Lumea în obiectiv
‘O sursă de mare suferinţă pentru Biserică’
În cadrul unei întâlniri pe care a avut-o cu episcopii din estul Canadei, Ioan Paul al II-lea s-a preocupat de abuzurile sexuale comise de preoţi. Aşa cum relatează L’Osservatore Romano, papa le-a spus prelaţilor canadieni că „scandalul provocat de acei membri ai clerului şi de acei călugări care au dat greş în această privinţă a constituit o sursă de mare suferinţă pentru Biserica din Canada“. El a adăugat că s-a rugat „pentru aceia care au căzut victimă unei conduite sexuale reprobabile, precum şi pentru cei vinovaţi de aceste lucruri“. Unele persoane cred că abolirea celibatului obligatoriu la preoţi ar putea contribui atât la reducerea scandalurilor legate de abuzurile sexuale comise de cler, cât şi la rezolvarea „crizei sau a repartiţiei inegale de preoţi“. Dar, pentru Ioan Paul al II-lea, „dificultatea actuală de a rămâne celibatar nu constituie un motiv suficient pentru a răsturna convingerea Bisericii cu privire la valoarea şi temeinicia celibatului“.
Cauza dependenţei de droguri
„Multe persoane cred că farmacologia modernă are câte o pilulă pentru orice fel de problemă. Dacă cineva nu poate să doarmă, ia o mică pilulă. Dacă vrea să-şi îmbunătăţească randamentul la locul de muncă, mai ia una“, explică şeful poliţiei din São Paulo, Alberto Corazza, în revista braziliană Veja. „Este logic ca o asemenea mentalitate să-i influenţeze pe tineri.“ Şi adaugă: „80% dintre toxicomani se confruntă cu grave probleme familiale. Ei provin dintr-o familie foarte represivă sau foarte tolerantă, sau dintr-o familie fără tată“. Dar cum îi pot proteja părinţii pe tineri împotriva drogurilor? Corazza spune: „Deşi poate părea lipsit de realism, într-un cămin bine echilibrat, în care se comunică cu copiii şi li se arată dragoste, drogurile îşi vor face cu greu loc“.
„Naţiunea cea mai violentă“
„America este naţiunea cea mai violentă din lume“, scrie ziarista Ann Landers. „În 1990, au fost ucise cu focuri de pistol 10 persoane în Australia, 22 în Marea Britanie, 68 în Canada şi 10 567 în Statele Unite.“ De asemenea, ea este ţara cea mai înarmată. Populaţia sa deţine peste 200 de milioane de arme de foc — adică aproape una pentru fiecare din cei 255 de milioane de locuitori. Nici şcolile nu sunt scutite de violenţă. Aproape 20% dintre elevii din clasele de liceu deţin un anumit fel de armă. Anual, în incinta sau în apropierea campusurilor şcolare se petrec aproximativ trei milioane de crime. Zilnic sunt agresaţi patruzeci de profesori, iar aproximativ 900 sunt ameninţaţi cu vătămarea corporală. Potrivit cu National Education Association, 100 000 de elevi merg zilnic la şcoală înarmaţi cu pistoale şi, în medie, în fiecare zi, 40 de copii sunt ucişi sau răniţi cu arme de foc. „Toleranţa noastră faţă de violenţă este extraordinară, iar şcolile nu fac decât să reflecte această stare de fapt“, spune John E. Richters de la Institutul Naţional pentru Sănătate Mentală din S.U.A.. Un profesor de engleză, care până atunci nu reuşise să-şi convingă elevii din clasa a XII-a decât în proporţie de 10% să facă o compunere, a reuşit să convingă apoi toată clasa când a anunţat tema: „Arma mea preferată“.
Biserica în dilemă
Episcopii din vestul Canadei au cerut Vaticanului să îmblânzească poziţia Bisericii faţă de celibatul obligatoriu şi să le permită unor preoţi căsătoriţi să oficieze slujbele pentru populaţiile indigene din Teritoriile de Nord-Vest. Ei consideră că cererea lor are ca justificare anumite consideraţiuni de ordin cultural, precum şi lipsa de preoţi în regiunile nordice. „Episcopul Denis Croteau — relatează The Toronto Star — spune că, în rândul populaţiilor inuit şi dene, familia are o valoare atât de mare, încât un bărbat, dacă nu este căsătorit, nu a crescut copii şi nu a îmbătrânit, «nu poate fi conducător, iar oamenii nu-i vor da ascultare».“ Deşi papa Ioan Paul al II-lea, precum şi alte oficialităţi de la Vatican au dat atenţie cererii prezentate de episcopi, nu se întrevede nici o schimbare. Cardinalul Jozef Tomko, liederul Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, şi-a exprimat teama că, „dacă s-ar face o excepţie în cazul Canadei, aceasta ar atrage atenţia mass-mediei şi ar declanşa o avalanşă de cereri în Africa, America de Sud, precum şi în alte părţi“, declară ziarul Star.
Deprimarea — în creştere
„Douăsprezece studii independente în cadrul cărora au fost intervievate în total 43 000 de persoane din nouă ţări au confirmat rezultatele precedentelor cercetări făcute în America, indicând faptul că incidenţa deprimării grave a crescut aproape constant în cea mai mare parte a globului, în cursul secolului al XX-lea“, afirmă periodicul medical The Harvard Mental Health Letter. După ce a împărţit subiecţii „în grupe determinate de decada de vârstă, în funcţie de anul naşterii, începând cu cei născuţi înainte de 1905 şi continuând cu cei de după 1955“, aproape fiecare studiu a dezvăluit că „oamenii născuţi mai recent sunt mult mai expuşi la forme grave de deprimare în cursul vieţii“. În plus, majoritatea studiilor au indicat o creştere constantă a cazurilor de deprimare gravă pe parcursul acestui secol.
