deosebită capacitate de pătrundere a lucrurilor când s-a exprimat în felul următor: „Pentru mine, bătrân este oricine nu-şi mai trăieşte viaţa din plin, oricine nu-şi mai iubeşte viaţa şi nu mai găseşte bucurie în ea. În realitate, nu putem să dăm o vârstă «bătrâneţii», deoarece există adolescenţi care par bătrâni şi pensionari care par tineri“.

În vârstă, însă fericiţi şi mulţumiţi

Pentru unii, ultimii ani de viaţă se dovedesc a fi, în anumite privinţe, ani de aur. Aceste persoane în vârstă fericite nu mai sunt supuse presiunilor şi restricţiilor impuse de un loc de muncă permanent. Pentru ei bătrâneţea înseamnă mai mult timp petrecut cu nepoţii lor. Ei îşi dau seama că fericirea lor nu depinde de ceea ce gândesc alţii despre ei. Se pot simţi mai liberi să-şi exprime gândurile şi mai relaxaţi şi mulţumiţi.

În plus, asemenea persoane se pot ocupa şi de alte probleme în afară de necesităţile lor personale şi pot găsi bucurie în a se oferi să-i ajute pe cei care au nevoie de sprijin. Ei îi ajută pe cei orbi citindu-le, îi iau pe orfani cu ei în călătorii sau îi ajută pe cei infirmi să fie mai mulţumiţi de ei înşişi. Alţii învaţă noi îndeletniciri şi fac lucruri pe care nu le-au putut face atunci când au avut de crescut copii sau când au lucrat pentru câştigarea existenţei. Renumita pictoriţă americană Grandma Moses şi-a început cariera de pictor la aproape 80 de ani şi a pictat 25 de tablouri după ce a împlinit vârsta de 100 de ani!

Bineînţeles, pentru a găsi bucurie, o persoană nu trebuie să facă lucruri ieşite din comun. La vârsta de 86 de ani, o celebră actriţă de teatru cunoscută în întreaga lume a declarat următoarele: „Acum mă bucur de viaţă mai mult ca niciodată! Atât de târziu?, vă întrebaţi. Avantajul acestor clipe din viaţa mea este că nu privesc nici înapoi, nici înainte — nu mai mult de câteva zile. Efectiv mă bucur de prezent“. Ea a adăugat: „Ca să fii cu adevărat mulţumit de tine, de viaţa ta, nu trebuie să fii pe prima pagină sau să fii milionar“.

Un alt avantaj pe care îl ai atunci când eşti în vârstă este înţelepciunea şi experienţa care, de obicei, se acumulează de-a lungul vieţii. Apreciezi aceste foloase? O femeie care le preţuieşte a spus: „Apreciez înţelepciunea pe care am dobândit-o de-a lungul anilor. Faptul că am învăţat ce este cu adevărat important m-a ajutat să trec cu succes peste problemele vieţii. De fapt, multe femei mai tinere vin la mine ca să-mi ceară sfaturi. De obicei, ele îmi spun după aceea: «Mă bucur atât de mult că am stat de vorbă cu tine. Nu m-am gândit niciodată la problema mea în acest fel». N-aş schimba această situaţie pentru nimic în lume. Sunt atât de recunoscătoare că pot fi de ajutor, îndeosebi celor mai tineri“.

Cum sunt consideraţi cei în vârstă

Cândva, celor în vârstă li se acorda un mare respect, iar sfaturile lor erau urmate. În multe ţări situaţia s-a schimbat. Acum cei în vârstă deseori nici nu sunt băgaţi în seamă, ba chiar sunt maltrataţi. Este trist acest lucru, întrucât cei în vârstă constituie un izvor bogat de înţelepciune şi experienţă pe care cei tineri îl pot utiliza în folosul lor. Bineînţeles, acest lucru nu le dă bătrânilor dreptul să se amestece în viaţa altora.

Din fericire, în unele culturi, celor în vârstă li se acordă încă respectul cuvenit. De exemplu, în Japonia şi în majoritatea ţărilor africane, ei rămân adesea inima familiei şi a tribului. În Republica Abhazia, Georgia, din fosta Uniune Sovietică, unde oamenii trăiesc în mod obişnuit mai mult de o sută de ani, centenarii sunt respectaţi de generaţiile mai tinere. Cuvântul celor bătrâni este considerat deseori lege în cadrul familiei.

Când tinerii se folosesc de acest izvor de înţelepciune, familia trage foloase. Se poate stabili o relaţie extraordinară între bunici şi nepoţi. Adesea, din această afinitate dintre cele două categorii de vârstă, copiii învaţă să manifeste răbdare, compasiune, empatie şi respect faţă de bătrâni. Pierderea acestei legături poate avea asupra celor tineri un efect dezastruos.

Cum vor ei să fie trataţi?

