Potrivit Bibliei
Ajutor pentru cei îndureraţi
„NECAZUL NE FACE PE TOŢI DIN NOU COPII — DISTRUGE TOATE DIFERENŢELE DE INTELECT. CEL MAI ÎNŢELEPT NU ŞTIE NIMIC.“ — RALPH WALDO EMERSON, POET ŞI ESEIST AMERICAN DIN SECOLUL AL XIX-LEA.
ŢEPUŞUL morţii nu numai că produce durere, dar îi şi lasă perplecşi pe majoritatea celor rămaşi în viaţă — soţ, soţie, tată, mamă, fiu, fiică sau prieten. Înţeleptul poate pune întrebări, dar nu primeşte răspunsuri mângâietoare, iar cel tare poate plânge sub povara durerii, dar nu găseşte alinare. Cititorii Bibliei îşi amintesc, poate, de tânguirea lui David cu ocazia executării trădătorului Absalom: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!“ (2 Samuel 18:33). Nu, nu era tânguirea unui rege pentru un trădător; era tânguirea unui tată după fiul său mort. Poate şi tu ai avut un sentiment similar când ai pierdut pe cineva.
Pe parcursul perioadei de profundă durere, întrebări chinuitoare pot să-ţi vină în minte. ‘De ce a trebuit să se întâmple acest lucru? A ştiut Dumnezeu că se va întâmpla? Dacă da, de ce nu l-a prevenit?’ Chiar dacă o persoană este bine familiarizată cu Biblia şi ştie că cel mort va învia, unele întrebări tulburătoare ar putea pretinde o profundă meditare pentru a găsi consolare şi mângâiere.
Răspunsurile eronate nu aduc o satisfacţie adevărată, ci doar falsă mângâiere. Faptul de a ţi se spune că ‘Dumnezeu a avut nevoie de cel pe care l-ai iubit’ cauzează adesea o îndepărtare plină de amărăciune de Dumnezeu. Adevărul, aşa cum este conţinut în Bibie, răspunde la întrebările referitoare la moarte şi apropie persoana mai mult de Iehova Dumnezeu, mai degrabă decât s-o îndepărteze de el. La 2 Corinteni 1:3, 4 suntem asiguraţi că el este Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri.
Cunoştinţa şi puterea lui Dumnezeu sunt în echilibru
Iehova, Atotputernicul, ştie tot ce se petrece în vasta sa creaţie. Psalmul 11:4 ne dă asigurarea: „DOMNUL Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Săi privesc şi pleoapele Sale cercetează pe fiii oamenilor“. La Evrei 4:13, apostolul Pavel a scris: „Nici o făptură nu este ascunsă de El“. Dumnezeu nu numai că ştie, dar el şi poartă de grijă. Isus a spus: „Nu se vînd oare două vrăbii cu un ban? Totuşi nici una din ele nu cade pe pămînt fără voia Tatălui vostru. . . . Voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii!“ — Matei 10:29, 31.
Ar fi putut Dumnezeu preveni moartea prematură a unei persoane dragi şi durerea care a urmat? Da, ar fi putut. „Toate sînt cu putinţă la Dumnezeu“, a declarat Isus (Marcu 10:27). Cu mulţi ani în urmă, Iehova a ascultat rugăciunea muribundului Ezechia şi l-a vindecat, adăugând ani la viaţa sa (Isaia 38:2–5). Nu există nici o îndoială cu privire la capacitatea lui Iehova de a face tot ce voieşte, dar trebuie să înţelegem mai multe lucruri cu privire la voinţa sa. Cu toţii am citit relatări despre oameni care au fost grav răniţi sau foarte bolnavi, dar care au trăit totuşi. A intervenit Iehova în favoarea lor?
Unii oameni au o extraordinară capacitate de refacere şi o puternică dorinţă de a trăi. Aceasta ar putea explica însănătoşirea lor aparent miraculoasă. Sau vreun tratament nou s-a dovedit, poate, eficient. Aşadar, nu trebuie să conchidem automat că Iehova a intervenit. — Filipeni 4:13.