Cum să menţinem sănătatea copiilor
„În ţările în curs de dezvoltare, peste 230 de milioane de copii de vârstă preşcolară, adică 43%, sunt debili fizic din cauza malnutriţiei provocate de lipsa de hrană şi de boli“, afirmă un comunicat de presă al ONU. Potrivit estimărilor, în 1993 au murit 4 milioane de copii din cauza malnutriţiei, fie direct, fie din cauza faptului că aceasta a agravat consecinţele unor maladii infecţioase. Care este soluţia? Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca „toţi nou-născuţii să fie alăptaţi exclusiv la sân, de la naştere şi până la 4–6 luni. După această vârstă, copilul trebuie alăptat în continuare la sân, introducându-i-se, de asemenea, alimente corespunzătoare şi adecvate până la vârsta de 2 ani, precum şi după“. Mamele şi asistentele de ocrotire sunt îndemnate să nu interpreteze în mod greşit ritmul de creştere al nou-născuţilor alăptaţi la sân ca pe unul nesigur şi să introducă prematur alte alimente. Acest lucru poate fi periculos pentru copii şi poate provoca malnutriţie şi boli, mai ales atunci când alimentele introduse sunt contaminate şi necorespunzătoare din punct de vedere nutritiv.
Sclavia astăzi
Deşi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirmă că „nici un individ nu poate fi ţinut în stare de sclavie sau de servitute“, sute de milioane de persoane suferă totuşi ca sclavi. Numărul persoanelor care trăiesc practic în condiţii de sclavie — arată revista UN Chronicle — depăşeşte, de fapt, numărul sclavilor din perioada secolelor XVI–XVIII, considerată a fi „epoca de aur a comerţului cu sclavi“. Un aspect alarmant al sclaviei actuale este faptul că multe victime sunt copii. Copii între 7 şi 10 ani trudesc în fabrici câte 12–14 ore pe zi. Alţii robesc ca servitori, prostituate sau soldaţi. „Mâna de lucru infantilă este foarte solicitată — relatează Centrul Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului — deoarece este ieftină“, iar copiii „sunt prea speriaţi pentru a se plânge.“ Sclavia, observă ONU, rămâne o odioasă „realitate modernă“.
O reţetă pentru a deveni obez
Numărul de ore pe care copiii de vârstă preşcolară le petrec zilnic în faţa televizorului este legat direct de creşterea grăsimii corporale pe care copilul o va acumula mai târziu, afirmă medicul Munro Proctor de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Boston. Dr. Proctor a efectuat un studiu cu o durată de patru ani asupra a 97 de copii care, la începutul studiului, aveau între trei şi cinci ani. Părinţii notau în fiecare zi orele pe care copiii le petreceau în faţa televizorului, măsurându-le în fiecare an grosimea pliurilor pielii în diferite zone ale corpului. Revista canadiană The Medical Post relata că „fiecare copil stătea în faţa televizorului în medie două ore pe zi. Pentru fiecare oră în plus petrecută în faţa televizorului s-a înregistrat o creştere de 0,8 milimetri în grosimea pliurilor pielii din zona tricepsului şi o creştere de 4,1 milimetri în toate pliurile pielii“. Dr. Proctor ajunge la concluzia că privitul la televizor contribuie la reducerea activităţii fizice şi încetineşte metabolismul, expunând copiii la reclamele publicitare ale unor produse hipercalorice care se consumă în perioada de inactivitate.
Insula vacanţei
„Banca [Mondială] şi [Fondul Monetar Internaţional] i-au cerut guvernului din Sri Lanka să reducă numărul zilelor nelucrătoare din această ţară, număr care la ora actuală este de 174 din 365, constituind, probabil, un record mondial“, spune The Economist. „Cum poate o ţară să progreseze de vreme ce populaţia ei este în vacanţă aproape o jumătate de an?“ Numărul ridicat de zile nelucrătoare reflectă amestecul de rase şi de religii din Sri Lanka. În afara celor 5 sărbători naţionale, mai există 20 de sărbători religioase pentru budişti, hinduşi, musulmani şi creştini. Funcţionarii de stat au în plus, anual, câte 45 de zile de vacanţă, ca şi mulţi dintre lucrătorii din sectorul privat. Şi totuşi, economia din Sri Lanka continuă să prospere. „Agricultura este inima economiei şi depinde de cei doi musoni care bat de-a lungul insulei în sezonul recoltei“, spune The Economist. „Musonii nu-şi iau vacanţă.“
Mersul în stare de ebrietate
„Băutul şi şofatul nu fac casă împreună“, spun anunţurile publicitare, iar celor care sunt prinşi conducând în stare de ebrietate li se dau amenzi serioase. Deşi cea mai mare parte a atenţiei se concentrează asupra şoferilor băuţi, se vorbeşte însă puţin şi despre pietonii în stare de ebrietate. În Statele Unite, conform cifrelor furnizate de Institutul American pentru Siguranţa Traficului Rutier, mai bine de o treime din cei 5 546 de pietoni decedaţi în 1992 în accidentele de circulaţie fuseseră băuţi. Ei constituiau 14% dintre victimele provocate de accidentele stradale. 36% dintre cei în vârstă de peste 14 ani prezentau un nivel de alcoolemie care i-ar fi făcut pasibili de sancţiuni, în cazul în care s-ar fi aflat la volanul unei maşini. În prezent se cunosc puţine lucruri despre modul în care s-ar putea preveni aceste decese şi despre categoria care comportă cele mai mari riscuri.