Potrivit Bibliei

Are lumea nevoie de o „nouă evanghelizare“?

De la corespondentul nostru din Italia

VÎNTUL schimbărilor politice care s-a abătut asupra Europei de Est a adus cu sine o retrezire religioasă. Pentru a profita de ocaziile oferite, Sinodul episcopilor s-a reunit la Vatican în perioada 28 noiembrie — 14 decembrie 1991 pentru a ţine Adunarea Specială pentru Europa. Toţi cei 137 de „părinţi sinodici“, reprezentanţi de frunte ai ierarhiei catolice europene, s-au întrunit pentru a discuta despre o „nouă evanghelizare“.

De cînd a fost anunţat la 22 aprilie 1990 la Velehrad, Cehoslovacia, sinodul a fost privit ca un eveniment istoric. Totuşi, este dificil de apreciat sinodul drept un succes răsunător, avînd în vedere că la 14 decembrie 1991 RAI, televiziunea italiană, a anunţat: „Sinodul decepţiilor şi-a ajuns sfîrşitul“.

De ce a fost sinodul o decepţie? Şi are nevoie Europa şi, de fapt, lumea întreagă de o „nouă evanghelizare“?

„Nouă“ în ce sens?

Ierarhia catolică este de părere că o nouă evanghelizare este necesară deoarece contextul religios este nou. În deschiderea adunării, cardinalul Camillo Ruini a rezumat punctul său de vedere cu privire la situaţia europeană. El a spus că în Est „multe milioane de persoane nu au fost nici măcar botezate şi ignoră adevărurile cele mai elementare ale credinţei creştine“. Din acest motiv, „colapsul regimurilor comuniste îi oferă bisericii uriaşe posibilităţi de evanghelizare“. Pe de altă parte, situaţia Europei Occidentale este marcată de ceea ce el numeşte un „ateism practic“. Cuvîntul Bisericii Catolice nu mai este acceptat ca adevărul care vine de la Dumnezeu.

Retrezirea religioasă prezintă încă o provocare pentru episcopi. Cum anume? Atît episcopii din Europa, cît şi cei din America Latină sînt îngrijoraţi cu privire la proliferarea altor mişcări religioase. De ce? Evident, deoarece biserica a pierdut multe dintre poziţiile privilegiate pe care le-a avut cîndva şi acum ea se vede „ameninţată de rivali periculoşi“. Periodicul iezuit La Civiltà Cattolica i-a enumerat pe Martorii lui Iehova ca fiind unul dintre aceşti rivali datorită „numărului considerabil de catolici şi protestanţi pe care au reuşit să-i atragă“.

Cuvintele „Declaraţiei“ finale a sinodului prezintă noua evanghelizare drept un stimulent pentru „redescoperirea propriilor rădăcini creştine“. De ce au nevoie europenii să-şi redescopere „rădăcinile creştine“? Episcopul a declarat că valorile creştine nu mai sînt recunoscute ca valabile. „Pentru mulţi europeni botezaţi“, spunea La Civiltà Cattolica, religia „nu este un factor care ar putea să le influenţeze viaţa, ci doar un lucru copilăresc, un frumos basm pentru copii, pe care un adult nu poate să-l ia în serios . . . Alţi europeni consideră religia creştină drept o simplă tradiţie destinată, aşadar, să dispară odată cu progresul civilizaţiei . . . Iar alţii consideră religia creştină drept un factor nociv“.

Din aceste motive, episcopii consideră că este necesară o „nouă evanghelizare“.

De ce o decepţie

Pentru reuşita ‘noii evanghelizări’ a Lumii Vechi ar fi necesară o forţă de lucru uriaşă. Însă, una dintre problemele majore cu care se confruntă de multă vreme biserica în Europa, este penuria de preoţi. Unul dintre episcopi a declarat că în ultimii 13 ani, potrivit estimărilor recente pentru Europa, clerul s-a micşorat la număr cu 9 procente.

Mulţi au calificat sinodul drept decepţionant, deoarece au fost abordate puţine idei practice cu privire la modalitatea de a face din „recreştinizarea“ Europei o realitate. Episcopul francez Joseph Duval a sfătuit adunarea sinodală astfel: „Ar trebui să evităm discursurile abstracte cu privire la evanghelizare . . . Discutăm prea mult, asemenea doctorilor în drept. Fie ca mesajul nostru să-şi regăsească simplitatea şi tonalitatea evanghelică“.

Doar cîţiva episcopi au menţionat metodele apostolice de evanghelizare. Astfel, František Tondra, episcop de Spiš (Republica Federativă Cehă şi Slovacă), a spus: „Pentru noua evanghelizare a Europei, trebuie să ne întoarcem la forma originală a evanghelizării . . . Primii creştini, îndată ce erau botezaţi, se simţeau obligaţi să răspîndească Evanghelia“.

Evanghelizarea potrivit Bibliei

Toţi creştinii din secolul întîi au fost evanghelizatori? Da! Cartea Evangelism in the Early Church, de Michael Green, Oxford (Anglia), face această observaţie: „Una dintre caracteristicile cele mai izbitoare ale evanghelizării din zilele de început se referea la persoanele care participau la ea . . . Evanghelizarea era prerogativa şi datoria fiecărui membru al Bisericii . . . Creştinismul era în principal o mişcare laică, fiind răspîndit de misionari neoficiali“.

Cuvîntul „evanghelizator“ înseamnă „predicator al veştii bune“, şi ceea ce a spus Cristos Isus cu privire la evanghelizare se aplica la toţi discipolii săi: „Evanghelia aceasta a împărăţiei [vestea bună a regatului, NW] va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Aşadar, cea mai mare lucrare de evanghelizare întreprinsă vreodată trebuie îndeplinită în „timpul sfîrşitului“. — Daniel 12:4.

Anul trecut, Martorii lui Iehova, în număr de peste patru milioane, au dedicat aproape un miliard de ore în lucrarea de evanghelizare în 211 ţări, inclusiv în Europa de Est. Ce veste bună au predicat ei? Vestea bună a Regatului lui Dumnezeu şi a salvării prin exercitarea credinţei în Isus Cristos (2 Timotei 1:9, 10). Acesta este mesajul de care are nevoie lumea în prezent, înainte să vină sfîrşitul. — Matei 24:3, 14.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 28]

Isus predicînd la Marea Galileei, de Gustave Doré