De la cititorii noştri

Comunicarea Vă mulţumesc pentru minunata serie de articole „Comunicarea în căsnicie“ (22 martie 1994). Sunt căsătorită de 26 de ani. De câţiva ani, relaţiile dintre mine şi soţul meu deveniseră extrem de tensionate şi ne aflam la un moment de răscruce. Problema era lipsa noastră de comunicare. Consultam publicaţiile Societăţii Watch Tower şi încercam să aplic ceea ce citeam. Soţul meu a început să studieze şi el Biblia. Dar aceste articole mi-au semnalat aspecte suplimentare în privinţa cărora trebuie să fac îmbunătăţiri. Ele mă ajută să-mi folosesc discernământul şi mă stimulează să aplic sugestiile oferite.

Y. K., Japonia

Tinerii se întreabă Articolul „Tinerii se întreabă . . . Ce e rău în faptul că-mi pierd vremea cu prietenii?“ (22 iunie 1993) mi-a dat, într-adevăr, o bună îndrumare.a În zona în care locuiesc eu este un lucru foarte obişnuit să-ţi pierzi vremea cu prietenii. Cred că, asemenea mie, mulţi tineri vor trage foloase din acest material.

T. S., Nigeria

Articolul pe tema „De ce sunt părinţii mei atât de schimbători?“ (8 ianuarie 1994) m-a interesat în mod deosebit, deoarece tatăl meu se înfurie pe mine din cauza lucrurilor pe care le face fratele meu. Uneori merg să lucrez împreună cu tata, şi acum înţeleg ce îndură el.

A. K., Statele Unite

Vă mulţumesc foarte mult pentru articolele „Mă dezvolt normal?“ şi „De ce cresc atât de repede?“ (22 septembrie şi 8 octombrie 1993).b Am  11 ani, iar unii spun că sunt prea mică pentru această vârstă. Aceste articole au fost cu adevărat grozave.

J. R. P., Germania

Am  11 ani şi sunt ţinta unor batjocuri crâncene din cauza înălţimii mele. Vă mulţumesc că m-aţi ajutat să înţeleg că nu sunt singura în această situaţie şi că sunt normală. Singura diferenţă este aceea că mă dezvolt mai repede decât alţii. Aceste articole m-au ajutat efectiv.

E. Q., Anglia

Mi-ar fi plăcut să primesc acest articol cu câţiva ani în urmă, când unul dintre fiii noştri, ajungând la pubertate, a crescut rapid, măsurând acum 2,06 metri. Nici nu pot să vă spun de câte ori primele cuvinte ce i se spuneau erau: „Vai, ce înalt eşti!“ sau „Cum e vremea acolo, sus?“, în loc de „Bună, ce mai faci?“ Nu mai este nevoie să spun că acest lucru a îngreunat şi mai mult această perioadă atât de dificilă a pubertăţii. Trebuie să-i ajutăm pe tineri să se simtă la largul lor în corpul pe care l-au moştenit. Articolul dumneavoastră a fost foarte apreciat.

M. D., Statele Unite

Tată fidel Vă mulţumesc pentru încurajatorul articol „Exemplul de fidelitate al tatălui meu“ (22 februarie 1994). Tatăl meu a murit credincios în urmă cu aproape doi ani. În ultima lună de viaţă avea picioarele atât de umflate încât nu putea să meargă, dar a predicat până în ultima zi oricui venea să-l viziteze. În ultima sa lună, el a petrecut aproape 20 de ore vorbindu-le altora despre credinţa sa. Acest articol mi-a amintit că ‘şi fraţii noştri, în lume, trec prin aceleaşi suferinţe’. — 1 Petru 5:9.

D. P., Statele Unite

Transfuzii de sânge Aş vrea să-mi exprim mulţumirea pentru articolul „Martorii lui Iehova şi personalul medical cooperează“ (22 ianuarie 1994). El ne arată cât de mult se îngrijeşte Iehova de bunăstarea noastră fizică şi spirituală. Cu 13 ani în urmă, după o naştere, mi s-a făcut forţat o transfuzie de sânge. De aceea, îmi dau seama cât de important este să avem bărbaţi creştini care să fie pregătiţi să ne vină în ajutor la nevoie. Sper şi mă rog ca nimeni să nu treacă printr-o experienţă ca a mea.

K. T., Statele Unite

[Note de subsol]