Tinerii se întreabă . . .

Ar fi potrivit să mă asociez echipei şcolare?

„Faptul de a juca este emoţionant şi entuziasmant. Îmi creează o excelentă stare de spirit. Cînd eşti tînăr şi găseşti în cele din urmă ceva la care te pricepi cu adevărat, nu vrei să scapi ocazia.“ — Robert.

PROBABIL şi ţie îţi face plăcere să joci în echipe sportive. Îţi place antrenamentul, compania şi emoţia creată. Poate chiar visezi să devii un erou, imaginîndu-ţi ovaţiile mulţimii în timp ce arunci mingea de baschet la coş, sau o prinzi, sau marchezi golul care aduce victorie echipei tale.

Oricare ar fi motivul entuziasmului în jocurile sportive, mulţi tineri participă la ele. Ei se bucură îndeosebi să participe la jocurile sportive pe echipe, cum ar fi cele de fotbal, baschet, base-ball şi hochei. The Education Digest face observaţia: „Pe parcursul anului şcolar 1986–87 s-au înscris în echipe şcolare peste 5,2 milioane de liceeni [americani], un record în patru ani. De asemenea, şcolile superioare au adăugat noi jocuri sportive în ultimii 10 ani, multe fiind organizate pentru fete.“

De ce sînt atît de populare

Motivul pentru care jocurile sportive se bucură de o aşa mare popularitate a fost arătat prin cuvintele unui bărbat înţelept din antichitate care a spus: „Slava tinerilor este tăria lor“ (Proverbe 20:29). Jocurile sportive sînt un mijloc agreabil de eliberare a forţei şi energiei care abundă în timpul anilor tinereţii. Ele pot constitui încercări salutare atît pentru corp cît şi pentru minte. Participarea la jocuri sportive poate fi totodată plăcută şi distractivă, o evadare din rutina programului de şcoală şi a activităţilor gospodăreşti din afara şcolii.

În plus, unii argumentează că participarea la jocurile sportive pe echipe zideşte caracterul. The High School Survival Guide, de Barbara Mayer, spune: „Antrenamentul şi sentimentul de dedicare ce se vor pretinde din partea ta, te vor învăţa cum să te dăruieşti unui ţel onorabil. ... Participarea la jocuri sportive te poate ajuta să devii un conducător.“

Nu toţi tinerii au, însă, astfel de motive nobile pentru a face sport. Gloria, faima şi prestigiul sînt şi ele stimuli puternici. „Dacă făceai parte dintr-o echipă“, îşi aminteşte Reggie, „erai considerat unul din cei mai grozavi băieţi din lume.“

Biblia recunoaşte că „exerciţiul fizic are o anumită valoare“ (1 Timotei 4:8, Today’s English Version). Şi s-ar părea că asocierea la o echipă şcolară ar fi o modalitate de a cîştiga acest beneficiu. Mulţi tineri au constatat, însă, că dezavantajele asocierii cu o echipă şcolară cîntăresc mai greu decît avantajele.

„Latura mai întunecată“

Revista Seventeen explică: „Există o latură mai întunecată a jocurilor sportive, în care oamenii pun un accent extrem de mare pe faptul de a cîştiga. Pentru un antrenor, faptul de a cîştiga ar putea conduce la o promovare sau la o apariţie la televiziune. Pentru părinţi, faptul de a cîştiga ar putea însemna dreptul de a se lăuda sau împărtăşirea aceluiaşi sentiment de realizare. Pentru un sportiv, faptul de a cîştiga ar putea însemna oferirea de burse, noi video-clipuri, admiraţie din partea colegilor şi a vecinilor.“

Unii sportivi din şcoli visează, totodată, ca în continuare să devină jucători profesionişti. „Visam să joc în campionatele pe oraş şi pe ţară, şi în final să devin profesionist“, spune tînărul Gerald. „Mă vedeam îmbogăţindu-mă, avînd chipul pus ca reclamă pe multe produse, fiind pe lista celebrităţilor, fiind imitat de alţii şi curtînd cea mai drăguţă fată din şcoală.“

Nu este de mirare, deci, că în multe şcoli se face sport aproape pe viaţă şi pe moarte! Distracţia şi utilitatea se pierd în planul din spate. Aşa cum spune în continuare Seventeen: „Dintr-o dată, ideea de a cîştiga anulează orice preocupare faţă de cinste, faţă de temele pentru şcoală, faţă de sănătate, fericire şi faţă de multe alte aspecte importante ale vieţii. Faptul de a cîştiga devine totul şi presiunea creşte.“

Avînd această atitudine predominantă de a cîştiga cu orice preţ, nu este deloc surprinzător faptul că un potop de necazuri s-a abătut asupra jocurilor sportive şcolare. Violenţa manifestată de sportivi, de suporteri şi chiar de părinţi însoţeşte uneori jocurile. Iar utilizarea unor medicamente care sporesc randamentul, de pildă steroizii, devine larg răspîndită chiar şi printre sportivii adolescenţi.

Astfel, chiar dacă faptul de a juca într-o echipă poate avea unele avantaje limitate, acesta poate genera, totodată, un spirit competiţional exagerat, fantezia de a avea mari bogăţii şi o dorinţă egotistă după glorie. Aceste lucruri sînt cu siguranţă contrare sfatului Bibliei de a nu «ne provoca unii pe alţii, de a nu ne invidia unii pe alţii», de a nu iubi banii şi de a nu căuta glorie personală (Galateni 5:26; Proverbe 25:27; 1 Timotei 6:10). Asocierea cu o echipă şcolară te-ar putea foarte uşor expune unor influenţe nesănătoase într-un mod foarte intens.