Cuvântul lui Dumnezeu explică de ce mor oamenii
La Romani 5:12, apostolul Pavel explică foarte simplu că strămoşul nostru Adam s-a răzvrătit împotriva Creatorului şi că a fost, pe bună dreptate, condamnat la moarte. Întrucât noi suntem descendenţii săi, suntem păcătoşi şi supuşi morţii în orice moment. Nimic nu ne garantează că vom continua să trăim. Înţeleptul rege Solomon din vechime arată limpede că timpul şi împrejurările neprevăzute îi pot afecta pe toţi şi oricând, fie că este vorba de un accident mortal, fie de o boală subită şi fatală. Sau cineva poate să se fi născut cu un defect congenital care îi scurtează viaţa. Solomon explică, de asemenea, că Dumnezeu are un timp şi un moment potrivit pentru orice lucru. Dumnezeu a fixat un timp pentru a vindeca, nu doar pe unul sau pe câţiva, ci pe toţi credincioşii, pe parcursul domniei lui Cristos Isus. — Eclesiastul 3:1; 9:11; 1 Corinteni 15:25, 26.
Reţine această idee care ne ajută să fim obiectivi: Creştinii nu sunt scutiţi de dezastrele care afectează rasa umană şi sunt deci obiectul unor întâmplări comune omenirii. „Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită naturii omeneşti.“ — 1 Corinteni 10:13.
Calea spre vindecare
Moartea este un timp de lacrimi şi de cele mai sincere implorări adresate lui Iehova, Ascultătorul rugăciunii. Apropie-te acum de Dumnezeu, ca niciodată înainte. Varsă-ţi acum, ca niciodată înainte, inima înaintea lui în rugăciune pentru perspicacitate, pentru puterea de a-ţi reveni. Biblia ne încurajează să facem exact acest lucru. Petru spune: ‘Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:7). Cât de mângâietoare sunt cuvintele lui Dumnezeu de la Isaia 57:15: „Aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnicia şi al cărui Nume este sfînt: «Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit»“. Cel zdrobit se ataşează de Tatăl; se creează o intimitate mai mare ca oricând înainte. „Cu cât mergeţi mai mult spre Dumnezeu, cu atât el va veni mai aproape de voi“, scrie Iacov (Iacov 4:8, The Jerusalem Bible). Iacov ne asigură că Dumnezeu este dispus să ne dea înţelepciunea şi puterea necesară pentru a ne restabili.
În plus, vei constata că vei deveni o persoană mai compătimitoare faţă de încercările şi împrejurările nefavorabile ale altora, mai înţelegătoare. Vei şti mai multe despre ce anume simt alţii şi cum anume să spui cuvinte de mângâiere şi de speranţă. Poate că vei fi în măsură să ajuţi o persoană îndurerată în necazul ei. Da, vei avea mai multă empatie faţă de alţii în suferinţele lor. — Filipeni 2:1.
Pierderea unei persoane dragi poate fi grea şi dureroasă un timp, poate un timp îndelungat. Dar, în cele din urmă, aceasta te poate ajuta să-ţi faci o imagine mai clară cu privire la speranţa care ne stă înainte, la speranţa de a-i sluji lui Dumnezeu liberi de experienţe dureroase. Putem deveni chiar mai tari în ce priveşte personalitatea noastră creştină. — 1 Petru 1:6, 7.
Aşadar, în pofida tristeţii şi a durerii, niciodată nu renunţa! Rămâi hotărât în a continua să-i slujeşti lui Dumnezeu cu fidelitate şi loialitate, spre gloria şi onoarea sa şi spre salvarea ta eternă.
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 26]
Ziua dinaintea plecării, de Jozef Israels — donat de Alice N. Lincoln, prin amabilitatea Museum of Fine Arts, Boston