Amânarea — Hoţul timpului

„Amânarea este hoţul timpului.“ — Edward Young, aprox. 1742.

STAI! Nu lăsa articolul ăsta la o parte! Ştii foarte bine ce s-ar putea întâmpla. L-ai putea lăsa la o parte şi ai putea spune: „Are un titlu interesant, dar acum n-am timp să-l citesc. Am s-o fac mai târziu“. Numai că „mai târziu“-ul ăsta înseamnă, probabil, niciodată.

Nu amâna să citeşti un articol despre amânare! Cronometrează-te. Probabil că nu-ţi va lua mai mult de cinci minute să citeşti articolul. După ce l-ai terminat, ai parcurs aproximativ 10% din întreaga revistă! Uită-te la ceas şi porneşte cronometrul. (Deja ai parcurs 5% din el!)

Este amânare?

Dacă laşi la o parte — ceea ce ai putea sau ar trebui să faci acum —, înseamnă că amâni. Cu alte cuvinte, laşi pentru mâine ceea ce poţi face acum, azi. O persoană care amână lucrurile întârzie să acţioneze atunci când este cazul.

Şeful îi cere unui angajat să întocmească un raport; părinţii îi cer copilului lor să-şi facă curat în cameră; soţia îşi roagă soţul să repare robinetul. „Am fost prea ocupat“ sau „am uitat“ sau „nu am timp“ sunt scuzele invocate atunci când aceste lucruri nu sunt duse la îndeplinire. Realitatea este că puţini dintre noi pot spune că le place să întocmească rapoarte sau să facă curat în camere sau să repare instalaţia, când există lucruri mai plăcute de făcut. Aşa că lăsăm lucrul la o parte, întârziind realizarea lui.

Totuşi, ştiai că, uneori, atunci când lăsăm la o parte un lucru, nu înseamnă că amânăm acel lucru? O femeie de afaceri care primeşte o cerere şi nu ştie ce să facă cu ea o pune spre păstrare pe birou, într-o cutie pe care scrie „nefinalizat“. După câteva săptămâni, ea se uită din nou peste acele hârtii şi constată că jumătate dintre ele nu mai au nici un sens. Ele fie că s-au rezolvat de la sine, fie că nu mai e necesar să se întreprindă ceva. În cazul în care nu ştii sigur dacă trebuie să faci sau dacă trebuie să întârzii realizarea unui lucru, încearcă să stabileşti ce se va întâmpla dacă nu vei face niciodată lucrul respectiv. Dacă îl faci, cum va fi rezultatul: mai bun, sau mai rău?

Dacă noi putem şi trebuie să trecem la acţiune acum şi dacă întârzierea acţiunii respective ar putea crea mai târziu alte probleme, atunci această întârziere se numeşte amânare. De exemplu, dacă farfuriile sunt lăsate murdare un timp, fără să fie spălate imediat după folosire, ele se vor curăţa mai greu. Amânarea operaţiilor de întreţinere a maşinii poate face ca mai târziu să fie nevoie de reparaţii mai costisitoare. Întârzierea achitării unei facturi poate aduce cu sine plătirea unor taxe suplimentare sau pierderea serviciilor respective. O femeie a calculat şi a constatat că penalizările pentru neachitarea la timp a amenzilor aplicate pentru încălcarea legilor de circulaţie, pentru nerestituirea la timp a videocasetelor şi a cărţilor împrumutate de la bibliotecă s-au ridicat la suma de 46 de dolari! Şi aceasta numai într-o singură lună!

Prinderea hoţului

Caută să afli ce te determină să amâni un lucru. Analizează motivele prezentate în continuare şi vezi dacă poţi depista care dintre ele se potriveşte unei activităţi planificate recent, însă pe care nu ai început-o sau nu ai dus-o până la capăt:

Obicei:

Dacă aştept până în ultimul moment, am o motivaţie mai puternică de a termina lucrul respectiv.

