Dezechilibrul Maxilarelor — Marele impostor

LARRY credea că şi-a pierdut minţile. Timp de şapte luni el a auzit încontinuu zgomote puternice şi zumzete. A consultat un medic internist şi un specialist oftalmolog. Nici unul nu a putut să descopere cauza problemei sale.

Robert a cheltuit peste 3.000 de dolari americani încercînd să scape de chinuitoarele sale dureri de cap. „Am mers la specialişti, la spitale de pretutindeni . . . am făcut toate analizele“, spune el. Medicii i-au prescris medicamente pentru calmarea durerii şi relaxarea muşchilor, dar durerile de cap nu au încetat.

Ani de zile Pauline a suferit de o supărătoare durere de măsele. Stomatologul nu i-a găsit nimic la dinţi şi a trimis-o la un medic. Medicul a trimis-o înapoi la stomatolog, care i-a extras un dinte. Ţinînd dintele cu cleştele la lumină, stomatologul a spus: „Dintele este perfect sănătos.“ Cînd anestezicul şi-a încetat efectul, durerea a reapărut.

Chiar dacă simptomele difereau, aceste trei persoane sufereau de aceeaşi boală. Ea afectează peste zece milioane de oameni numai în Statele Unite. Deoarece imită numeroase alte boli, ea a fost numită şi „Marele impostor“. Multe dintre victimele ei nu ştiu că au această boală. Majoritatea nu au auzit niciodată de ea.

Boala este numită sindromul TMJ (articulaţia temporomandibulară).a Pe lîngă problemele menţionate mai sus, sindromul TMJ poate cauza, totodată, inflamarea muşchilor maxilarului, dureri faciale, dureri ale gîtului şi ale umerilor, dureri ale ochilor, sinuzită, ameţeli şi chiar slăbirea auzului. Din cauza acestor simptome variate, tulburările TMJ sînt deseori diagnosticate greşit sau rămîn chiar nediagnosticate. Drept urmare, mulţi oameni merg de la un medic la altul, de la un specialist la altul, fără să găsească o soluţie la durerea lor. Unii, în disperarea lor, se îndreaptă spre psihiatri în timp ce alţii iau sedative. Dar este mult mai bine să consulţi un stomatolog bine informat. El ar putea să-ţi aducă uşurare — care deseori este nedureroasă şi de durată.

Impostorul demascat

Să analizăm natura situaţiei. Articulaţiile temporomandibulare (fiecare om are două) leagă maxilarul de jos, sau mandibula, de craniu. Aceste articulaţii fac posibilă mişcarea maxilarului în sus şi în jos, înăuntru şi în afară, şi chiar lateral. Ele sînt în acţiune ori de cîte ori vorbim, mestecăm, căscăm, înghiţim sau zîmbim. Articulaţiile temporomandibulare lucrează împreună cu un sistem complex şi interdependent de ligamente, oase, muşchi, nervi şi vase sanguine. La majoritatea oamenilor, toate acestea lucrează împreună în mod armonios şi nu cauzează probleme.

Însă, dacă maxilarul este dezechilibrat, rezultatul poate fi o durere îngrozitoare. Situaţia poate fi asemănată cu faptul de a forţa un bărbat înalt de 180 cm să stea în picioare într-o cameră înaltă de numai 175 cm. El poate să rămînă într-o poziţie aplecată un anumit timp fără să se simtă incomod, dar, cu timpul, durerea poate deveni chinuitoare. Tot la fel, cînd maxilarul nu-şi poate menţine poziţia scheletică potrivită, muşchii trebuie să îl susţină încontinuu. Rezultatul este acelaşi ca în cazul bărbatului înalt ce stă sub un plafon coborît — durere.

Societatea Americană de Echilibrare declară că, atunci cînd articulaţiile temporomandibulare nu sînt bine centrate, ele pot produce „cel mai rău gen de încordare fizică deoarece nu există nici o modalitate ca organismul să găsească uşurare“. Spre deosebire de un mădular rănit care poate fi relaxat, articulaţiile mandibulei şi muşchii aferenţi sînt activi tot timpul, zi şi noapte.

