Vândut ca sclav

De la corespondentul nostru din Africa

OLAUDAH EQUIANO s-a născut în anul 1745, pe teritoriul actualei Nigerii de est. Modul de viaţă din satul său era caracteristic acelei vremi. Familiile lucrau împreună, cultivând porumb, bumbac, cartofi dulci şi fasole. Bărbaţii se duceau cu vitele şi caprele la păscut. Femeile torceau şi ţeseau bumbac.

Tatăl lui Equiano era un cunoscut bătrân al tribului şi judecătorul comunităţii respective. Aceasta era o poziţie pe care Equiano urma să o moştenească într-o zi. Lucrul acesta nu s-a întâmplat însă niciodată. Pe când era copil, Equiano a fost răpit şi vândut ca sclav.

Vândut de la un negustor la altul, el nu i-a întâlnit pe europeni decât atunci când a ajuns pe ţărmul oceanului. Câţiva ani mai târziu, el a descris impresia pe care i-a făcut-o această întâlnire: „Primul lucru pe care ochii mei l-au văzut când am ajuns pe ţărm a fost oceanul şi o corabie pentru sclavi care era ancorată şi aştepta să fie încărcată. Aceste lucruri m-au umplut de uimire, care, în scurt timp, s-a transformat însă în groază, când am fost urcat la bordul ei. Imediat câţiva membri ai echipajului m-au examinat pipăindu-mă şi m-au aruncat în sus pentru a vedea dacă sunt sănătos, iar eu am fost atunci convins că intrasem într-o lume a spiritelor rele şi că acestea urmau să mă ucidă“.

Privind în jurul său, Equiano a văzut „o mulţime de negri de toate felurile, legaţi cu lanţuri toţi la un loc, pe fiecare faţă citindu-se descurajare şi durere“. Copleşit de toate acestea, el a leşinat. Camarazii săi africani l-au ajutat să-şi revină în simţiri şi au încercat să-l consoleze. Equiano povesteşte: „I-am întrebat dacă nu cumva aceşti oameni albi aveau să ne mănânce“.

Equiano a fost transportat în Barbados, apoi în Virginia, iar mai târziu în Anglia. Fiind cumpărat de un căpitan de navă, el a călătorit foarte mult. A învăţat să scrie şi să citească, ajungând în cele din urmă să-şi cumpere libertatea, şi a jucat un rol foarte important în mişcarea din Marea Britanie pentru abolirea sclaviei. În 1789, el a publicat povestea vieţii sale, una dintre puţinele relatări (şi probabil cea mai bună) despre comerţul cu sclavi scrisă chiar de una dintre victimele sale din Africa.

Milioane de alţi africani nu au fost atât de norocoşi. Smulşi cu forţa din mijlocul căminelor şi al familiilor lor, ei au fost transportaţi peste Atlantic în condiţii inumane. Aceştia, împreună cu copiii care li s-au născut, au fost cumpăraţi şi vânduţi ca nişte vite şi au fost forţaţi să muncească din greu fără să fie plătiţi, pentru a-i îmbogăţi pe nişte străini. Cei mai mulţi nu au avut nici un drept, putând fi pedepsiţi, supuşi unor abuzuri sau chiar omorâţi după bunul plac al proprietarilor lor. Pentru majoritatea acestor oprimaţi, singurul mijloc de eliberare din sclavie era moartea.