Tinerii se întreabă . . .

De ce trebuie să ne mutăm?

Te întorci acasă de la şcoală plin de planuri pentru sfârşitul de săptămână. Te gândeşti la o zi de plajă, la un joc cu mingea, la o seară liniştită în care să-ţi recuperezi lecturile restante. Dar când mama se întoarce acasă de la serviciu, citeşti pe faţa ei că s-a întâmplat ceva rău. ‘Astăzi m-au pus să aleg între un transfer şi demisie, spune ea. Se pare că va trebui să ne mutăm.’ Deodată, nu-ţi mai arde de nimic!

DACĂ familia ta este pe punctul de a se muta, să ştii că nu eşti singurul. În unele ţări industrializate, schimbarea domiciliului a devenit un mod de viaţă pentru multe familii. De exemplu, în Statele Unite, Biroul de Recensământ opinează că un american de rând se va muta pe parcursul vieţii de 12 ori. De fapt, în fiecare an aproximativ 12 milioane de tineri americani sunt supuşi stresului cauzat de mutare! Totuşi, acest gen de statistici nu prea aduc mângâiere atunci când familia ta este cea care trebuie să se mute. Poate că te simţi pur şi simplu copleşit de această perspectivă. ‘De ce trebuie să ne mutăm?’, probabil că te întrebi cu amărăciune.

Familii gata să se mute

De multe ori, o familie nu prea are de ales în această privinţă. În timpurile biblice, familia lui Elimelec şi Naomi a fost obligată să fugă în ţinutul învecinat, Moab, din cauza unei foamete ce a devastat Israelul (Rut 1:1, 2). Mulţi părinţi de astăzi se află în situaţii critice asemănătoare. În ţările în curs de dezvoltare, seceta şi degradarea mediului înconjurător au obligat milioane de oameni să migreze în oraşe aglomerate şi în centre de ajutorare sau în alte ţări. În ţările occidentale, regresul economic lent a dus la închiderea a nenumărate fabrici şi întreprinderi comerciale. Terenuri arabile odinioară foarte productive au devenit neprofitabile. Locurile de muncă au devenit rare. Prin urmare, poate că părinţii tăi sunt constrânşi să se îndrepte spre zone mai prospere.

Dar nu toate familiile se mută pentru a scăpa de sărăcie. Promovarea în funcţie, schimbarea locului de muncă al unuia dintre părinţi, dezmembrarea unei căsnicii, sănătatea precară, clima neprielnică constituie toate motive obişnuite din pricina cărora unele familii se mută. Sociologul John D. Kasarda notează încă un motiv obişnuit: „Se crede că oraşele prezintă astăzi un mai mare pericol. Drogurile, îndeosebi, au dus la o creştere rapidă a delictelor faţă de persoane şi bunuri“. Unii consideră că ar fi mai sigur să trăiască într-o zonă suburbană sau într-un orăşel.

În timpurile biblice, Avraam s-a mutat din locuinţa sa confortabilă din Ur pentru a sluji interesele lui Dumnezeu (Geneza 12:1; Evrei 11:8). Şi astăzi, unele familii de Martori ai lui Iehova s-au mutat în zone unde este nevoie de mai mulţi proclamatori ai mesajului despre Regat (Matei 24:14). Alţii s-au mutat într-o congregaţie din vecinătate care are nevoie de supraveghetori sau de slujitori ministeriali. Deşi o astfel de mutare poate că nu impune o schimbare de domiciliu, ea înseamnă acomodarea cu un nou grup de persoane şi adaptarea la alte situaţii.

Oricare ar fi motivul pentru care familia ta se mută, probabil că ideea nu a fost a ta. Şi, se înţelege de la sine că nu eşti prea bucuros de ea.

Sentimente confuze

Dar nu toate mutările sunt dezavantajoase. Justin, un băiat de doisprezece ani, se strâmbă când îşi aminteşte de fosta lui locuinţă din metropolă. „Era groaznic, spune el. În cartierul nostru exista multă violenţă. Nu puteai să te îndepărtezi 50 de metri de casă fără să-ţi fie teamă de bande. Oamenii stăteau încuiaţi în casă. Uram acest lucru. Când am aflat că ne mutăm la ţară, am fost încântat.“

Totuşi, gândul că îţi părăseşti prietenii şi locurile familiare îţi poate provoca sentimente confuze. Tânăra Anita a cunoscut astfel de sentimente când a aflat că familia sa urma să se mute. „Mi-am trăit cea mai mare parte din viaţă într-o bază militară americană din Anglia, îşi aminteşte ea. Mă simţeam mai mult englezoaică decât americancă. La zece ani, am aflat că tata fusese transferat înapoi, în Statele Unite, cu destinaţia New Mexico, în deşert! La început nu ştiam ce să cred. Eram încântată, dar neliniştită. Nu voiam să-mi părăsesc prietenii. Acesta a fost aspectul cel mai neplăcut al mutării.“

De ce este mutarea stresantă

Astăzi, tinerii par să fie deosebit de vulnerabili la stresul cauzat de mutare. Iată ce remarcă în acest sens Reader’s Digest: „Psihiatrii ne spun că până şi o mutare care îţi aduce avntaje constituie o experienţă dureroasă şi stresantă pe plan afectiv“.