Comentînd asupra consecinţelor unei astfel de presiuni constante asupra acestor articulaţii şi muşchi speciali, stomatologul new-yorkez Harold Gelb, o autoritate în probleme TMJ, scrie: „Presiunea face ca muşchii deja încordaţi ai capului, gîtului şi umerilor să intre în spasm. Circulaţia în aceşti muşchi va fi limitată din cauza întinderii lor şi, acolo unde circulaţia este mai slabă, vor avea loc pierderi metabolice şi ele vor forma puncte de declanşare în interiorul ţesutului. Punctele de declanşare pot transmite durerea în tot corpul; un punct de la umeri poate cauza dureri serioase în partea laterală a capului, care seamănă cu migrenele. . . . Deoarece cea mai mare parte a presiunii cauzate de dezechilibrul maxilarului se concentrează în jurul capului, gîtului şi umerilor, majoritatea simptomelor au loc în zona respectivă.“

Care este cauza tulburărilor TMJ?

Dar cum încep să se dezechilibreze aceste articulaţii? Uneori aceasta se întîmplă din cauza unei lovituri în cap, gît sau maxilar. Unele obiceiuri incorecte de a mesteca sau înghiţi pot fi şi ele răspunzătoare. Însă cauza cea mai frecventă este o incorectă închidere a maxilarelor, stare în care dinţii din partea superioară şi cei din partea inferioară nu se îmbină în mod corect.

Deseori dezechilbrul articulaţiilor temporomandibulare este agravat de unele obiceiuri orale dăunătoare, de pildă scîrţîitul sau scrîşnitul dinţilor, strîngerea între dinţi a pipei, ronţăirea creioanelor sau stilourilor. Sau, dezechilibrul poate fi agravat de o poziţie proastă, cum ar fi atunci cînd stai aplecat deasupra biroului sau cînd îţi sprijini cu regularitate bărbia în mîini.

Asociaţia Americană de Stomatologie spune că atunci cînd muşchii şi articulaţiile maxilarului nu pot să lucreze împreună în mod corespunzător, rezultatul este adesea un spasm muscular. Spasmul muscular cauzează durere, sensibilitate şi vătămare a ţesutului. Cu timpul, articulaţiile şi muşchii respectivi se deteriorează şi capacitatea lor de a lucra în mod corect este împiedicată şi mai mult. Aceasta conduce la mai multe spasme, la mai multă durere şi la mai multă deteriorare.

Ce poţi să faci

Cum poate fi oprită durerea provocată de TMJ? Uneori aplicarea a ceva umed şi cald pe faţă va aduce uşurare. Anumite medicamente pot, la fel, ajuta în unele cazuri, dar aceasta este în cel mai bun caz o terapie pe termen scurt. Găsirea unui tratament durabil implică, în general, corectarea obiceiurilor rele care cauzează presiune asupra articulaţiilor temporomandibulare şi asupra ligamentelor, muşchilor, nervilor, etc., asociate cu acestea. Ea poate include totodată repoziţionarea maxilarului.

O practică deosebit de dăunătoare este încleştarea sau scrîşnirea dinţilor. În mod normal, dinţii unei persoane trebuie să stea puţin separaţi cu excepţia cazului cînd mestecăm sau înghiţim. Însă, circa 40% din cei ce suferă de TMJ, de obicei îşi încleştează dinţii atunci cînd aceştia trebuie să stea separaţi, în special noaptea, în timpul somnului. De regulă, acest obicei de a încleşta dinţii este o reacţie fie la un stres emoţional fie la o incorectă îmbinare a dinţilor.

Aşadar, ce se poate face cu privire la încleştarea dinţilor? Unii au reuşit să pună capăt obiceiului reducînd sau eliminînd tensiunea emoţională care îl cauzează. Stomatologii i-au ajutat pe alţii potrivind peste dinţi o placă articulată fină (atelă ocluzivă), care combate efectele dăunătoare ale încleştării. Purtat de obicei noaptea, acest dispozitiv de plastic împiedică îmbinarea incorectă a dinţilor. Deseori utilizarea acestui aparat aduce o ameliorare imediată.

