Lumea în obiectiv
Masacrarea inocenţilor
Cel puţin 1 383 de copii din Statele Unite au murit în 1991 din cauza maltratării sau a neglijenţei, relatează The Washington Post. Această estimare moderată, furnizată de Comitetul american pentru prevenirea abuzului asupra copiilor, echivalează cu cifra înspăimîntătoare de patru decese în fiecare zi ca urmare a maltratării, adică o creştere de 50% faţă de ultimii şase ani. Cauzele creşterii sînt variate. Unii specialişti consideră că înrăutăţirea condiţiilor economice — concedieri, venituri mici şi situaţii desperate — îi determină pe oameni să-şi descarce nervii pe aceste victime lipsite de apărare. Post face observaţia că deşi multe dintre cazurile cărora li s-a făcut publicitate se refereau la copiii maltrataţi de persoane care erau angajate pentru a-i îngriji, „specialiştii ştiu că cifrele indică în principal spre violenţa din sînul familiei, persecutorii fiind mama şi tata, cei de la care se aşteaptă cel mai mult să-şi iubească copilaşii“.
Suprapopulare — de ce?
De ce suprapopularea este un factor dominant în ţările mai sărace? În revista Visão, Paulo Nogueira Neto, fost secretar brazilian în probleme de mediu, spune categoric: „În Brazilia se vehiculează o poveste. Întrebat de ce are nouă copii, un bărbat răspunde: «Deoarece trei mor cînd sînt mici, trei pleacă la São Paulo, Rio de Janeiro sau Brasília, iar trei rămîn acasă pentru a ne purta de grijă la bătrîneţe». Copilul este ajutorul social al celor săraci“. Neto adaugă pe un ton ameninţător: „Această situaţie se observă cu uşurinţă pretutindeni: unde există sărăcie, există şi explozie demografică. Şi dacă lucrul acesta continuă, planeta va fi condamnată. Într-o lume cu resurse finite, nu putem avea o dezvoltare infinită, cu excepţia celei spirituale, morale sau ştiinţifice“.
Ape mortale
Cînd războiul se încheie, ce se face cu toată muniţia nefolosită? Potrivit ziarului german Hannoversche Allgemeine, după al doilea război mondial, Aliaţii au propus o soluţie simplă, însă lipsită de discernămînt: aruncarea lor în mare. Ziarul raportează că între 700 000 şi 1 500 000 de tone de muniţii de la al Treilea Reich au fost aruncate în mare, urmate mai tîrziu de muniţii ale Aliaţilor. Au fost alese locuri de aruncare — dar nu foarte clar consemnate — în Marea Nordului, Marea Baltică şi Skagerrak. În timp ce o parte din aceste deşeuri periculoase au fost recuperate în anii ’50, circa 500 000 de tone se crede că au rămas. Acum pericolul pe care îl reprezintă aceste deşeuri de pe fundul mării este tot mai mare. Diverse guverne examinează unele dintre aceste locuri şi încearcă să evalueze cîtă muniţie există acolo şi cît de periculoasă este. Unele dintre explozive sînt încă active, iar din altele se scurg în apă toxine periculoase, cum ar fi azotură de plumb, mercur şi TNT.
Nou catehism catolic
Vaticanul a anunţat că după şase ani de muncă va fi în curînd editat un nou catehism universal. Este doar pentru a doua oară în istoria Bisericii Catolice că se editează unul. Primul catehism universal a fost editat în 1566, în urma Conciliului de la Trento, şi a făcut parte din eforturile bisericii de a contracara efectele Reformei. Cotidianul francez Le Monde spune că noul catehism reprezintă „o concesie la facţiunea tradiţionalistă a bisericii care, începînd cu Vatican II, luptă pentru un catehism unic care să reflecte valori mai vechi, mai tradiţionale“. Aprobînd în mod oficial textul, papa Ioan Paul al II-lea a spus că noul catehism va „furniza un punct de referinţă sigur în pregătirea catehismelor naţionale şi diocezane“.
Cei de vîrstă mijlocie îşi pierd locul de muncă
„Dacă aveţi peste 40 de ani, nici măcar să nu vă gîndiţi să vă schimbaţi locul de muncă“, spune The Star, un ziar din Johannesburg, Africa de Sud. Mulţi salariaţi din Africa de Sud sînt concediaţi ca urmare a crizei economice. Primii care îşi pierd locul de muncă sînt adesea cei în vîrstă care se apropie de pensionare. Potrivit statisticilor furnizate de Departamentul forţelor de muncă, în fiecare lună 37 500 de sud-africani care au peste 50 de ani îşi pierd locul de muncă. „Situaţia din Africa de Sud nu este diferită de cea a ţărilor de dincolo de ocean, unde bărbaţi şi femei care au peste 55 de ani devin cu rapiditate o specie pe cale de dispariţie la locul de muncă“, spune The Star. „Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică declară că angajarea oficială a bărbaţilor şi femeilor care au peste 55 de ani iese din modă . . . Excepţie fac bărbaţii în vîrstă din Japonia, dintre care 60% lucrează.“