Surmenajul — Veţi fi următoarea victimă?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN JAPONIA

„Ospătăriţele din Suedia, profesorii din Japonia, funcţionarii de la oficiile poştale din America, şoferii de autobuz din Europa şi muncitorii din cadrul liniilor de asamblare de pretutindeni prezintă cu toţii din ce în ce mai multe simptome ale stresului generat de locul de muncă.“ — MAINICHI DAILY NEWS.

NOBUAKI era epuizat. Lucrând zi şi noapte, el a angajat, în patru luni, 130 de persoane. El era directorul comercial al unei noi filiale aparţinând unei importante reţele de supermagazine din Japonia şi, lucrând în condiţii presante, el a angajat persoane care nu au reuşit să satisfacă cerinţele sale. Acestea erau în conflict unele cu altele şi se plângeau de condiţiile de lucru. În plus, un angajat a fugit cu una dintre angajate. Nobuaki avea dureri de cap în fiecare zi. La scurt timp el nu a mai putut să meargă la serviciu, iar în zilele în care se străduia să meargă, el se întorcea acasă imediat. Era terminat, asemenea unui chibrit care, în cele din urmă, s-a stins.

Soţiile care sunt casnice ajung şi ele la surmenaj. După doi ani în care a stat acasă cu cei trei copii ai săi, Sarah a început să nu mai aibă răbdare cu ei. „Simţeam că lucrez şi tot lucrez, şi că nu se mai termină niciodată“, a spus ea. Când o mamă are un serviciu laic şi îşi creşte şi copiii, riscul de a ajunge la surmenaj creşte. Betty, la cei peste 40 de ani ai săi, a ajuns în situaţia de a crea un echilibru între responsabilitatea de mamă şi cariera sa, încercând să-şi îndeplinească în mod perfect ambele roluri. Ea a încercat să-i mulţumească pe toţi — pe soţul ei, pe copiii ei, pe patronul ei şi pe colegii ei. Avea tensiunea arterială mărită, iar incidentele minore îi cauzau iritare. Ea suferea de surmenaj.

Surmenajul îi afectează şi pe cei la care nimeni nu se aşteaptă la aşa ceva. Shinzo, un ministru creştin capabil, era plin de vigoare şi avea o mulţime de idealuri. El s-a dus să dea o mână de ajutor într-o regiune în care era mare nevoie de învăţători creştini. În decurs de câteva luni însă, el a ajuns să se simtă epuizat şi se închidea în camera lui cât era ziua de lungă. Se simţea ca şi cum s-ar fi aflat într-un tunel fără nici o ieşire. Îi venea foarte greu să ia o hotărâre, chiar şi atunci când era vorba despre ce anume avea să mănânce la prânz. Nu simţea nici o plăcere să mai facă ceva. Era complet surmenat.

Ce este surmenajul?

Ce este, aşadar, surmenajul? Herbert Freudenberger împreună cu alţi cercetători au început să utilizeze acest termen pe la mijlocul anilor ’70, termen care a ajuns să descrie „o stare de epuizare datorată unor situaţii care necesită o participare afectivă din partea persoanelor implicate“. Mai înseamnă şi „epuizare fizică sau afectivă, îndeosebi ca urmare a stresului prelungit sau a unui mod de viaţă necumpătat“ (American Heritage Dictionary). Există însă uşoare diferenţe în definiţia dată acestui termen, acestea fiind în funcţie de cercetător.

Deşi surmenajul nu are o definiţie clară în domeniul medical, victimele sunt identificate după unele simptome cum ar fi oboseală, lipsa entuziasmului, un sentiment de neajutorare, deznădejde şi indispoziţie. Cel care cade victimă surmenajului se simte extrem de obosit şi se irită din cauza unor incidente minore. Nimic nu-l mai îndeamnă la acţiune. Totul pare să-l copleşească şi s-ar putea să caute cu disperare ajutor la oricine îi iese în cale. Toate eforturile sale de la locul de muncă şi de acasă par a fi fără sens. Predomină un sentiment al deznădejdii. Dacă aveţi aceste simptome însoţite de indispoziţie şi nu mai găsiţi plăcere în nimic, atunci s-ar putea să suferiţi de surmenaj.

Surmenajul poate afecta munca şi viaţa de familie. Dumneavoastră doriţi să evitaţi acest lucru. Dar cum? Pentru a afla, să vedem mai întâi cine sunt cei predispuşi la surmenaj, şi de ce.

[Chenarul de la pagina 4]

Simptome ale surmenajului

„Surmenajul la locul de muncă se referă la o stare psihologică debilitantă cauzată de stresul constant legat de munca depusă şi are ca rezultat:

1. Epuizarea energiei

2. Slăbirea rezistenţei la îmbolnăviri

3. Accentuarea lipsei de satisfacţie şi a pesimismului

4. Creşterea numărului de absenţe şi scăderea eficienţei la locul de muncă.

Această stare este debilitantă, deoarece ea are forţa necesară pentru a slăbi, şi chiar distruge, persoane care altfel sunt sănătoase, pline de energie şi competente. Cauza principală este stresul constant, acel gen de stres care continuă zi de zi, lună de lună, an de an.“ — The Work/Stress Connection: How to Cope With Job Burnout, de Robert L. Veninga şi James P. Spradley.