Ar trebui un creştin să joace jocuri de noroc?

AR TREBUI ca un creştin să joace jocuri de noroc pentru a încerca să cîştige ceva fără efort? Nu, deoarece Cuvîntul lui Dumnezeu îl încurajează să lucreze pentru a-şi procura cele necesare pentru sine şi pentru familia sa: „«Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănînce» . . . lucrînd în linişte, să îşi mănînce pîinea pe care o cîştigă ei înşişi“. — 2 Tesaloniceni 3:10, 12, NW.

Un sociolog a numit loteria ‘un mijloc prin care mulţi oameni săraci îi îmbogăţesc pe cîţiva oameni’, şi acesta este adevărul în cazul jocurilor de noroc în general. Ar dori un creştin să se îmbogăţească pe seama celor care nu şi-o pot permite? Creştinii trebuie ‘să-şi iubească aproapele ca pe ei înşişi’ (Marcu 12:31). Dar jocurile de noroc generează mai degrabă egoism decît iubire, indiferenţă în loc de compasiune.

Jocurile de noroc sînt adesea motivate de cupiditate — lăcomie — spirit străin creştinismului. La Romani 7:7, Pavel a spus: „Să nu doreşti cu patimă“ (NW). Cuvîntul „a dori cu patimă“ înseamnă „a tînji după, a pofti“. Nu descrie aceasta dorinţa exagerată a jucătorului de a cîştiga banii semenului? O astfel de dorinţă nu este compatibilă cu idealul creştin de a împărţi cu alţii şi de a dărui.

Biblia spune: „Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea . . . s-au străpuns singuri cu multe dureri“ (1 Timotei 6:10). Aceasta descrie situaţia jucătorului pasionat, aflat în sclavia unui obicei care îi cauzează încontinuu dureri.

Isus a spus că oamenii pot fi recunoscuţi după „roadele lor“ (Matei 7:20). În afară de mizeria suferită de jucătorul pasionat şi de familia acestuia, jocurile de noroc au fost asociate cu necinstea şi criminalitatea. The New Encyclopædia Britannica face observaţia: „Proasta reputaţie a jocurilor de noroc se datoreşte în mare parte necinstei celor care le promovează“. Crima organizată a fost pusă în legătură cu jocurile de noroc atît cu cele legale, cît şi cu cele ilegale. Ar dori un creştin să susţină această industrie, chiar dacă în mod indirect?

Aşa cum se explica în al doilea articol al acestei serii, jocurile de noroc implică adesea o căutare superstiţioasă a unor numere norocoase, zile norocoase sau serii norocoase. Lady Luck (Norocul) a fost curtată timp de secole de jucătorii dornici să-i intre în graţii. Ea a fost numită Fortuna de către romani, iar în oraşul Roma au fost înălţate 26 de temple în onoarea ei.

Profetul Isaia s-a referit la o zeitate similară, numită gadh, adorată de israeliţii apostaţi. El a scris: „Voi, care părăsiţi pe [Iehova, NW] . . . care pregătiţi o masă «Norocului» [ebraică, gadh]“ (Isaia 65:11). În ultima zi a anului, era obiceiul să se pregătească pentru zeul Norocului o masă acoperită cu tot felul de alimente. În acest mod, cei din vechime sperau să-şi asigure norocul pe parcursul anului următor.

Dumnezeu nu i-a aprobat pe cei care se încredeau cu naivitate în gadh, sau în Noroc, pentru a le rezolva problemele. Faptul de a se baza pe noroc echivala cu a-l părăsi pe adevăratul Dumnezeu, Iehova. Mai degrabă decît să se ploconească înaintea capricioasei fantezii a Fortunei, creştinii ar trebui să se încreadă în adevăratul Dumnezeu, Iehova, Cel care promite o bogăţie cu mult mai preţioasă, Cel care niciodată nu ne va abandona.