Tinerii se întreabă . . .

Cum să am curajul de a fi deosebit?

„Uneori, la insistenţa colegilor fac lucruri care ştiu că sînt rele, dar pentru că sînt prea deosebit dacă nu le fac, atunci, pur şi simplu, spun da.“ — John.

„PRESIUNILE exercitate de anturaj se fac simţite în fiecare aspect al vieţii noastre“, spune scriitoarea Lesley Jane Nonkin. Camarazii încearcă să-ţi dicteze cum să te îmbraci. Ei îţi fixează reguli cu privire la modul în care să mergi, să vorbeşti şi să te piepteni. Nu ţi se permite să fii deosebit. Ori te conformezi, ori eşti respins!

Tinerii creştini nu sînt însă sclavi ai conformismului. Respectînd regula stabilită de Isus la Ioan 15:19, ei ‘nu fac parte din lumea’ oamenilor nelegiuiţi.a A fi în lume fără a face parte din ea nu este însă un lucru uşor. Este ca şi cum ai vîsli pe o mare agitată. Eşti înconjurat de apă din toate părţile, dar pentru a supravieţui trebuie să împiedici cît poţi de mult apa să pătrundă în barcă! În mod asemănător, tinerii Martori ai lui Iehova se străduiesc să împiedice lipsa de pietate a lumii să se infiltreze în viaţa lor.

Acest lucru nu este însă întotdeauna uşor. Să luăm cazul lui Eiichiro, un Martor tînăr din Japonia. Presiunile exercitate pentru a te determina să te conformezi sînt foarte puternice în această ţară, atît în rîndul tinerilor, cît şi al adulţilor. Eiichiro îşi aminteşte: „La şcoală, din motive de conştiinţă, nu puteam participa la ceremonii care implicau simboluri şi cîntece naţionale. În plus, nu puteam să învăţ artele marţiale, deoarece lucrul acesta contravenea principiilor biblice“ (vezi Exodul 20:4, 5 şi Luca 4:8; Isaia 2:4 şi Luca 10:27). Aceasta făcea ca Eiichiro să fie deosebit de colegii săi, şi probabil lucrul acesta cauza o situaţie jenantă.

Martorii tineri din toată lumea se confruntă cu situaţii similare. „Cel mai greu este cu ocazia sărbătorilor, spune un tînăr creştin. Toţi copiii te întreabă: «Tu de ce nu ţii sărbătorile?»“ După părerea unei adolescente, problema cea mai dificilă este „dacă să iasă cu băieţii“. Iar un alt adolescent creştin se plînge de presiunile exercitate de colegi pentru a li se alătura la reuniunile lor recreative. El spune: „Ei te întreabă încontinuu: «Tu nu vii la petrecere?»“ Alţi Martori tineri au fost ridiculizaţi pentru că au refuzat să absenteze de la cursuri sau să copieze. Este, aşadar, uşor de înţeles că faptul de a fi deosebit pretinde mult curaj, şi unii tinerii simt că nu îl au.

O fată a scris: „Trăiesc o viaţă dedublată. Acasă mă comport într-un fel, la şcoală în altul. La şcoală mă aflu în preajma copiilor din lume. Dar aceştia spun cuvinte vulgare aproape de fiecare dată cînd îşi deschid gura, iar eu încep să-i imit. Ce ar trebui să fac?“ Răspunsul este clar: Găseşte curajul de a fi deosebit! Dar cum?

Sursa adevăratului curaj

Curajul este forţa mintală sau morală de a rezista pericolului, fricii şi dificultăţilor. Nu toţi îl posedă, dar el poate fi obţinut. „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, explică apostolul Pavel, ci de putere, de dragoste şi de minte sănătoasă“ (2 Timotei 1:7, nota de subsol). Da, Dumnezeu îţi poate da forţa necesară pentru a te opune colegilor tăi. — Filipeni 4:13.

Dar cum poţi obţine această putere? O modalitate este pur şi simplu aceea de a o cere. „Cereţi şi veţi primi“, a promis Isus la Ioan 16:24. Este necesar să te rogi în special atunci cînd eşti tentat să faci compromis. „Îl rog pe Iehova să mă ajute să-mi ţin sub control mintea şi inima“, spune o tînără creştină.

Tineri curajoşi din antichitate

Citirea unor relatări biblice care vorbesc despre slujitori curajoşi ai lui Dumnezeu şi meditarea asupra lor este un alt lucru care te poate ajuta să devii curajos. De exemplu, eziţi să le faci cunoscut altora că eşti un Martor al lui Iehova? Dacă da, atunci examinează episodul consemnat la 2 Împăraţi 5:1–5. El vorbeşte despre o fetiţă israelită răpită care şi-a exprimat în mod curajos credinţa în faţa altora. O altă relatare emoţionantă este consemnată la Faptele 4:20. Cu această ocazie, apostolii le-au spus cu îndrăzneală opozanţilor: „Noi nu putem să nu vorbim despre cele ce am văzut şi am auzit“. Examinarea acestor relatări te poate ajuta să dai dovadă de aceeaşi îndrăzneală în vorbire.

