„Un răspuns la rugăciunea mea“
Reacţii ale cititorilor la articolele pe tema alcoolismului
„IEHOVA mi-a răspuns la rugăciuni.“ Aşa s-au exprimat cititori din toată lumea cu privire la seria de articole intitulată „Ajutor pentru alcoolici şi pentru familiile lor“ apărută în ediţia din 22 mai 1992 a revistei Treziţi-vă! (engl.).
Aceste articole bazate pe Biblie arătau că alcoolismul poate afecta întreaga familie. Adesea, partenerul conjugal şi copiii fac front comun cu alcoolicul negînd că acesta se confruntă în realitate cu problema beţiei. Ei şi alţii utilizează poate metode ineficiente în încercarea de a-l face să se schimbe — singurul rezultat fiind, probabil, perpetuarea viciului său. Membrii familiei trebuie să înţeleagă, aşadar, natura alcoolismului, iar articolele au oferit sugestii concrete pentru a-i ajuta să se elibereze din încleştarea sa distructivă. Informaţiile îi vizau şi pe copiii adulţi ai alcoolicilor, ajutîndu-i să-şi recunoască — şi să-şi vindece — rănile afective. Nu este deci de mirare că aceste articole au declanşat o reacţie atît de puternică din partea cititorilor noştri!
O femeie a scris: „Cînd am văzut coperta, m-au trecut fiorii. De un an şi jumătate sînt foarte bolnavă. În decembrie 1991 am început să am accese de panică şi crize de depresie gravă. Am fost crescută de un tată alcoolic, dar credeam că nu are sens să reînvii trecutul. Cînd am primit revista, am citit-o şi răscitit-o. Pentru prima dată am început să înţeleg ce se petrecea în mine“.
Zeci de cititori au exprimat sentimente similare. O adolescentă de 16 ani, al cărei tată este alcoolic, a numit aceste articole începutul procesului său de vindecare. O altă cititoare spune: „Citesc Treziţi-vă! din 1969, dar niciodată informaţiile nu au avut un efect atît de profund asupra mea. Ani de zile am avut sentimentul că sînt o persoană ratată. Am ajuns să cred că îl decepţionasem chiar şi pe Iehova. Ce se întîmpla cu mine? M-am căsătorit experimentînd acelaşi gen de durere şi ruşine pe care credeam că le abandonasem şi mi-am crescut cei cinci copii într-un mediu alcoolic. Nu le-am putut oferi siguranţa de care aveau nevoie pe plan afectiv. Treziţi-vă! din 22 mai mi-a arătat calea! Îi mulţumesc lui Iehova pentru faptul că m-a ajutat să-mi înţeleg handicapul“.
Nu este de mirare că aceste articole i-au ajutat pe mulţi cititori în privinţă spirituală. „Am suferit mult timp din cauza incapacităţii de a aplica principiile biblice“, recunoaşte o femeie din Japonia. „M-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să-mi schimb personalitatea. Cîteva zile mai tîrziu am primit această revistă. Ea mi-a arătat motivele care stau la baza comportamentului meu şi mi-a dat curajul să încerc să pun lucrurile în ordine.“
Articolele i-au ajutat pe unii cititori să dărîme zidul negărilor. „Şi eu am tată alcoolic“, spune o femeie din Canada. „Dar abia după citirea articolului am înţeles în mod clar în ce consta problema mea. Am crescut negînd faptul că la mine acasă ar exista vreo problemă. În prezent am făcut un pas spre vindecare confesîndu-mă unei surori creştine mature. Am rămas uimită aflînd că şi tatăl ei era alcoolic.“
În ce-i priveşte pe alţii, materialul le-a îndepărtat sentimentul de singurătate. „Citirea acestor articole a constituit o adevărată terapie pentru mine, a spus un cititor, deoarece simt acum că am fraţi şi surori de credinţă care îmi împărtăşesc sentimentele şi mă înţeleg.“
Mulţi cititori au vărsat lacrimi la citirea acestor articole. „Cînd am văzut titlul, am izbucnit în plîns“, a spus o femeie. „Tatăl meu este alcoolic, la fel cum era şi soţul meu. Nu-mi dădusem seama în ce măsură alcoolismul îmi ruinase copilăria. El mi-a distrus căsătoria şi aproape că m-a distrus şi pe mine. Plîng deoarece s-a aruncat puţină lumină asupra unor întrebări care m-au frămîntat toată viaţa: «De ce acest constant sentiment de inutilitate? De ce această teamă de a mă încrede în alţii? De ce acest sentiment de gol interior?»“
