Evaluează necesităţile părinţilor tăi

PENTRU a fi de un real ajutor părinţilor tăi în vârstă, trebuie să afli care sunt necesităţile şi preferinţele lor. Altminteri poţi acorda — cu bune intenţii — îngrijire şi servicii de care părinţii tăi nu au nevoie şi pe care nu le doresc, deşi poate că ezită să ţi-o spună. Atunci relaţia voastră, bazată pe înţelegeri greşite, va fi în mod inutil stresantă atât pentru tine, cât şi pentru părinţii tăi.

Ce doresc ei de fapt?

Gândindu-se că într-o zi va fi nevoie să-i mute pe părinţii ei la ea, o femeie ia măsuri ca să-i mute imediat. Ulterior constată că părinţii ei erau, de fapt, capabili să locuiască în propria lor casă — şi că aşa ar fi fost mai bine!

După ce îi mută pe părinţii săi la el, un fiu le spune: „Nu trebuie să plătiţi nimic pentru a locui în casa mea! Voi aţi făcut atât de multe pentru mine!“ Însă aceasta îi face pe părinţi să se simtă prea dependenţi. În cele din urmă, ei îi spun că ar prefera să contribuie în mod demn într-un fel sau altul.

O familie îndeplineşte chiar şi cele mai mici servicii pentru părinţii lor vârstnici pentru a le asigura confortul şi pentru a-i cruţa de efort fizic. Ulterior constată că părinţii lor doresc să facă mai mult pentru ei înşişi.

În fiecare dintre cazurile menţionate mai sus, serviciile oferite au fost atât inutile, cât şi nedorite de părinţi. Acest lucru se poate întâmpla cu uşurinţă dacă un fiu bine intenţionat — sau o fiică — este motivat de un exagerat simţ al datoriei sau dacă nu există o înţelegere clară a necesităţilor reale ale părinţilor. Gândeşte-te la stresul inutil pe care îl cauzează acest lucru tuturor celor în cauză. Desigur, soluţia constă în evaluarea necesităţilor şi dorinţelor reale ale părinţilor tăi.

Este realmente nevoie ca părinţii tăi să se mute la tine chiar acum? Doresc ei lucrul acesta? S-ar putea să fii surprins aflând că unii părinţi mai în vârstă preferă să trăiască cât mai independent posibil. Temându-se să nu pară lipsiţi de apreciere, ei poate că ezită să le spună copiilor lor că ar prefera să trăiască singuri în propria lor casă, în pofida anumitor inconveniente. Probabil că îşi iubesc copiii şi doresc foarte mult să fie în compania lor. Dar să depindă de copiii lor? Nu, poate că preferă să se descurce singuri.

Probabil, într-o zi va trebui să-i muţi pe părinţii tăi la tine. Însă, dacă acest timp nu a sosit încă şi dacă ei preferă în mod sincer să se descurce singuri, de ce să le refuzi aceşti ani de independenţă? Anumite modificări în casă sau faptul de a le telefona sau de a-i vizita cu regularitate i-ar putea oare ajuta să continue să trăiască în propria lor casă? Poate că se simt mai fericiţi în propria lor casă, luând ei înşişi decizii legate de viaţa de zi cu zi.

O femeie care o îngrijeşte pe mama ei a explicat că s-a grăbit luând-o la ea: „Când tata a murit, am luat-o pe mama la noi, fiindu-ne milă de ea. Şi s-a întâmplat că a mai trăit 22 de ani. În loc să-şi vândă casa, ar fi putut continua să locuiască în ea. Niciodată să nu vă grăbiţi decizând ce paşi ar trebui întreprinşi. O decizie de genul acesta, odată luată, este greu de anulat“. — Compară cu Matei 6:34.

‘Dar, ai putea obiecta, dacă i se întâmplă ceva unuia dintre părinţi în timp ce locuiesc singuri în casa lor? Dacă mama sau tata cade şi se loveşte, niciodată nu mi-aş ierta-o!’ Aceasta este o îngrijorare justificată, în special dacă vigoarea sau sănătatea părinţilor tăi s-a şubrezit atât de tare, încât există riscul real de a se accidenta. Însă, dacă lucrurile nu stau aşa, întreabă-te dacă te îngrijorezi pentru părinţii tăi sau pentru tine, adică pentru a te proteja de un sentiment de vinovăţie nepotrivit.

