Lumea în obiectiv
STATELE UNITE BÎNTUITE DE CATASTROFE
În decursul lunilor septembrie şi octombrie ale anului 1989, două catastrofe au bîntuit în diferite zone din Statele Unite. În primul rînd, este vorba de uraganul „Hugo“, care s-a deplasat cu o viteză de 220 km/oră deasupra sud-estului Statelor Unite, soldîndu-se cu multe urmări tragice. Iar la data de 17 octombrie, un cutremur de pămînt de gradul 7,1 (pe scara Richter) a zguduit zona golfului San Francisco; zeci de oameni şi-au pierdut viaţa, iar pagubele, în partea vestică a ţării, se ridică la mai multe miliarde de dolari. În următoarele două zile (18 şi 19 octombrie) o serie de seisme de gradul 6 pe scara Richter au afectat partea nordică a Chinei. Cel puţin 29 de persoane şi-au pierdut viaţa.
„ONU TREBUIE SĂ JOACE UN ROL CENTRAL“
Diplomaţii care au participat la cea de-a 46-a sesiune generală a ONU au afirmat că cele trei probleme mondiale acute, care îşi aşteaptă rezolvarea sînt: situaţia datoriilor pe care le au ţările în curs de dezvoltare, traficul de droguri şi ocrotirea mediului înconjurător. S-a ajuns la un consens general asupra faptului că ONU trebuie să participe efectiv la soluţionarea acestor probleme. Conform opiniei preşedintelui sesiunii, toate statele membre „au subliniat cît de important este ca ONU să ocupe un rol central în calitate de singura speranţă a omenirii în ceea ce priveşte realizarea păcii şi securităţii“.
APROAPE PE TOATE TRASEELE AERIENE A FOST INTERZIS FUMATUL
Legislatorii SUA au căzut de acord ca pe aproape toate traseele aeriene din ţară să fie interzis fumatul în timpul călătoriei. Pe teritoriul Statelor Unite, zilnic au loc peste 16 000 de curse de zbor. Conform legii, dintre acestea numai 20 de zboruri ar mai beneficia de permisiunea fumatului, declara unul dintre membrii Asociaţiei personalului navigant. „Atît de mult s-a redus permisiunea fumatului, încît practic pe toate avioanele noastre a fost interzis fumatul“, declara un senator.
PĂRINŢII „FERM HOTĂRÎŢI“ SÎNT CEI MAI BUNI
„Părinţii care nu aplică pedepse dure, însă fixează anumite limite şi demonstrează fermitate în privinţa respectării lor, oferă o bună educaţie copiilor lor, iar aceştia, la rîndul lor, sînt capabili să dea un randament sporit şi sînt mai sociabili“, aceasta este constatarea formulată de U.S.News & World Report. Astfel de părinţi sînt supranumiţi „ferm hotărîţi“ (care apelează la raţiune), în contrast cu părinţii „autoritari“ („trebuie să faci acest lucru fiindcă eu sînt părintele tău“) şi cu cei „toleranţi“ („să faci aşa cum crezi tu că este bine“) ai căror copii au un comportament foarte diferit de al primilor. Cercetările, care cuprind o perioadă de două decenii, arată că părinţii ferm hotărîţi prezintă o probabilitate mult mai mare ca descendenţii lor să fie fermi, mulţumiţi, stăpîni pe ei înşişi, cu simţul răspunderii şi în acelaşi timp puţin înclinaţi spre droguri. „Părinţii ferm hotărîţi nu sînt tirani“, scria Diana Baumrind, psiholog la universitatea din California, care a efectuat cercetările. „Ei consideră că este de datoria lor să-şi cunoască copiii, să ştie ce fac la şcoală şi ce prieteni au. Această supraveghere reflectă preocuparea lor de a se achita de responsabilitatea pe care o au faţă de copiii cu care nu se tem să comunice în mod deschis“.
LĂCOMIA ÎMPINGE OMENIREA LA CATASTROFĂ
La o conferinţă ţinută recent la Vancouver, preşedintele firmei Royal Society of Canada, Digby McLaren, a afirmat următoarele: „Considerăm că omul este cel care distruge şi seamănă dezordinea pe planetă“. Această conferinţă, ţinută sub egida UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), care a reunit savanţi şi gînditori din întreaga lume, a ajuns la concluzia că străduinţa pentru bunăstarea materială a împins omenirea în pragul dezastrului. Domnul McLaren a adăugat că progresul tehnico-ştiinţific a făcut ca omenirea să se dedice în mod excesiv preocupării pentru bunăstarea materială în detrimentul valorilor culturale şi morale. Participanţii i-au chemat pe toţi oamenii, indiferent de naţionalitate, rasă sau religie, să colaboreze pentru restaurarea pămîntului.
ELEFANTUL — O SPECIE AMENINŢATĂ CU DISPARIŢIA
Congresul privind comercializarea pe plan internaţional a unor specii ameninţate cu dispariţia, organizat în octombrie, anul trecut la Lausanne (Elveţia), a decis să fie adăugat pe lista speciilor periclitate şi elefantul african. Măsura luată interzice traficul fildeşului. Congresul speră că va reuşi să stăvilească astfel activitatea braconierilor de fildeş. Conform unor aprecieri, efectivul elefanţilor africani a scăzut la jumătate în decursul ultimului deceniu. În 1979, pe continentul african mai existau 1,3 milioane de elefanţi. Efectivul lor actual nu depăşeşte 625 000 de exemplare. Ţările în care va creşte efectivul elefanţilor vor putea ulterior obţine aprobare pentru vînzarea fildeşului, dacă se vor încadra în anumite prescripţii. Personalităţile oficiale ale Congresului au anunţat că interdicţia privind traficul de fildeş va fi valabilă probabil pînă la următorul congres prevăzut pentru 1992.