Trăiesc emoţia pe care mi-o procură faptul de a face un lucru chiar în ultimul moment.

Voi aştepta ca şeful să-mi reamintească de mai multe ori, abia atunci voi ştii că este vorba despre un lucru care într-adevăr trebuie făcut.

Am atâtea de făcut, încât nu mă ocup decât de lucrurile urgente.

Atitudine:

Nu am dorinţa sau forţa necesară pentru a face lucrul respectiv.

Mă apuc de un lucru numai atunci când mă simt în stare să-l fac.

Vreau să fac altceva.

Îmi lipseşte autodisciplinarea.

Teamă:

Nu sunt sigur dacă pot să-l fac.

Nu am suficient timp ca să-l fac.

E prea mult de lucru. Am nevoie de ajutor.

Ce se întâmplă dacă nu-l pot face sau dacă nu-l termin?

Trebuie să-mi fac rost de unele lucruri ca să pot termina treaba respectivă.

Mă tem că voi fi criticat sau pus într-o situaţie penibilă.

Oameni diferiţi amână lucrurile în momente diferite. Unii amână lucrul înainte de a se apuca de el deoarece consideră că este prea mult de lucru. Alţii încep, parcurg jumătate din drum, apoi le piere entuziasmul, sfârşind prin a lăsa lucrul la o parte. Mai există alţii care aproape că l-au terminat, însă se apucă de alt proiect, lăsându-l pe primul neterminat. (Apropo, te descurci excelent. Ai parcurs deja jumătate din articol.)

Argumentele pentru a nu începe sau pentru a nu termina un proiect se pot încadra în cele trei categorii. În cartea The Now Habit, Neil Fiore scria: „Iată cele trei lucruri principale care stau la baza majorităţii problemelor care te fac să amâni: sentimentul că eşti o victimă, faptul de a fi suprasolicitat şi teama de eşec“. Oricare ar fi motivele, dacă poţi pune degetul pe rană, ca să spunem aşa, vei fi mai aproape de rezolvare.

Dacă nu ştii sigur motivul care te face să amâni lucrurile, întocmeşte-ţi o listă cu activităţile pe care le faci la fiecare jumătate de oră în decurs de o săptămână. Stabileşte modul în care îţi petreci timpul. Procedând astfel, putem constata cu uimire că odată cu însărcinările importante pe care le avem de făcut petrecem mult timp şi cu lucruri de mică importanţă. Care este următorul pas care trebuie făcut?

Gândeşte-te la consecinţe

Faptul de a spera ca un lucru să se facă fără efort poate crea un sentiment neplăcut. Pe măsură ce eşti mai aproape de termenul final, începi să devii agitat şi neliniştit. Odată apărute aceste sentimente, capacitatea ta creatoare poate fi înăbuşită. Nu mai eşti atât de dispus să cântăreşti sau să evaluezi diferitele modalităţi prin care îţi poţi realiza obiectivul propus, ci mai degrabă eşti interesat să-l vezi odată terminat.

De exemplu, ţi se cere să vorbeşti despre ceva. Cu o noapte înainte te apuci şi aşterni pe hârtie câteva cuvinte. Nu ai stat suficient timp pentru a face cercetări cu privire la subiectul respectiv, aşa că improvizezi tu ceva. Probabil că, cu încă puţin efort, ai fi putut include nişte experienţe, argumente sau ilustrări care să ajute auditoriul să „vadă“ cu ochii minţii subiectul despre care vorbeşti.

O altă consecinţă a obiceiului de a tărăgăna un lucru pe care îl avem de făcut o constituie faptul că nu ne putem relaxa în momentele libere. Şi aceasta din cauza sentimentului enervant (sau a unei persoane enervante care ne reaminteşte) că am lăsat un lucru neterminat.

Ce pot să fac?