Gândeşte-te, de asemenea, la eventualitatea că părinţii tăi s-ar putea simţi mai bine în propria lor casă. În cartea You and Your Aging Parents (Tu şi părinţii tăi în vârstă), Edith M. Stern şi dr. Mabel Ross declară: „Studiile au arătat că părinţii în vârstă se simt mai tineri şi mai energici în casele lor decât în altă parte. Pe scurt, multe încercări greşit orientate de a le uşura anii bătrâneţii nu au făcut decât să le grăbească apusul“. Ajută-ţi deci părinţii să trăiască cât mai independent posibil, în timp ce le oferi îngrijirea şi serviciile de care au într-adevăr nevoie. De asemenea, ar trebui să faci periodic o reevaluare şi o readaptare la necesităţile părinţilor tăi pe măsură ce acestea cresc sau chiar descresc.

Fii sensibil

Având în vedere sănătatea părinţilor tăi şi împrejurările, poate că faptul de a-i aduce în locuinţa ta este, în definitiv, cea mai bună soluţie. Dacă aşa stau lucurile, fii sensibil la eventualitatea că preferă să-şi poarte singuri de grijă cât mai mult posibil. Asemenea persoanelor de orice vârstă, ei doresc probabil să aibă propria lor identitate, propria lor planificare a activităţilor şi propriul lor anturaj. Acest lucru poate fi bun. În timp ce va fi plăcut să efectuaţi unele activităţi împreună, ca o familie mare, poate că este bine să rezervi unele activităţi doar pentru membrii cei mai apropiaţi ai familiei şi să le permiţi părinţilor să aibă şi ei propriile lor activităţi. O femeie care acordă îngrijire a explicat în mod înţelept: „Asigură-te că părinţii tăi au obiecte de mobilier şi fotografii cu care sunt obişnuiţi şi la care ţin în mod deosebit“.

Pentru a reuşi să discerni necesităţile reale ale părinţilor tăi, discută cu ei. Fii atent la îngrijorările lor şi fii sensibil la ceea ce poate că încearcă să-ţi spună. Explică-le ce poţi şi ce nu poţi face pentru ei, pentru ca să nu le fie înşelate aşteptările. „Faceţi să se înţeleagă clar ce anume se poate aştepta de la toţi membrii familiei, a recomandat un bărbat care le poartă de grijă părinţilor săi. Discutaţi frecvent cu ei pentru a evita sentimentele de supărare şi apariţia resentimentelor.“ Dacă faci o promisiune pe termen lung („Vă voi suna în fiecare luni după-amiază“; „Vă voi scoate în fiecare week-end“), ar fi, poate, bine să faci să se înţeleagă clar că ai dori să încerci lucrul acesta o anumită perioadă de timp şi să vezi dacă merge. În acest mod, dacă metoda se dovedeşte nepractică, uşa este deja deschisă pentru modificări.

Nici unul dintre lucrurile de mai sus nu trebuie luate drept motive pentru a-l priva pe un părinte de onoarea şi ajutorul care i se cuvin. Atitudinea Creatorului cu privire la această chestiune este clară. Copiii adulţi le datorează părinţilor respect, îngrijire şi sprijin. Isus i-a condamnat pe fariseii plini de sine deoarece au denaturat Scripturile pentru a scuza neglijarea părinţilor. Cuvintele sugestive de la Proverbele 30:17 pun în lumină dezgustul pe care îl simte Dumnezeu faţă de cei care nu îşi respectă părinţii: „Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pîrîu şi îl vor mînca puii de vultur“. — Vezi Marcu 7:9–13; 1 Timotei 5:4, 8.

În timp ce le oferi ajutorul necesar părinţilor tăi, poate că te confrunţi totodată cu noi probleme. Cum le poţi înfrunta? Articolul următor oferă unele sugestii.

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

Un părinte poate găsi plăcere în efectuarea unor activităţi alături de prieteni sau de familie.