Lumea în obiectiv

„Mari eşecuri de ordin moral din istorie“

„Atitudinea Vaticanului faţă de Holocaust reprezintă unul dintre cele mai mari eşecuri de ordin moral din istorie, un eşec în urma căruia Biserica Catolică însăşi trebuie încă să-şi revină“, scrie ziaristul James Carroll în cotidianul The Boston Globe. În sprijinul acestei idei, el prezintă sub formă de listă următoarele date istorice: „1929 — Acordurile de la Lateran încheiate între Mussolini şi Pius al XI-lea îi acordă Vaticanului independenţă şi bogăţii şi îi conferă lui Mussolini prestigiul necesar. [1933] — Vaticanul semnează un Concordat cu Hitler, primul său succes internaţional. . . . 1935 — Mussolini invadează Abisinia. Episcopii catolici binecuvântează trupele italiene . . . 1939 — Mussolini decretează încetarea drepturilor evreilor în Italia. Papa nu spune nimic. . . . 1942 — Papa primeşte de la preoţii militari italieni rapoarte cu privire la exterminarea evreilor. În mesajul rostit cu ocazia Crăciunului, el deplânge soarta «oamenilor nenorociţi», ucişi din cauza apartenenţei rasiale, însă nu-l menţionează pe Hitler, Germania sau lagărele de exterminare. Din nou, cuvântul «evreu» nu este folosit. . . . 1943 — Germanii încep să-i aresteze pe evreii din Italia, chiar la Roma, în vecinătatea Vaticanului. Papa păstrează tăcerea în continuare“.

Salvaţi gângăniile

Fără insecte şi alte nevertebrate, „ecosistemul mondial ar intra în colaps, oamenii şi alte vertebrate ar mai trăi probabil câteva luni, iar planeta ar intra în stăpânirea algelor şi a ciupercilor“, arată cotidianul The New York Times. Având ca bază un studiu efectuat recent, articolul din Times avertizează că sfera preocupărilor curente în domeniul salvării balenelor, a tigrilor şi a altor specii aflate în pericol ar trebui extinsă şi asupra nevertebratelor. Aceste creaturi minuscule sunt responsabile de numeroase procese ecologice importante, inclusiv consumarea materiei aflate în descompunere, polenizarea plantelor, împrăştierea seminţelor şi eliminarea deşeurilor. Numai în Statele Unite, oamenii produc anual aproape 130 de milioane de tone de materii fecale, iar şeptelul, alte 12 miliarde de tone. Potrivit opiniei unui specialist, 99 la sută din aceste deşeuri „se consideră că sunt descompuse de către nevertebrate“.

Limba bifurcată a şarpelui

La ce îi foloseşte şarpelui limba bifurcată? Potrivit unui raport publicat în International Herald Tribune, limba îi ajută şarpelui să urmărească o urmă de aromă aproape în acelaşi fel ca urechile noastre care conlucrează pentru a detecta direcţia din care vine un sunet. Atunci când caută o victimă sau un partener, şarpele îşi scoate limba de repetate ori cu mişcări bruşte, depărtându-i capetele cât mai mult posibil. Astfel, şarpele încearcă intensitatea aromelor în două puncte din spaţiu, lucru care îi permite să afle în ce direcţie poate găsi animalul pe care îl caută.

O lume lovită

Potrivit unui raport întocmit de Institutul de Studii Politice al Universităţii Hamburg, Germania, încă de la începutul anului 1994, omenirea a fost lovită de 43 de războaie. Comentând pe baza acestui raport, Serviciul Ecumenic de Presă notează că s-au purtat 22 de războaie în Asia, 13 în Africa, 5 în America Latină şi 3 în Europa. Institutul a mai constatat că pe parcursul anilor ’50, numărul mediu anual de războaie s-a menţinut la 12. În anii ’60, acesta a crescut la 22, iar în prezent, numărul acestora aproape s-a dublat.

Ar trebui Biserica Catolică să se căiască?

Într-o scrisoare trimisă cardinalilor catolici, Papa Ioan Paul al II-lea a îndemnat Biserica să recunoască greşelile comise „în numele său de cei care o reprezintă“ şi să se căiască pentru aceste greşeli. Papa recunoaşte că „procedeele coercitive, păgubitoare pentru drepturile omului“, folosite de Biserică „au fost aplicate mai târziu de către promotorii ideologiilor totalitare din secolul al XX-lea“, afirmă ziarul La Repubblica din Roma. Dar pentru ce anume trebuie să se căiască Biserica Catolică? „Pentru multe lucruri“, mărturiseşte comentatorul Vaticanului, Marco Politi. „Pentru persecutarea persoanelor acuzate de vrăjitorie, pentru trimiterea ereticilor pentru a fi arşi pe rug, pentru ameninţările cu tortura îndreptate împotriva oamenilor de ştiinţă sau a liber-cugetătorilor, pentru sprijinirea regimurilor fasciste, pentru masacrele săvârşite în Lumea Nouă în numele crucii“, ca să nu mai amintim că şi „pentru că s-a considerat pe sine o societate perfectă, depozitară a unei puteri absolute asupra conştiinţei“ şi „pentru că a crezut, într-un anumit moment al istoriei, că papa a fost într-adevăr locţiitorul lui Cristos, ceea ce constituie o blasfemie teologică“.

Generaţia anului 1914

În 1984, dintre cei 4 743 826 de bărbaţi şi femei din Statele Unite care au participat la primul război mondial mai erau în viaţă numai 272 000 (Treziţi-vă!, 8 aprilie 1988, în limba engleză). În prezent, potrivit declaraţiei Departamentului pentru Problemele Veteranilor de Război, acest număr a scăzut la aproximativ 30 000, iar vârsta medie a acestora este de 95 de ani. Pe glob însă, în 1992 mai erau în viaţă 61 486 000 de persoane aparţinând generaţiei născute în 1914 sau înainte de acest an.