LEI CARE MĂNÎNCĂ OAMENI
Parcul naţional Kruger din Africa de Sud se întinde pe o suprafaţă de 320 km, de-a lungul frontierei cu Mozambicul. Pentru a se refugia din faţa războiului civil din Mozambic, mulţi dintre locuitori au încercat să treacă frontiera traversînd acest parc, expunîndu-şi viaţa la riscuri mari, deoarece aici mişună lei şi alte animale periculoase. Leii, în general, îi evită pe oameni. Dar se pare că puhoiul de refugiaţi a trezit în ei pofta pentru carne de om, fiindcă fugarii care se prăbuşeau de epuizare constituiau o pradă uşoară pentru ei. Nu demult, s-a anunţat că leii au omorît trei oameni în Africa de Sud, dintre care doi în parcul Kruger. Din această cauză, paznicii parcului au primit dispoziţii să depisteze şi să omoare leii care au devenit atît de feroce, încît mănîncă oameni. Conform relatării unui ziar local, supraveghetorul parcului a explicat că „dacă leii au încetat să se mai teamă de om şi îl consideră drept o pradă, atunci devin foarte periculoşi“.
O NOUĂ AMENINŢARE
Flagelul drogurilor se face vinovat de producerea unor noi pagube: distrugerea pădurilor tropicale umede. „Cererea mereu crescîndă de cocaină, atît în Europa, cît şi în America, i-a determinat pe cultivatorii arbuştilor de coca din care se extrage cocaina din Peru să distrugă porţiuni masive ale junglei din zona Amazoanelor. Milioane de litri de substanţe chimice otrăvitoare au fost vărsate peste munţii din Amazonia şi în rîurile de aici“, anunţă The New York Times. Conform anunţului, cultivatorii acestor arbuşti „au invadat două parcuri şi rezervaţii naturale naţionale, au despădurit o parte însemnată a unei porţiuni de pădure tropicală fragilă, cunoscută sub denumirea de ‘sprînceana junglei’ şi au distrus, potrivit estimărilor făcute, circa 200 000 de hectare de pădure tropicală“. Culturile de coca sînt cele mai răspîndite la ora actuală în zona Amazoanelor din Peru. Ţăranii care cultivă această plantă din care se prepară cocaina au abandonat tehnica agricolă tradiţională prin care era prevenită eroziunea solului.
CIVILIZAŢI, DAR DEPRIMAŢI
Oare civilizaţia modernă îi face pe oameni mai fericiţi? Pe baza unor anchete efectuate recent, în lumea întreagă a fost întocmit un studiu din care a reieşit faptul că într-o serie de ţări dezvoltate numărul cazurilor de depresie nervoasă din perioada postbelică a crescut mult, în unele cazuri s-a dublat. Tinerii sînt adesea cei mai afectaţi. În schimb, în ţările mai sărace unde structurile sociale sînt mai tradiţionale, rata cazurilor de depresie nervoasă a crescut cu mult mai lent, în aceeaşi perioadă de timp. De ce oare? Conform publicaţiei The Boston Globe, autorii studiului bănuiesc că modul de viaţă citadin şi deplasările masive de populaţie au provocat o slăbire a legăturilor familiale şi a ţesutului social în cadrul ţărilor dezvoltate. Concluzia autorului principal al studiului este că „depresia nervoasă constituie preţul civilizaţiei“.
PENTRU CA DEŞERTURILE SĂ ÎNFLOREASCĂ
În cadrul uni proiect ambiţios, de a deveni independentă din punct de vedere alimentar, Arabia Saudită face să înflorească deşerturile. Pe întinderea deşertului saudit apar tot mai multe „pete“ verzi, a căror suprafaţă este de circa 80 de hectare, irigate încontinuu cu apă pompată de la mare adîncime. Însă, efortul depus pentru ca deşertul să devină roditor costă foarte mult. Pînă în prezent, guvernul a cheltuit mai multe miliarde de dolari pentru finanţarea acestui proiect. „A cultiva grîu în Arabia Saudită este tot atît de costisitor ca şi cum ai cultiva pepeni la Polul Nord. Aprecierea sus-amintită a fost publicată în The Economist. Deşi se pare că filonul de ţiţei aducător de mari sume de bani pare inepuizabil, nu acelaşi lucru se poate spune despre rezervele de apă. Majoritatea cantităţii de apă utilizată provine din pînze freatice „fosile“ de adîncime, care deci nu se mai reînnoiesc. Dacă utilizarea apei va creşte în ritmul actual, sursele de apă se vor epuiza în circa 10–20 de ani.
MARIJUANA DE PRODUCŢIE INDIGENĂ
Toate eforturile depuse pentru a diminua consumul de marijuana în SUA nu numai că au eşuat, dar au avut un efect contrar. Conform anunţului dat în The New York Times, cu toate fondurile federale alocate pentru sprijinirea legilor antidrog au fost sporite de la suma de 526 milioane (1982) la 968 milioane (1988) de dolari, nu a fost diminuat nici accesul la stupefiante, nici consumul lor. Dimpotrivă, există o tendinţă de creştere continuă, mai ales a marijuanei de producţie indigenă, care s-a dovedit a fi extrem de puternică. În publicaţia canadiană The Medical Post, dr. Andrew Macnab atrage atenţia că marijuana de producţie indigenă ar putea conţine circa 350 de compuşi foarte toxici.