Adevărata Lume Nouă aşteaptă să fie descoperită

„UN NUME este ceva nesigur, nu poţi conta pe el!“ Această observaţie înţeleaptă s-a dovedit adevărată în cazul lui Columb.

În armonie cu semnificaţia prenumelui său, Cristofor, Columb a încercat să fie un „purtător al lui Cristos“. La urma urmelor, suveranii spanioli l-au trimis „în serviciul lui Dumnezeu şi să extindă credinţa catolică“. Dar după ce i-a învăţat pe cîţiva indigeni cu care era dificil să comunice să facă semnul crucii şi să cînte Ave Maria, el s-a concentrat asupra unor chestiuni mai concrete: găsirea aurului şi a rutei spre India.

După părerea unor catolici, Columb trebuia declarat „sfînt“ datorită rolului său cheie în extinderea graniţelor creştinătăţii. Dar „convertirea“ în masă care a urmat descoperirii sale nu a fost de mare ajutor pentru a-l face cunoscut pe adevăratul Isus Cristos locuitorilor Lumii Noi. Adevăratul creştinism a fost întotdeauna propagat prin mijloace paşnice, nu prin sabie. Utilizarea forţei pentru răspîndirea evangheliei este exact contrariul a ceea ce a predat Isus. — Compară cu Matei 10:14; 26:52.

Columb (în spaniolă, Colón) a avut într-un fel mai mult succes în străduinţa de a fi la înălţimea numelui său, care înseamnă „colonizator“. El a fost cel care a fundat primele două colonii europene în Lumea Nouă. Deşi acestea s-au dezintegrat, nu peste mult timp au fost create altele. Colonizarea Americii a continuat, dar ea nu a fost nicidecum ceva plăcut, în special pentru cei colonizaţi.

Călugărul dominican Bartolomé de las Casas, martor ocular al colonizării iniţiale a Indiilor de Vest, a protestat în faţa lui Filip al II-lea, regele Spaniei, împotriva ‘denaturării justiţiei la care sînt supuşi aceşti oameni inocenţi, ei fiind nimiciţi şi chinuiţi fără vreo cauză sau motiv rezonabil, ci numai din lăcomia şi ambiţia care-i animă pe cei care comit aceste lucruri rele’.

Deşi abuzurile cele mai grave au fost corectate ulterior, motivele egoiste şi metodele inumane au continuat să existe. Nu este surprinzător că o astfel de dominaţie a devenit odioasă. În secolul al XX-lea, aproape toate ţările Americii s-au eliberat de sub jugul colonial.

Convertirea continentelor la creştinism şi exercitarea unei dominaţii juste asupra unui mare număr de triburi şi limbi este, trebuie să recunoaştem, o sarcină dificilă. Şi ar fi nedrept să-l învinuim pe Columb de toate eşecurile imensului proiect pe care în mod inconştient l-a iniţiat cînd a traversat oceanul şi a dat viaţă a ceea ce unii numesc „Ciocnirea dintre două lumi“.

Aşa cum subliniază Kirkpatrick Sale în cartea sa The Conquest of Paradise, „a existat cîndva cu siguranţă o ocazie, o şansă pentru poporul european să găsească un nou loc de ancorare într-o ţară nouă, în care cu greu au recunoscut ţinutul paradisului“. Dar există o enormă diferenţă între a descoperi o lume nouă şi a crea o lume nouă. Nu era pentru prima dată că tentativele de a construi o lume nouă au eşuat.

O altă călătorie epopeică

Cu două mii de ani înainte de călătoria pe mare a lui Columb, circa două sute de mii de oameni s-au angajat într-o altă călătorie epopeică. În locul oceanului, ei au traversat probabil un deşert. Ei s-au îndreptat, de asemenea, spre vest, spre pămîntul lor natal, Israel, pe care majoritatea nu îl văzuseră niciodată. Obiectivul lor era de a crea o lume nouă, pentru ei şi pentru copiii lor.

Întoarcerea lor din captivitatea babilonică împlinea o profeţie. Cu două sute de ani mai înainte, profetul Isaia profeţise repatrierea lor: „Căci iată, Eu [Suveranul Domn Iehova] creez ceruri noi şi un pămînt nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte“. — Isaia 65:13, 17.

‘Cerurile noi şi pămîntul nou’ erau termeni simbolici utilizaţi pentru descrierea unei noi administraţii şi a unei noi societăţi de oameni. Aceste lucruri erau necesare deoarece o adevărată lume nouă presupune mai mult decît un nou teritoriu de colonizat; ea pretinde un spirit nou şi altruist din partea celor care guvernează şi a celor guvernaţi.

