Potrivit Bibliei

Trebuie să ne supunem celor Zece Porunci?

S-A ÎNTÎMPLAT în anul 1513 înaintea erei noastrea că degetul lui Dumnezeu a scris pe piatră. De atunci, cele Zece Porunci au fost recopiate de oameni şi răspîndite în lumea întreagă. Sute de milioane de oameni le-au citit şi mulţi le cunosc pe de rost. Nu există, probabil, nici un alt cod de legi care să fi primit atît de multă atenţie. Întrucît anul 1988 a marcat cea de-a 3 500-a aniversare a redactării lor, ni se oferă ocazia să răspundem la următoarea întrebare: Cele Zece Porunci sînt încă în vigoare astfel încît să trebuiască să ne supunem lor? — Exod 20:1–17; 13:18.

Cui au fost ele destinate?

Dumnezeu a dat cele Zece Porunci poporului Israel. Cuvintele sale de început atestă în mod clar că el se adresa numai acestei naţiuni: „Eu sînt Iehova, Dumnezeul tău, care te-am făcut să ieşi din ţara Egiptului, din casa sclavilor“. Aceste cuvinte arată că cele Zece Porunci făceau parte dintr-un cod de legi naţional. — Exod 20:2.

Au fost ele transmise creştinilor?

Totuşi, aveau oare cele Zece Porunci un astfel de caracter universal încît să trebuiască să se menţină pentru totdeauna în vigoare şi să fie respectate şi de neisraeliţi? În nici un caz. Acest cod de legi nu a fost transmis congregaţiei creştine atunci cînd aceasta a fost întemeiată cu secole mai tîrziu. De ce? Deoarece Biblia spune că „Cristos este sfîrşitul Legii“. (Romani 10:4) Ce înseamnă aceasta?

Să luăm un exemplu: În 1912, recordul mondial la săritura în înălţime în aer liber era de 2,01 metri. Şaizeci şi cinci de ani mai tîrziu, în 1987, recordul era de 2,43 metri. Există, însă, o înălţime limită la care omul nu va putea să sară peste bară. Campionul care va atinge această limită va pune capăt tuturor recordurilor mondiale precedente. S-ar putea, de asemenea, spune despre el că este „sfîrşitul“ acestor recorduri. Acum, să aplicăm această ilustrare în cazul celor Zece Porunci.

Instituind „Legea“ care include cele Zece Porunci precum şi peste 600 de alte legi şi porunci şi dînd-o israeliţilor, Dumnezeu a definit scopul final al omului, perfecţiunea. El a plasat, ca să zicem aşa, bara la cea mai mare înălţime posibilă. Normele referitoare la moralitate ale Legii divine erau atît de înalte încît numai un om perfect putea să le respecte. Ecleziast 7:20 spune: „Căci nu există om drept pe pămînt care să facă în mod continuu binele şi să nu păcătuiască.“

Bara — normele drepte ale lui Dumnezeu — era, deci, plasată prea sus pentru israeliţii imperfecţi. De ce? