Opera de inginerie a ursului polar
POTRIVIT opiniei unor oameni de ştiinţă, ursul polar ar putea da o lecţie omenirii cu privire la utilizarea energiei solare. Fizicianul Richard E. Grojean a devenit fascinat de această idee pe la mijlocul anilor 1970, în urma unei interesante descoperiri cu privire la animalele polare albe.
La un recensămînt al animalelor sălbatice din Canada, recenzorii au constatat că pur şi simplu nu puteau face fotografii obişnuite din aer acestor creaturi, întrucît ele se confundă cu peisajul alb. Filmul infraroşu, de obicei ideal pentru fotografierea animalelor cu sînge cald, nu are nici el efect. Animalele erau pur şi simplu prea bine izolate pentru a emana suficientă căldură astfel încît să impresioneze pelicula. Însă, cînd a fost folosit filmul ultraviolet, focile albe şi urşii polari au apărut ca nişte obiecte complet negre pe fondul alb. „În timp ce zăpada reflecta razele ultraviolete, animalele le absorbeau“, raportează Toronto Star.
De ce? Potrivit opiniilor fizicianului Grojean şi asociatului său Gregory Kowalski, profesor de inginerie mecanică, blana ursului deţine răspunsul. Părul din blană absoarbe 90% din lumina ultravioletă care se află la extremitatea invizibilă a spectrului şi o transmite pielii negre care se află dedesubt, încălzindu-l în felul acesta pe urs. În Arctica, unde temperatura scade adesea la -30° C., capacitatea blanei de a-şi menţine proprietarul cald este uimitoare. În contrast cu aceasta, obişnuitele panouri solare instalate pe acoperişuri, nu sînt nici pe departe atît de eficiente. Într-adevăr, Kowalski estimează că panourile solare construite de om, ar putea fi făcute cu 50% mai eficiente, aplicînd principiile blănii ursului polar.
În porţiunea vizibilă a spectrului, părul din blană se comportă exact invers, reflectînd 90% din lumină. Aceasta îi dă ursului aparenţa sa de un alb orbitor, chiar dacă părul în sine nu este realmente alb ci transparent şi fără culoare. Albul blănii face ca ursul să vîneze nevăzut pe terenul arctic înzăpezit. Unii observatori chiar au văzut urşi polari acoperindu-şi boturile negre în timp ce pîndesc prada, ca şi cum ar fi conştienţi de necesitatea de a se contopi cu zăpada.
Blana ursului polar se adaptează aşadar perfect la două din necesităţile de bază ale acestuia: să apară alb şi să menţină căldura. Nu e de mirare, aşadar, că fizicianul Grojean a elogiat blana acestui animal ca fiind „o fantastică operă de inginerie“. În concluzie, se poate spune că această creatură extraordinară şi magnifică mărturiseşte despre înţelepciunea Creatorului său.