Mai întâi de toate, emoţia şi gândul că te muţi sunt în sine stresante. Amânările inevitabile şi piedicile pot spori şi ele tensiunea. Biblia spune: „O speranţă amînată îmbolnăveşte inima“ (Proverbele 13:12). Chiar şi atunci când fiecare aşteaptă cu nerăbdare acest eveniment, „mutatul poate genera multă tristeţe şi nelinişte în rândul membrilor familiei“, spune revista Parents. „Aceasta deoarece faptul de a-ţi lua rămas bun trezeşte sentimente de pierdere şi de nesiguranţă faţă de necunoscut.“ Prin urmare, este normal să treci prin chinul unor sentimente ca: şoc, mânie, frustrare, precum şi deprimare.

The Teenager’s Survival Guide to Moving remarcă: „O mutare înseamnă mult mai mult decât a-ţi schimba domiciliul. Ea înseamnă schimbarea multor aspecte majore ale vieţii, cum sunt şcoala, profesorii, activităţile, prietenii. Şi ea este întotdeauna ceva dificil, chiar dacă este înspre mai bine“. Agentul social Myra Herbert pretinde că o mutare repetată poate să degenereze în „eşec şi suferinţă“. În primul rând, copiii care se mută de multe ori „îşi schimbă des programele şcolare şi, în special dacă le vine greu să înveţe, vor abandona undeva, pe drum“. A lăsa în urmă prieteni, remarcă ea, „este un lucru deosebit de greu“ pentru tineri.

Să depăşim problema mutării

Prin urmare, este uşor de înţeles de ce perspectiva unei mutări te poate face nervos, nemulţumit sau mânios. Dar chiar şi aşa, faptul de a te lăsa copleşit de sentimente negative nu va face decât să îngreuneze lucrurile. Ar fi mai bine să încerci să cultivi un punct de vedere optimist. Sentimente negative cum sunt neliniştea sau tristeţea sunt perfect normale în asemenea situaţii. De obicei, aceste sentimente dispar cu timpul. Între timp, încearcă să te gândeşti mai mult la avantajele mutării.

Anita, menţionată anterior, are acum 15 ani şi de atunci s-a mai mutat o dată. „Când m-am mutat îmi părea rău, îşi aminteşte ea. Dar apoi, am privit la partea pozitivă a lucrurilor — la faptul că voi întâlni oameni noi şi că voi merge în locuri interesante.“ Ea este fericită şi s-a adaptat cu bine la noua sa locuinţă.

Uneori, în ciuda celor mai serioase eforturi, sentimentele negative persistă. În cazul acesta, nu le ignoraţi. În fond, „un duh mîhnit“ îţi poate distruge sănătatea (Proverbele 17:22). Poate că ar trebui să acorzi mai multă atenţie nevoii de a te odihni, de a face exerciţii sau de a te hrăni corespunzător. Totodată, poate că ai nevoie să vorbeşti despre sentimentele tale, mai ales cu părinţii (Proverbele 23:26). Împărtăşeşte-le temerile şi neliniştile tale.

De exemplu, te frământă gândul că trebuie să renunţi la anumite lucruri dragi deoarece ‘nu mai este suficient spaţiu’? Sau consideri că mutarea are loc chiar în preajma examenelor şcolare şi că te confrunţi cu prea mult stres? Orice nemulţumire ai avea, Proverbele 13:10, ne amintesc următoarele: „Prin prezumţie se pricinuieşte doar luptă, dar înţelepciunea este cu cei care se sfătuiesc unul cu altul“ (New World Translation). Poate că părinţii tăi vor consimţi să facă unele concesii. Sau, cel puţin, vor putea să-ţi acorde înţelegere, sprijin, precum şi să te liniştească.

Nu permite ca zvonurile şi povestirile cu caracter de groază referitoare la noua ta locuinţă să-ţi slăbească eforturile de a menţine o atitudine pozitivă. Proverbele 14:15 spun: „Omul simplu [lipsit de experienţă, NW] crede orice cuvînt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge“. Află singur care este realitatea. Anita spune: „M-am dus la bibliotecă şi am cercetat istoria şi cultura locurilor unde ne-am mutat“. Poate, dacă nu este prea departe, ai putea să-ţi vizitezi dinainte noua locuinţă. Aceasta te-ar putea ajuta în mare măsură să alungi îndoielile şi să te pregăteşti psihic în vederea mutării.

Evident, plecarea nu va fi uşoară. „Înainte de a te muta, se sugerează în The Teenager’s Survival Guide to Moving, mai vizitează o dată locurile favorite . . . şi i-aţi rămas bun de la ele.“ Pentru a-ţi păstra amintirile, ai putea să-ţi faci un album cu vederi sau cu decupaje din ziare. Şi, un lucru şi mai important, rezervă-ţi timp pentru a-ţi lua rămas bun de la prieteni. Asigură-i că relaţia dintre voi nu ia sfârşit. Apostolul Ioan se folosea de „hîrtie şi . . . cerneală“ pentru a păstra legătura cu cei pe care îi iubea, şi acelaşi lucru îl poţi face şi tu (2 Ioan 12)! Cu hotărâre şi efort, se pot consolida prietenii chiar şi la mare distanţă.

Cu timpul, lacrimile de rămas bun ţi se vor usca şi te vei confrunta cu dificultatea de a te obişnui cu noua ta locuinţă, dar despre acest lucru vom vorbi într-un articol din numărul viitor.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Ai putea să faci cercetări dinainte şi să afli câte ceva despre noua ta locuinţă.