Eşti un părinte afectuos?

ÎŢI iubeşti copiii? Eşti mîndru de ei? Îl consideri pe fiecare o persoană deosebită, unică, de neînlocuit? Majoritatea părinţilor încearcă aceste sentimente. Dar le spui tu copiilor tăi aceste lucruri? Îi lauzi în mod concret atunci cînd fac bine un anumit lucru? Şi îţi exprimi afecţiunea şi în alte moduri — jucîndu-te cu ei, liniştindu-i printr-o mîngîiere, îmbrăţişîndu-i cu iubire?

„Dar nu-mi stă în caracter să fac asta, pot obiecta unii. Nu sînt o persoană deschisă.“ Adevărat, nu toţi sînt din fire persoane care se exteriorizează. Totuşi, faptul de a le arăta afecţiune copiilor tăi poate fi mai important decît ai fi crezut vreodată.

Un grup de savanţi au continuat recent un studiu efectuat în 1951 asupra a 400 de copii preşcolari. Printre cei 94 de bărbaţi şi femei pe care au reuşit să-i găsească, ei au descoperit înclinaţii similare. Potrivit cu The New York Times, copiii care avuseseră părinţi iubitori, afectuoşi au devenit, în general, adulţi mai fericiţi. Căsătoriile lor erau reuşite, îşi educau copiii, se bucurau de munca lor şi întreţineau strînse legături de prietenie. Dr. Carol Franz care a condus studiul, a spus ziarului că ei „erau sănătoşi din punct de vedere psihologic, entuziaşti şi satisfăcuţi de ei înşişi şi de viaţa lor“.

În contrast, Franz a constatat că „cei ai căror părinţi fuseseră reci şi distanţi s-au confruntat cu cele mai multe dificultăţi în viaţa de mai tîrziu sub toate aspectele — la locul de muncă, în societate şi pe plan psihologic“. De fapt, studiul lăsa chiar să se înţeleagă că lipsa afecţiunii părinteşti le poate dăuna copiilor chiar mai mult decît divorţul părinţilor, un tată alcoolic sau sărăcia.

Aceasta nu trebuie să-i surprindă pe cercetătorii sinceri ai Bibliei. Ei ştiu bine cum i-a tratat Isus pe copii. El i-a apreciat, şi i-a apropiat şi le-a arătat afecţiune (Marcu 10:13–16; Luca 9:46–48; 18:15–17). Desigur, în această privinţă el nu a făcut decît să-l imite pe Tatăl său ceresc — pe Cel care devine Tatăl orfanului de tată (Psalmul 68:5). Iehova este Părintele perfect; din fericire pentru cei care îl iubesc, el poate compensa orice lipsă a părinţilor umani imperfecţi. — 2 Corinteni 6:18.