Chile — Ţară unică, congres unic
EI AU venit cu miile şi cu zecile de mii la Santiago, capitala statului Chile. Chiar în mijlocul unei populaţii de peste patru milioane, această afluenţă se distingea în mod clar — vizitatorii purtau cu toţii ecusoane albastre anunţând congresul de district din 1993 al Martorilor lui Iehova, „Învăţătura divină“.
Peste 400 au venit din îndepărtata Japonie; mai mult de 700 din Statele Unite. Peste o mie au venit în grupuri cu avionul sau cu maşinile din învecinata Argentina. În raportul său de după congres, cotidianul La Tercera a declarat: „Feţe albe, creole, «galbene» şi negre erau o dovadă a faptului că pe Stadionul Naţional erau reprezentate rase şi naţiuni distincte. În plus, bărbaţii şi femeile din Mexic, Brazilia, Peru, Bolivia, Venezuela, Spania şi Japonia se remarcau prin îmbrăcămintea lor specifică“. Au venit delegaţi din Australia, Belgia, Canada, Elveţia, Franţa, Germania, Marea Britanie, Olanda, Paraguay şi din majoritatea celorlaltor ţări ale Americii de Sud. Peste 4 500 de vizitatori străini s-au revărsat în Santiago în săptămâna care a început cu 15 noiembrie 1993. Mai mult, 30 000 de Martori chilieni au parcurs mari distanţe pentru a ajunge la Santiago. De ce?
Chile — o ţară unică
Ei bine, din punct de vedere geografic, Chile este o ţară cu totul aparte. Ce anume face ca ea să fie deosebită şi unică? Aruncaţi o privire pe hartă şi veţi vedea o ţară a cărei lungime depăşeşte 4 310 kilometri şi care totuşi nu are nici 440 de kilometri în partea ei cea mai lată. De fapt, lăţimea ei medie abia dacă depăşeşte 180 de kilometri. Capitala, Santiago, se află aproximativ în mijlocul ţării. Înseamnă deci că mulţi Martori chilieni au trebuit să parcurgă mii de kilometri împreună cu familiile lor pentru a fi prezenţi la congresul internaţional — şi aceasta, în multe cazuri, cu mijloace economice limitate. Totuşi ei au sosit cu miile, cu feţele luminate de zâmbete.
Chile este o ţară cu o bogată varietate, de la aridul Deşert Atacama din nord la luxuriantele podgorii din împrejurimile oraşului Santiago şi în jos spre sud la Anzii împăduriţi ce coboară în Pacific. În sfârşit, există gheţarii şi fiordurile care sfârşesc în regiunea antarctică.
Oraşul Santiago i-a fascinat pe vizitatorii străini. Un delegat s-a exprimat astfel: „Aveai impresia că era un continuu du-te-vino, totuşi oamenii erau amabili şi prietenoşi. Niciodată în viaţa mea nu am văzut atâtea autobuze pe o stradă. Zeci de companii de autobuze concurau pentru clienţi. Taximetre mici alergau în toate părţile. Singurul factor negativ era poluarea. Pentru a o reduce, în Santiago există legi conform cărora maşinile sunt scoase din circulaţie o zi pe săptămână prin rotaţie, în funcţie de numerele de înmatriculare“. El a adăugat: „Un alt aspect interesant l-au constituit şcolarii îmbrăcaţi îngrijit, toţi în uniformă şcolară, fără excepţie. Evident, nu existau concurenţă şi presiuni din partea colegilor pentru a avea haine şi bascheţi de ultima modă! Şi nici unul nu arăta neîngrijit“.
Un călduros bun venit adresat vizitatorilor străini
Programul congresului „Învăţătura divină“ a început joi, 18 noiembrie. Delegaţilor străini le era rezervată o surpriză la sosirea pe stadionul de fotbal, Estadio Nacional. Pe o distanţă de 270 de metri de mers pe jos de la autocare până la stadion, ei şi-au croit drum prin culoarul format din Martori chilieni — bărbaţi, femei şi copii — toţi dorind să-i întâmpine şi să le strângă mâna fraţilor vizitatori. Mulţi chiar au învăţat expresii simple în engleză pentru a spune: „Bine aţi venit în Chile!“ În pofida barierelor lingvistice, pe parcursul celor patru zile care au urmat s-au înfiripat multe prietenii. Aparatele foto şi videocamerele erau folosite la maximum. S-au făcut mii de schimburi de suveniruri, nume şi adrese.
