Fascinanta căutare de noi medicamente

De la corespondentul nostru din Marea Britanie

Ce au în comun cauciucul, cacaua, bumbacul şi calmantele? Toate pot fi obţinute din plante. În afară de zahărul şi oxigenul obţinute prin fotosinteză, plantele verzi produc şi o extraordinară varietate de substanţe din alte elemente chimice de bază. Aceste substanţe chimice secundare conferă fiecărei plante proprietăţi distinctive.

USTURIMEA produsă de o urzică, gustul acrişor al unui măr şi parfumul delicat al unui trandafir, toate se datorează diverselor combinaţii de substanţe chimice produse de plantele înseşi. Astfel, ceea ce ar putea părea a fi un produs singular, adesea este, de fapt, un amestec foarte complex.

Uzinele chimice ale naturii

Să ne gândim la mirosul caracteristic de cacao. Ştiaţi că savanţii au descoperit până în prezent 84 de substanţe chimice volatile care se combină pentru a realiza această aromă unică? Conţinutul boabelor de cacao este extrem de complex şi, în ultimii ani, s-au depus multe eforturi pentru a-l identifica. Şi acesta este doar un singur produs natural.

Colesterolul este o substanţă grasă, probabil cel mai bine cunoscută pentru posibila ei legătură cu afecţiunile cardiace ale omului. Însă, la unele plante ea este punctul de plecare pentru producerea unui important grup de substanţe chimice numite steroizi, incluzând vitamina D, hormoni (cum este cortizonul) şi medicamente, cum este betametazonul antiinflamatoriu. Diosgenina, un steroid utilizat în producerea contraceptivelor orale, este produs de anumite soiuri de igname. Cortizonul, pe de altă parte, este obţinut din hecogenin, un steroid natural extras din pulpa frunzei de sisal după separarea fibrei. Multe dintre medicamentele noi de astăzi au fost mai întâi obţinute din ţesutul vegetal.

Plantele şi omul

Chiar dacă în urma progreselor medicale moderne omul utilizează astăzi şi medicamente produse sintetic, extractele de plante sunt utilizate de mii de ani pentru tratarea unor boli comune. Primele documente asiriene descriu utilizarea anemonei pentru calmarea durerii. Iar papirusurile medicale egiptene din timpul faraonilor dezvăluie o largă utilizare a plantelor medicinale.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a înregistrat utilizarea în toată lumea a circa 20 000 de plante medicinale. Numai în Marea Britanie se estimează că sunt utilizate anual între 6 000 şi 7 000 de tone de plante drept ingrediente pentru circa 5 500 de produse vegetale diferite, iar în Statele Unite s-a calculat că peste jumătate din totalul reţetelor medicale prescriu medicamente derivate din plante.

Descoperirea de noi medicamente

Date fiind cele 250 000 de specii de plante cunoscute pe glob, fiecare având probabil proprietăţi chimice unice, oamenii de ştiinţă caută încontinuu indicii pentru găsirea unor medicamente utile. Una dintre modalităţile cele mai simple este aceea de a studia modul în care oamenii îşi tratează bolile utilizând plantele din zona lor.

Descoperirea cocainei a început cu observarea faptului că mestecarea frunzelor de coca potolea durerea cauzată de foame şi reducea oboseala. Izolând molecula de cocaină şi modificându-i structura, chimiştii au obţinut un derivat sintetic utilizat drept anestezic local. Dacă dentistul v-a făcut o injecţie pentru a vă anestezia o parte din maxilar ca să vă cruţe de o experienţă dureroasă, atunci, foarte probabil, aţi beneficiat de pe urma acestor cercetări.

Multe informaţii deosebit de valoroase referitoare la utilizarea plantelor sunt încă stocate în colecţii botanice. Oamenii de ştiinţă care au petrecut mai mult de patru ani examinând 2,5 milioane de specimene din Gray Herbarium şi Arnold Arboretum de la Universitatea Harvard au reuşit să indice peste 5 000 de specii de plante, care nu au fost considerate anterior drept surse potenţiale de medicamente.

