„Tot atît de solid ca Stînca din Gibraltar“

Ridicîndu-se brusc din apele călduţe şi albastre ale Mediteranei, Stînca din Gibraltar, înaltă de 426 metri pare, desigur, de neclintit. În zilele senine, silueta sa zveltă poate fi distinsă de la o distanţă de kilometri, fie că te afli în sudul Spaniei, fie de cealaltă parte a mării, în Maroc.

Istoria Gibraltarului se pierde în vremuri îndepărtate, cînd marinarii, crezînd că pămîntul era plat, se gîndeau că traversarea strîmtorii Gibraltar i-ar conduce la capătul lumii şi la abisul distrugerii. Stînca din Gibraltar era considerată ca fiind, una din coloanele lui Hercule, cealaltă — Jebel Musa — ridicîndu-se chiar în faţa ei, la Ceuta, pe coasta africană. Mitologia spune că aceste două vîrfuri muntoase ar fi fost separate unul de celălalt de eroul grec Hercule.

Oraşul Gibraltar îşi datorează existenţa arabilor care au venit în Africa de Nord în secolul VIII-lea e.n. şi mai tîrziu, în 1160, au pus temeliile oraşului. Cuvîntul Gibraltar provine din cuvîntul arab djabal al-Tariq, sau muntele Tariq. Ṭāriq ibn Ziyād era un conducător arab care l-a înfrînt pe ultimul rege al goţilor, în 711 e.n.

Spaniolii au cucerit Gibraltarul în 1462, dar acesta le-a fost luat în 1704 de către englezi. Oraşul este astăzi unul dintre ultimele avanposturi ale fostului Imperiu britanic. Dar, Stînca din Gibraltar continuă să fie un simbol al trăiniciei şi durabilităţii.

Oraşul are aproximativ 120 de Martori ai lui Iehova repartizaţi în două congregaţii (una de limbă engleză, cealaltă de limbă spaniolă) care fac cunoscută locuitorilor Gibraltarului, promisiunea stabilirii Regatului lui Dumnezeu, o promisiune mai solidă chiar decît Stînca! — Tit 1:1, 2; Evrei 6:17–19.