O altă relatare impresionantă este cea a lui Daniel şi a celor trei însoţitori adolescenţi ai săi, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Aceşti tineri făceau parte din elita tinerilor evrei capturaţi şi aduşi în Babilon. Regele Babilonului intenţiona să-i instruiască pe aceşti tineri în vederea ocupării unor poziţii guvernamentale de răspundere. Pentru a le facilita adaptarea la modul de viaţă babilonean, tinerii au fost deposedaţi de numele lor evreieşti şi au fost instruiţi în limba şi cultura babiloneană. Babiloneenii au încercat apoi să-i dezobişnuiască de practicile evreieşti hrănindu-i cu „alimentele alese ale împăratului“. — Daniel 1:7, 8.

Pentru babiloneeni, aceste alimente erau un adevărat deliciu. Pentru evreii temători de Dumnezeu mîncărurile babiloneene erau respingătoare din punct de vedere religios. Însă după cît se pare, majoritatea tinerilor capturaţi au cedat tentaţiei — toţi cu excepţia lui Daniel şi a însoţitorilor săi. Imaginează-ţi presiunile la care trebuie să fi fost supuşi ei din partea camarazilor evrei! Cum au reacţionat aceşti tineri la aceste presiuni? Citeşte personal relatarea edificatoare din Daniel, capitolul 1. Probabil ea te va ajuta să găseşti curajul de a le spune nu celor care ţi-ar oferi vreodată droguri sau te-ar îndemna să bei peste măsură!

„Fiţi curajoşi“

Nu este suficient doar să citeşti despre curaj. Pentru a obţine curajul care te va ajuta să rezişti presiunii exercitate de colegi, trebuie să urmezi zi de zi sfatul pe care l-a dat Pavel bărbaţilor şi femeilor din congregaţia din Corint: „Fiţi fermi în credinţă; fiţi curajoşi şi tari“. —1 Corinteni 16:13, The Jerusalem Bible.

De exemplu, cînd eşti departe de privirile părinţilor sau ale membrilor congregaţiei creştine, adopţi tu un stil diferit de îmbrăcăminte sau de coafură, astfel încît să te asemeni tinerilor din lume? Sau rămîi fidel ataşat principiilor creştine? „Eu refuz să urmez orice nouă modă“, spune o tînără creştină curajoasă.

O altă întrebare: Ai destul curaj pentru a le face cunoscut colegilor tăi că eşti Martor al lui Iehova? Dacă regulamentul şcolar îţi permite, iei cu tine Biblia şi literatură biblică? Dacă în timpul unei lecţii începe o discuţie despre evoluţie, ceremonii patriotice sau transfuzie de sînge eşti gata să ‘răspunzi oricui îţi cere socoteală de nădejdea care este în tine’ (1 Petru 3:15)? Sau stai aşezat în bancă, păstrînd o tăcere plină de îngrijorare? Isus Cristos a spus: ‘De oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, şi eu mă voi ruşina’. — Marcu 8:38.

Departe de a se ruşina, un creştin curajos se mîndreşte cu speranţa sa bazată pe Biblie (compară cu Evrei 3:6)! Eiichiro, tînărul japonez menţionat anterior, a învăţat să facă aceasta. El a fost adesea întrebat de ce refuza să participe la ceremonii patriotice şi să practice artele marţiale. Era el dezavantajat pentru faptul că era deosebit? „Nu, spune el, am ajuns să consider toate aceste lucruri drept o provocare. A trebuit să-mi pregătesc răspunsuri pentru a-mi justifica comportamentul şi să mă încred în ajutorul lui Iehova. În cele din urmă, dezavantajele s-au transformat în avantaje.“

Învaţă să spui ce gîndeşti şi atunci cînd te afli în faţa tentaţiei. La Proverbele 1:10–15 se spune: „Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei! Dacă-ţi vor zice: «Vino cu noi! . . . » fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!“ Desigur, aceasta nu înseamnă neapărat să le ţii o predică. În cartea ei, How to Say No and Keep Your Friends, consiliera Sharon Scott spune că uneori ai putea pur şi simplu să pleci, să refuzi invitaţia — sau chiar s-o ignori. În anumite cazuri însă, nu ai altă şansă decît să spui curajos ce gîndeşti şi să le explici celorlalţi motivul pentru care nu poţi să li te alături. Consiliera Scott recomandă o atitudine fermă: „Evită să dai impresia de pasivitate . . . Menţine un contact vizual . . . Vorbeşte pe un ton decis şi ferm“.

Poate vei fi încă tachinat şi batjocorit din cauza poziţiei tale. Mulţi însă te vor admira, invidiindu-te. Mike, un alt adolescent, spune: „Mulţi dintre băieţi ştiu că sînt Martor, şi mă respectă. Dacă intenţionează să vorbească ceva nepotrivit, ei îmi spun: «Mike, noi vrem să vorbim ceva între noi, şi dacă vrei să pleci, pleac㻓. Nu toţi tinerii îţi vor arăta un astfel de respect. Dar, cu siguranţă, atitudinea ta îl va bucura pe Dumnezeu (1 Petru 4:3–6). O tînără creştină spune, aşadar: „Nu te îngrijora de ceea ce cred alţi tineri despre tine!“ Ceea ce contează este părerea lui Dumnezeu. Şi el te va binecuvînta pentru că ai avut curajul să fii deosebit.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Cînd se iveşte ocazia, îţi aperi tu credinţa?