Există şi alte lucruri care pot reduce tensiunea maxilarelor. Evită să-ţi sprijini bărbia în mîini. Nu te apleca deasupra biroului şi nu ţine telefonul între umăr şi bărbie. Efectuează mişcări relaxate şi controlate ale maxilarului. Şi nu ronţăi între dinţi stilouri, sau creioane.

Ce poate să facă stomatologul tău

Dacă suferi deja de dureri TMJ, va fi nevoie, probabil, să faci un tratament la un stomatolog. Întrucît poziţia dinţilor, atunci cînd gura este închisă, determină poziţia maxilarului, stomatologul poate decide să schimbe modul în care se îmbină dinţii. El face aceasta pilind unii dinţi şi, probabil, înălţîndu-i pe alţii — proces numit echilibrare. Aceasta îi permite maxilarului să-şi găsească o poziţie corectă şi confortabilă. Echilibrarea pretinde timp şi îndemînare din partea stomatologului dar, de obicei, este nedureroasă pentru pacient.

Rezultatele sînt adesea uimitoare. Lui Robert, menţionat la început, i-a fost rearanjată dantura în acest mod. „Dintr-o dată am simţit de parcă aveam o mulţime de dinţi noi în gură“, a spus el. „Şi, ceea ce le întrece pe toate, nu mai am dureri de cap.“ Altcineva a exclamat: „Ai impresia că ai o gură complet nouă!“

Dar, în pofida succesului în tratarea celor ce au sindromul TMJ, sîntem departe de a-l înţelege în mod deplin. Care este, de exemplu, cauza exactă a sindromului? Şi de ce unii, care au un serios dezechilibru al maxilarului, nu suferă deloc, în timp ce alţii care au doar un slab dezechilibru, simt dureri extraordinare? Să fie personalitatea un factor? De asemenea, cum este transferată durerea dintr-o parte a corpului în alta?

Răspunsurile la aceste întrebări şi la altele sînt cercetate şi dezbătute de către specialiştii în dentistică. Însă, există Cineva care înţelege perfect toate activităţile şi complexităţile corpului uman. Acest Cineva a promis că va pune capăt tuturor imperfecţiunilor care cauzează durere şi suferinţă omenirii. — Apocalipsa 21:4.

Pînă atunci, dacă bănuieşti că ai sindromul TMJ, de ce nu ai consulta un stomatolog care este informat despre acest mare impostor? Acesta poate fi în măsură să te ajute.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 22]

Este ceva în neregulă cu maxilarul tău?

Dacă răspunsul tău la următoarele întrebări este da, atunci probabil aşa stau lucrurile.

1. Pune-ţi degetele pe părţile laterale ale feţei, exact în faţa fiecărei urechi, unde poţi simţi articulaţiile temporomandibulare. Acum deschide şi închide gura de cîteva ori. Remarci un zgomot înfundat, o trosnitură sau un pocnet în articulaţii?

2. Apoi, plasează uşor vîrfurile degetelor mici în fiecare ureche, presîndu-le înainte, spre interiorul urechii. Din nou, deschide şi închide gura. Trebuie să simţi osul maxilarului presînd asupra degetelor. Este acest lucru mai remarcabil într-o parte, decît în alta? Te doare cînd faci acest lucru?

3. Îţi este dificil uneori să deschizi gura sau simţi durere cînd o deschizi larg?

4. Ai o anumită sensibilitate sau durere în maxilar sau la faţă sau în jurul urechilor?

5. Simţi durere cînd mesteci sau caşti?

6. Îţi încleştezi sau scrîşneşti din dinţi în somn? (O indicaţie că faci acest lucru este sentimentul unei dureri sau oboseli a maxilarelor cînd te trezeşti.)

7. Ţi se blochează maxilarul astfel încît nu poţi închide sau deschide gura?