Fă o listă. Fă-o cu o seară înainte. Aşterne pe hârtie lucrurile pe care vrei să le faci în ziua următoare. În felul acesta nu vei uita nimic şi vei vedea cum progresezi pe măsură ce bifezi lucrurile realizate. În dreptul fiecărui lucru notează cât timp consideri că îţi va lua până îl vei realiza. Dacă îţi întocmeşti o listă cu lucrurile pe care trebuie să le faci a doua zi, notează timpul de care ai nevoie în minute. Dacă îţi întocmeşti o listă cu activităţile din cadrul unui proiect pe termen lung, notează timpul în ore. Fă această listă cu o seară înainte. Rezervă-ţi câteva minute pentru a-ţi pregăti lista pentru ziua următoare. Ia-ţi la îndemână un calendar lunar. Pe măsură ce primeşti o însărcinare sau un lucru pe care trebuie să-l îndeplineşti, trece-l în calendar.

Când revezi activităţile pe care trebuie să le îndeplineşti în ziua următoare, aşează-le în ordinea priorităţii, notând în dreptul fiecăreia câte un A, B, C etc. Unii oameni lucrează mai bine dimineaţa, alţii după-amiaza sau seara. Programează-ţi activităţile mai ample în timpul când dai un randament mai mare. Pune activităţile mai puţin plăcute înaintea celor plăcute.

Fixează un timp. Dacă întotdeauna eşti în întârziere, literalmente eşti pe fugă pentru că nu-ţi ajunge timpul, învaţă să fixezi un timp. Cu alte cuvinte, fă o evaluare exactă a timpului de care ai nevoie pentru a te achita de sarcina respectivă. Adaugă câteva minute în plus în eventualitatea că apare ceva „neprevăzut“. Nu uita să laşi un anumit timp între activităţi. Trebuie să adaugi şi timpul necesar pentru deplasare. Nu poţi termina o întrunire la ora 10.00 şi să fii la alta tot la ora 10.00, chiar dacă are loc în camera alăturată, ca să nu mai vorbim de cazul în care trebuie să traversezi întregul oraş. Lasă suficient timp între activităţi.

Deleagă. Deseori încercăm să facem noi înşine un lucru, deşi nu este întotdeauna necesar aşa ceva. Dacă ştim că o altă persoană merge la oficiul poştal, poate să ne expedieze ea un pachet.

Împarte-l. Uneori nu ne apucăm de un lucru nou din cauza mărimii lui. De ce să nu împărţim o însărcinare mare în altele mai mici? Pe măsură ce ne achităm de responsabilităţile mai mici, vedem cum progresăm şi ne simţim încurajaţi să trecem la etapa următoare.

Obişnuieşte-te cu întreruperile. Există întotdeauna lucruri care te întrerup din muncă — apeluri telefonice, vizitatori, probleme, factorul poştal. Noi dorim să lucrăm cu eficienţă, ceea ce înseamnă să lucrăm cu alte persoane care au şi ele de terminat un lucru la un anumit termen limită. Dacă suntem preocupaţi numai să lucrăm cu eficienţă, ne vom supăra atunci când alţii ne întrerup din lucru. Prin urmare, obişuieşte-te să fii întrerupt. Planifică-ţi zilnic un timp pentru evenimente neprevăzute. Atunci când acestea se ivesc, poţi să te ocupi de ele, fiindcă ştii că ai suficient timp.

Răsplata. Când îţi faci programul, trebuie să-ţi planifici o activitate intensă de circa 90 de minute. Nu uita să laşi timp pentru pregătire. După ce ai început munca propriu-zisă şi ai lucrat timp de o oră şi jumătate, poate că este necesar să iei o mică pauză. Dacă lucrezi într-un birou, opreşte-te, relaxează-te şi reflectează. Dacă lucrezi afară, fă puţină înviorare. Răsplăteşte-te pentru munca depusă. — Eclesiastul 3:13.

Gândeşte-te numai, ai parcurs acest articol în aproximativ cinci minute după ce i-ai citit titlul. Eşti pe drumul cel bun!