Puţini dintre evreii care s-au întors din Babilon aveau un astfel de spirit. În pofida unui anumit succes iniţial, după circa o sută de ani de la întoarcerea lor, profetul evreu Maleahi descria cu tristeţe situaţia care domnea în ţară, spunînd că aici predomina egoismul şi lăcomia (Maleahi 2:14, 17; 3:5). O ocazie unică de a construi o lume nouă pentru evrei fusese pierdută.

O lume nouă încă ne mai aşteaptă

Totuşi, faptul că în trecut tentativele de construire a unei lumi noi au eşuat, nu înseamnă că acest lucru este fără speranţă. În cartea Apocalipsa, apostolul Ioan, făcîndu-se ecoul cuvintelor lui Isaia, descrie următoarea scenă impresionantă: „Am văzut un cer nou şi un pămînt nou, pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi trecuseră . . . El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut“. — Apocalipsa 21:1, 4.

Aceste cuvinte ne dau asigurarea că Dumnezeu însuşi vrea să existe o nouă guvernare peste tot pămîntul şi o nouă societate de oameni care să se supună domniei sale. Foloasele vor fi incalculabile. Aceasta va fi o adevărată lume nouă.

O lume nouă creată de Dumnezeu pare ceva greu de crezut. Dar convingerea lui Columb că în Vest existau continente părea la fel de incredibilă pentru mulţi dintre contemporanii săi. Descrierea promisei lumi noi a lui Dumnezeu poate să pară şi ea foarte improbabilă, însă cîţi dintre cercetătorii secolului al XV-lea şi-ar fi putut imagina că o treime din suprafaţa uscatului era necunoscută de ştiinţă?

Ignoranţa pe plan ştiinţific din zilele lui Columb a făcut ca descoperirea Lumii Noi să pară extrem de improbabilă. Ignoranţa privitoare la scopurile şi la puterea lui Dumnezeu poate, în mod asemănător, să distrugă încrederea în cerul nou şi pămîntul nou promise de el. Dar Atotputernicul Dumnezeu continuă această descriere, zicînd: „Iată, Eu fac toate noi. . . . Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt sigure şi adevărate“. — Apocalipsa 21:5.

Fără îndoială, întreaga omenire tînjeşte după un anumit fel de lume nouă. Scriitorul mexican Carlos Fuentes spunea cîndva: „Utopia este ceva ce priveşte atît trecutul, cît şi viitorul. Pe de o parte, ea este amintirea unei lumi mai bune care a existat cîndva şi nu mai există. Pe de altă parte, ea este speranţa că această lume mai bună, mai dreaptă şi mai paşnică va veni într-o zi“. Cercetătorii Bibliei au încredere că o lume nouă — nu o utopie fantezistă — va veni cu adevărat, pentru că Dumnezeu a promis-o şi pentru că Dumnezeu poate s-o realizeze. — Matei 19:26.

O lume nouă se profilează la orizont

Cînd Columb încerca să-şi convingă echipajul că se apropiau de uscat, era nevoie de ceva mai mult decît de credinţă. Ei aveau nevoie de dovezi palpabile. Vegetaţia proaspătă plutind pe mare, un număr tot mai mare de păsări de uscat şi, în final, o ramură înflorită purtată de apă a restabilit încrederea marinarilor în amiralul lor.

Tot la fel, astăzi există dovezi vizibile că ne apropiem de o lume nouă. Faptul că pentru prima dată în istorie este în pericol supravieţuirea omenirii ne aminteşte că răbdarea lui Dumnezeu faţă de guvernarea umană este aproape de sfîrşit. El a promis cu mult timp în urmă că ‘va distruge pe cei care distrug pămîntul’ (Apocalipsa 11:18). Lăcomia şi egoismul au generat o serie de probleme mondiale nerezolvabile, probleme pe care Biblia le-a descris cu claritate dinainte ca fiind evenimente care indică iminenta intervenţie a lui Dumnezeu.a

Se spune că atunci cînd Columb a păşit pentru prima dată pe insula Cuba, cu cinci sute de ani în urmă, a exclamat: „Aş vrea să trăiesc aici veşnic!“ Cei care vor păşi în lumea nouă a lui Dumnezeu vor simţi exact la fel. Însă de această dată, dorinţa lor va fi realizată.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Există o enormă diferenţă între a descoperi o lume nouă şi a crea o lume nouă