Cei în vârstă vor să fie respectaţi. Ei trebuie să ia decizii şi să simtă că sunt stăpâni pe viaţa lor. Deşi capacităţile lor fizice scad odată cu vârsta, cei care îşi păstrează mintea activă rămân adesea ageri la minte. Este adevărat, ei nu vor mai putea gândi probabil la fel de repede ca atunci când erau mai tineri, nici nu vor mai putea să înveţe lucruri noi la fel de rapid. Însă nu trebuie daţi la o parte, iar rolul lor în familie uzurpat, nici nu trebuie ca alţii să preia unele activităţi gospodăreşti pe care cei în vârstă preferă să le facă singuri. Dacă procedăm astfel, ei vor fi descurajaţi şi frustraţi şi se vor simţi incapabili şi chiar inutili.

Este esenţial ca cei în vârstă să desfăşoare o activitate productivă; aceasta îi ajută să simtă că sunt încă valoroşi. Ceea ce este remarcabil, centenarii din Republica Abhazia au adesea multe munci gospodăreşti de îndeplinit zilnic, cum ar fi lucrul pe câmp, hrănirea păsărilor de curte, spălatul rufelor, curăţenia în casă şi îngrijirea copiilor mici — toate acestea contribuind fără îndoială la longevitatea lor. Într-adevăr, atunci când au de realizat o muncă plină de sens, cei în vârstă înfloresc. De ce? Deoarece au un scop în viaţă.

Chiar şi atunci când cei în vârstă ajung neputincioşi din cauza unei apoplexii sau a altor boli, ei vor să fie trataţi în continuare cu demnitate. Nu le place atunci când li se vorbeşte ca unor copii sau când alţii îi dojenesc ca pe nişte copii. De obicei, atunci când nu pot vorbi, pot auzi, iar în acest caz se înţelege că sunt extrem de sensibili. Uneori, din cauză că iau prea multe medicamente, pot părea senili, când în realitate nu sunt. Prin urmare, cea mai importantă calitate necesară pentru a-i îngriji bine este empatia.

Întrucât cei în vârstă s-ar putea să nu poată ieşi din casă, ei au nevoie să simtă că nu sunt uitaţi. Le place să fie vizitaţi. Cât de trist este când membrii congregaţiei creştine nu îi vizitează sau nu le dau telefon unor membri care sunt bătrâni şi nu se pot descurca singuri, dar care în trecut probabil că şi-au adus o contribuţie importantă la extinderea lucrării Regatului! Într-adevăr, asemenea vizite sau telefoane necesită relativ puţin timp şi efort în comparaţie cu marile foloase pe care le pot aduce celor în vârstă!

Însă, indiferent de modul în care cei în vârstă sunt trataţi de alţii, contează foarte mult părerea pe care o au despre ei înşişi. Iată ce a declarat o femeie de 75 de ani: „Ceea ce mă ajută, de fapt, să merg în continuare mai departe este faptul că întotdeauna am câte ceva de făcut. N-aş putea să realizez nimic dacă n-aş avea planuri şi obiective. Bineînţeles că mă confrunt cu probleme de natură fizică. Dar la fel stau lucrurile cu majoritatea celor de vârsta mea“.

Bătrânii nu ar trebui să ajungă să se plângă tot timpul şi nici să nu dorească să colaboreze. Acest lucru s-ar putea să nu fie uşor de făcut atunci când cineva este bolnav. „Chiar dacă mă confrunt cu probleme de natură fizică, a spus un bărbat în vârstă, suferinţele mele nu mi-au micşorat bucuria de a trăi. Cred că atitudinea pe care o ai este cel mai important lucru. Experienţa pe care am câştigat-o în toţi aceşti ani mi-a făcut viaţa mai frumoasă. Şi cred că secretul ca să rămâi tânăr este să te asociezi cu cei tineri. Ei trag foloase de pe urma înţelepciunii mele, iar eu mă folosesc de energia lor. Vedeţi, am cu adevărat o inimă tânără!“

Ce se poate face?

Dacă eşti tânăr, trebuie oare să-ţi schimbi părerea pe care o ai despre bătrâneţe şi modul în care îi tratezi pe bătrâni? În cazul în care eşti în vârstă, încearcă să-ţi pui întrebările din chenarul alăturat. Există lucruri pe care le poţi face pentru a-ţi îmbunătăţi situaţia?

Dacă răspunsul tău la toate întrebările este afirmativ, este puţin probabil că vei duce lipsă de prieteni, fie bătrâni, fie tineri. În mod firesc, ceilalţi vor dori să fie în preajma ta. Dar ceea ce este cel mai important, vei găsi plăcere chiar şi atunci când vei fi singur şi vei descoperi că viaţa, la orice vârstă, poate fi interesantă şi bogată.

[Chenarul de la pagina 16]

O autoexaminare pentru cei în vârstă

◻ Mă gândesc la viitor plin de speranţă?

◻ Sunt încă curios şi dornic să învăţ lucruri noi?

◻ Încerc să mă menţin activ cât mai mult posibil?

◻ Consider fiecare zi aşa cum este ea şi fac schimbările necesare?

◻ Sunt vesel şi o sursă de încurajare pentru alţii?

◻ Încerc să-mi păstrez simţul umorului?

◻ Simplu vorbind, îmbătrânesc eu frumos?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Îi vizitezi pe bătrâni?