Copii dispăruţi — Cât de răspândită este această tragedie?
„COPILUL MEU A DISPĂRUT!“
Puţine lucruri le-ar putea cauza celor mai mulţi dintre părinţi o mai mare suferinţă decât faptul de a fi nevoiţi să rostească aceste cuvinte. În timp ce nu se poate da o cifră totală exactă cu privire la numărul copiilor dispăruţi de acasă, putem afla cât de răspândită este această tragedie din rapoartele date publicităţii în multe ţări.
ÎN STATELE UNITE, sunt daţi dispăruţi de acasă în fiecare an între 500 000 şi peste 1 000 000 de copii, în funcţie de modul în care aceştia sunt clasificaţi. Ei ar putea dispărea pentru o scurtă perioadă de timp sau pentru totdeauna. Anglia raportează anual aproape 100 000 de dispariţii în rândul copiilor, deşi unii afirmă că numărul este mult mai mare. Fosta Uniune Sovietică a făcut de cunoscut faptul că zeci de mii de copii au dispărut. În Africa de Sud se spune că numărul acestora depăşeşte cifra de 10 000. Iar în America Latină, milioane de copii sunt victimele acestei tragedii.
Un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne al Italiei a arătat care sunt dimensiunile acestei probleme în Italia, declarând ziarului L’Indipendente următoarele: „Ei pleacă de acasă într-o zi ca oricare alta. Se duc la şcoală sau la joacă, dar nu se mai întorc. Dispar; pier ca şi cum i-ar fi înghiţit pământul. Membrii familiei îi caută cu disperare, dar nu există decât urme nesigure, indicii insuficiente, puţine mărturii, şi acelea îndoielnice“.
Un studiu efectuat recent în Statele Unite în legătură cu amploarea acestei probleme a dezvăluit faptul că titlul „copii dispăruţi“ cuprinde, în realitate, mai multe categorii. O categorie o constituie copiii răpiţi de străini. Altă categorie sunt copiii răpiţi de un părinte, situaţie întâlnită în cazurile de încredinţare a copilului. Apoi există cei care sunt alungaţi, copii nedoriţi de părinţi sau de tutori. O altă categorie numeroasă o constituie şi cei care fug de acasă. Şi mai sunt şi cei care s-au rătăcit ori s-au despărţit în vreun alt mod de familia lor doar pentru câteva ore sau pentru o zi sau două — aceştia fiind, în principal, copii care vin acasă mai târziu de ora la care s-a convenit sau copii ai căror părinţi nu au înţeles care sunt intenţiile lor. Puţini, foarte puţini dintre aceştia dispar pentru totdeauna.
Însă ce se întâmplă cu copiii dispăruţi care aparţin categoriilor în care situaţia este mai gravă? Care sunt cauzele acestei tragedii? Numărul de faţă al revistei Treziţi-vă! analizează diferite aspecte ale acestei tragedii şi răspunde la întrebarea: Când se va sfârşi ea?