Presiunea din partea colegilor

Instructorii elogiază adesea ocaziile pe care le oferă jocurile sportive de a întemeia relaţii strînse cu colegii. Dar, culmea ironiei, tocmai aceste ocazii constituie o problemă pentru tinerii creştini. Biblia spune: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune.“ — 1 Corinteni 15:33; 2 Corinteni 6:14.

Vorbind în mod deschis, ce fel de asociere va fi posibil să ai în vestiarul unei echipe? Un tînăr recunoaşte: „Existau o mulţime de înjurături şi se utiliza un limbaj murdar. Băieţii vorbeau întotdeauna despre fete şi aduceau cărţi pornografice pentru a se uita în ele.“ În plus, dezvoltarea şi menţinerea spiritului de echipă pretinde de obicei să te afli în compania colegilor de echipă înainte şi după jocuri şi antrenamente.

Este adevărat, poate fi posibil să faci parte dintr-o echipă şi să te menţii neimplicat în compania lor. Dar, aşa cum recunoaşte o adolescentă de 14 ani, „presiunea exercitată de colegi este prea mare ca doar să joci şi să pleci acasă“. Biblia spune aşadar: „Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?“ (Proverbe 6:27). Presaţi de membrii echipei, unii tineri au participat la petreceri în care alcoolul şi drogurile ocupau un loc de frunte, pentru a nu menţiona muzica degradantă şi situaţiile compromiţătoare cu persoane de sex opus.

Să analizăm experienţa unui tînăr numit Robert. El spune: „După ce m-am asociat echipei, problemele au fost enorme. Exista presiunea teribilă de a te implica în acte sexuale premaritale, în consumul de droguri, beţii şi de a participa la petreceri fără frîu. Pur şi simplu nu puteam crede că astfel de lucruri ar putea fi asociate cu jocurile sportive din liceu. Pe terenul de joc ca şi în afara lui, se aşteaptă din partea ta să umbli, să vorbeşti şi să acţionezi întocmai ca restul băieţilor.“

Nu trebuie ignorat nici efectul pe care îl poate avea participarea la jocurile sportive asupra programului tău de activităţi spirituale (Evrei 10:23–25). „Deseori, jocurile şi antrenamentele se suprapuneau cu întrunirile creştine“, spune tînărul Gerald.

Alternative salutare

Desigur, este posibil ca în timpul orelor de şcoală să fie oferită o anumită instruire sportivă ca parte a programului obişnuit de învăţămînt, şi, de obicei, nu există nici o obiecţie ca un tînăr creştin să asiste la aceste ore. În plus, împrejurările diferă de la o ţară la alta. Cu toate acestea, Martorii lui Iehova adolescenţi evită, în general, să se implice în activităţi sportive extraşcolare. Aceasta nu înseamnă că tu, în calitate de creştin, nu te poţi bucura de jocurile sportive. Înseamnă aşadar că trebuie să iei anumite iniţiative.

De exemplu, ai putea discuta cu părinţii tăi despre planificarea unei ieşiri, de pildă a unui picnic. Acesta ar putea oferi o ocazie ca familia şi prietenii tăi să se bucure de unele activităţi sportive sănătoase. Sau ai putea invita cîţiva tineri creştini pentru a forma un grup şi să mergeţi împreună cu bicicleta, să vă jucaţi cu mingea, sau să vă angajaţi în concursuri care vă fac plăcere.

Este însă important să evitaţi un spirit competiţional exagerat. Dacă sînt „oficiale“, echipele tind să promoveze spiritul de a cîştiga cu orice preţ, chiar dacă toţi jucătorii sînt creştini. Aşadar, de obicei este cel mai bine să menţineţi lucrurile la nivel neoficial. De fapt, a avea o anumită supraveghere din partea adulţilor este adesea o idee bună.

Este adevărat, jocurile neoficiale îi pot priva pe unii de emoţiile pe care le procură jocurile sportive organizate în şcoli. Dar poţi totuşi să te bucuri. Robert a decis să părăsească echipa sa şcolară. Dar el spune: „Pot să mă bucur, încă foarte mult, făcînd sport. Chiar mai mult ca oricînd înainte. Cînd fac sport acum, nu o fac pentru a cîştiga cu orice preţ, nici nu sînt plin de spiritul competiţional.“

Aminteşte-ţi că, atunci cînd apostolul Pavel i-a spus tînărului Timotei că „deprinderea trupească [antrenamentul fizic, NW] este de puţin folos“, el a adăugat: pe cînd evlavia [devoţiunea sfîntă, NW] este folositoare în orice privinţă.“ Evident, scopul vieţii unui creştin nu este de a fi sportiv. Aşadar, păstrează un echilibru în privinţa activităţilor sportive. De ce să iroseşti un timp care ar putea fi folosit mai profitabil în vederea zidirii spiritualităţii tale? Aminteşte-ţi: Devoţiunea sfîntă „are promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare“. — 1 Timotei 4:8.

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Spiritul de a cîştiga cu orice preţ domină multe echipe şcolare