Cifre ieşite din comun
Asistenţa maximă care era de aşteptat la acest congres părea să fie de aproximativ 60 000 — respectiv cei 44 000 de Martori chilieni, cei 4 500 de vizitatori şi apoi persoanele interesate. Imaginaţi-vă ce surpriză a fost joi şi vineri când asistenţa deja depăşea cu mult 50 000. Sâmbătă, cifra a săltat de la 67 865 dimineaţa la 70 418 după-amiază. Duminică dimineaţa, când programul includea o dramă ce trata unele dintre problemele cu care se confruntă Martorii în prezent, asistenţa a atins un record de 80 981! Stadionul era arhiplin şi sute de alte persoane ascultau în afara stadionului la megafoane. Acesta a fost unul dintre factorii care au făcut ca acest congres să fie unic — cea mai mare asistenţă de la toate congresele „Învăţătura divină“ ţinute în toată lumea. Aceasta a constituit o surpriză pentru Martorii chilieni şi un indiciu cu privire la potenţialul de creştere al congregaţiilor lor în viitorul apropiat.
Tabela electronică de marcaj a fost folosită pentru anunţarea fiecărei cuvântări în spaniolă şi în engleză. Ea a indicat chiar şi momentele când s-a aplaudat! La încheiere, pe ea au apărut cuvinte de rămas bun în mai multe limbi, inclusiv în franceză, germană, japoneză şi olandeză.
Botezul atrage mass-media
Un astfel de eveniment extraordinar nu putea fi ignorat de mass-media chiliană. Presa, radioul şi televiziunea au reacţionat excelent în fiecare zi şi, îndeosebi sâmbătă, când s-au făcut botezurile. La un capăt al terenului de fotbal au fost instalate douăsprezece bazine mici. În timpul cuvântării de botez, sute de candidaţi s-au ridicat pentru a-şi exprima decizia de a urma exemplul lui Cristos slujindu-i lui Iehova Dumnezeu. După cuvântare, rugăciune şi cântare, 24 de miniştri religioşi îmbrăcaţi în pantaloni scurţi albi şi în tricouri albe şi-au ocupat locul, câte doi la fiecare bazin. Şi surorile au oferit ajutor. Apoi primii candidaţi au ieşit din vestiare şi s-au deplasat pe teren, bărbaţii de o parte, femeile de alta. Păreau două şiruri nesfârşite îndreptându-se agale spre bazine. Totul se desfăşura în ordine în timp ce fotografii din partea presei îşi ocupau şi ei locurile. Într-o oră, botezul a fost încheiat — 1 282 de noi Martori, miniştri creştini, au fost cufundaţi în apă, urmând exemplul lăsat de Isus.
Un salut colorat de rămas bun
Pe tot parcursul săptămânii, vremea a fost excelentă. Aceasta este, la urma urmei, primăvara chiliană, când nu prea cad ploi. Duminică, temperatura a depăşit 20°C. Aproape fiecare familie şi-a adus umbrele pentru a se proteja de soarele arzător. Miile de umbrele colorate creau imaginea unui roi de fluturi aşezaţi pe flori. Cuvântarea de încheiere s-a terminat în jurul orelor 17.00. După cântare şi rugăciune, aproape nimeni nu se mişca. Nici unul nu dorea să ia sfârşit congresul. Grupuri de fraţi au început să cânte spontan cântări ale Regatului; ropote de aplauze răsunau de la un capăt al stadionului la celălalt; batiste fluturau în vânt şi umbrele se răsuceau în acelaşi timp. Era o scenă mişcătoare; acest stadion în spatele căruia se conturau Munţii Anzi fremăta de creştini fericiţi şi iubitori, recunoscători pentru „Învăţătura divină“ care le-a schimbat viaţa.
În timpul programului de duminică, două păsări mari, queltehues, sau nagâţi, umblau dintr-o parte în cealaltă a terenului, ciugulind de ici şi de colo insecte sau seminţe. Din când în când ele întrerupeau programul cu strigătele lor răguşite. În timpul cuvântării finale, parcă simţind că programul se încheia, s-au înălţat uşor, rotindu-se pentru a câştiga altitudine, şi au dispărut în zări. Fără îndoială, vor reveni, la fel cum şi Martorii lui Iehova vor fi fericiţi să revină pe acest stadion în alt an pentru a-şi împărtăşi bucuria şi credinţa — aici în Chile, un país singular, o ţară unică.
[Legenda fotografiilor de la pagina 17]
Peste 80 000 de persoane au asistat la congresul din Santiago.
[Fotografii pe toată pagina 18]