O altă metodă de cercetare constă în compararea compoziţiei chimice a plantelor. Dacă una dintre specii conţine compuşi folositori, posibil ca şi speciile înrudite să fie valoroase. Când au examinat un copac nord-australian, castanul din Moreton Bay, pentru a izola castanospermina, o otravă cu acţiune antivirală, botaniştii aflaţi în căutarea copacilor înrudiţi au sugerat să se examineze şi specia Alexa din America de Sud.

Cercetări anticancer

Uneori indiciile pot deruta, conducând astfel la rezultate neaşteptate. De exemplu, se spunea că extractele din brebenocul de Madagascar ar trata diabetul. Cercetătorii canadieni au început să-l testeze, dar, spre surprinderea lor, extractul de brebenoc slăbea sistemul imunitar, reducând producerea de leucocite. Aceasta le-a dat medicilor ideea de a testa extractul împotriva leucemiei, un cancer al leucocitelor.

În cele din urmă, au fost izolate circa 90 de substanţe, dintre care două — cunoscute sub numele de vincristină şi vinblastină — s-au dovedit utile pe plan medical. Ele sunt prezente în plantă în cantităţi atât de mici, încât este nevoie de circa 1 000 de kilograme de plante pentru a produce 2 grame de vincristină. În prezent, aceşti compuşi şi derivaţii lor stau la baza unei chemoterapii utilizate la nivel mondial în tratarea leucemiei infantile.

Spre sfârşitul anilor ’50, Institutul Naţional de Oncologie din SUA a iniţiat un program screening cu o durată de 25 de ani, pe parcursul căruia au fost testate 114 000 de extracte din 40 000 de specii de plante pentru acţiune antitumorală asupra culturilor de celule canceroase. Circa 4 500 dintre acestea au produs un efect remarcabil, demn de a fi studiat în continuare. Dar consultantul în farmacognozie, dr. W. C. Evans, afirmă: „Este extrem de improbabil să fie realmente găsite medicamente anticancer cu o largă aplicabilitate“ ca rezultat direct al unor astfel de cercetări, oricât de semnificative ar fi ele. Cancerele variază enorm de mult, iar în aceste teste au fost utilizate doar câteva culturi de celule canceroase cu evoluţie rapidă.

Medicamente noi din plante vechi

Unele plante bine cunoscute le oferă cercetătorilor noi motive de cercetare. Ghimberul, de exemplu, este utilizat în prezent ca antiemetic, deosebit de eficient în prevenirea stărilor de vomă (rău de maşină, rău de mare etc.).a Ceva şi mai semnificativ, ghimberul s-ar putea dovedi valoros în tratarea persoanelor care suferă de schistosomiază (bilharzioză), o boală parazitară tropicală. Utilizându-se experimental tablete din pudră de ghimber pentru tratarea unor şcolari din Nigeria infectaţi au fost înlăturate urmele de sânge din urină şi a fost redus numărul ouălor paraziţilor Schistosoma.

Cercetătorii sunt de-abia la începutul misiunii lor de cercetare a regnului vegetal în căutarea de mai multe medicamente. Chiar şi plantele relativ bine cunoscute încă mai ascund multe secrete. Lemnul dulce este căutat actualmente, deoarece substanţele chimice descoperite în el sunt agenţi antiinflamatorii eficienţi, iar derivaţii acestora pot oferi alinare unor persoane care suferă de artrită. Oamenii de ştiinţă examinează, de asemenea, mazărea obişnuită de grădină pentru proprietăţile ei antimicotice şi antimicrobiene.

Dată fiind distrugerea nesăbuită a speciilor de plante din anumite zone ale lumii, înainte ca ele să fi fost luate în evidenţă, căutarea de noi medicamente trebuie să continue rapid. Analizele atente de laborator asupra plantelor şi conservarea patrimoniului lor genetic rămâne o problemă prioritară, chiar şi pentru plantele bine cunoscute. Dar mai există o enigmă: La ce le foloseşte plantelor înseşi multe dintre aceste extraordinare substanţe chimice? De exemplu, de ce portulaca (Portulaca oleracea) produce o concentraţie atât de mare de noradrenalină, hormon considerat esenţial bunăstării umane?

Într-adevăr, cunoştinţele noastre cu privire la complexitatea lumii vegetale sunt încă extrem de limitate. Dar ceea ce ştim indică spre un proiect global care îi aduce onoare Marelui Proiectant.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Ghimberul este utilizat ca antidot în prevenirea stărilor de vomă.