Alţii consideră aceste articole drept un răspuns la alte întrebări care îi măcinau. Un tînăr din Finlanda a spus: „Mă întrebam cu privire la motivul sentimentelor mele interioare, nu puteam să mă încred în oameni sau să manifest afecţiune“. „Erau chiar informaţiile de care aveam nevoie“, a recunoscut o femeie. „Colaboratorii creştini adesea ne felicită pentru exemplul nostru excelent ca familie. Chiar şi vecinii ne fac complimente. Însă, în pofida acestor laude, de multe ori am simţit, în adîncul meu, că ceva nu era în regulă. Uneori mă luptam cu sentimentul de vinovăţie şi de lipsă de respect de sine, dar niciodată nu reuşeam să înţeleg de ce. Articolele m-au ajutat să văd multe lucruri într-un mod mai echilibrat. Rănile au început să mi se vindece.“
Copiii adulţi ai părinţilor alcoolici sînt chinuiţi adesea de sentimente de vinovăţie. Să observăm ce a scris în acest sens un cititor din Japonia: „Cînd tatăl meu era beat şi o bătea pe mama, lucrul acesta mă făcea să sufăr şi mă şoca. Aveam senzaţie de vomă şi chiar vomitam! El spunea: «Dacă te laşi de Biblie, mă las de băut». Însă, din acest articol am învăţat că alcoolicii încearcă să arunce asupra altora vina pentru viciul lor şi că nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de ei! Am sentimentul că am fost eliberat“. Un cititor din Brazilia a scris: „Cînd tatăl meu bea, întotdeauna dă vina pe noi. De multe ori aveam sentimentul că eu eram de vină. Articolele m-au făcut să înţeleg că nici mama, nici eu nu eram vinovaţi“.
Bătrînii creştini plini de iubire pot fi de mare ajutor (Isaia 32:2). Articolele cu privire la alcoolism au scopul de a-i ajuta pe supraveghetorii congregaţiei să trateze în mod eficient astfel de probleme (Isaia 50:4). O femeie creştină îşi aminteşte: „Ani de zile am luat antidepresive; medicul m-a rugat insistent să caut ajutorul unui specialist. Dar nu-mi place să discut despre problemele mele cu un străin. Am apelat la bătrîni şi, discutînd cu ei împreună cu soţul meu, am reuşit să mă eliberez de multă teamă, mînie, frustrare şi sentimente de abandonare“.
Adesea este necesar un ajutor de specialitate pentru rezolvarea problemelor create de alcoolism. În timp ce articolele nu recomandau o anumită terapie, mulţi cititori au relatat experienţele lor personale. „Soţul meu a început un tratament de dezalcoolizare“, relatează o femeie. „Acesta a fost doar începutul unei lupte de trei ani pentru amîndoi. Am început un tratament săptămînal intensiv. Fără ajutor ne-ar fi fost imposibil să ieşim din acest tunel.“ O femeie din Germania care lucrează într-o clinică pentru tulburări legate de dependenţă adaugă: „Vă mulţumesc mult pentru că aţi scos în evidenţă faptul că persoanele tari sînt cele care înfruntă problemele şi caută ajutor — nu cele care le muşamalizează sau minimalizează. Aţi arătat cu claritate că faptul de a căuta un tratament nu este ceva umilitor“.
Deşi este plăcut să observăm excelenta reacţie a cititorilor noştri la aceste articole, ştim bine că vindecarea cicatricelor afective lăsate de alcoolism este un proces lung şi adesea dificil. Ne rugăm pentru cei care, cu ajutorul lui Iehova Dumnezeu, înfruntă aceste probleme serioase. Un cititor a spus: „Am crescut cu un tată alcoolic. Deşi sînt fericit slujindu-i lui Iehova, cicatricele afective sînt încă prezente. Cu ajutorul lui Iehova, m-am însănătoşit în mare parte, dar aveţi dreptate spunînd că vindecarea completă va surveni numai în lumea nouă a lui Iehova“. — Isaia 65:17.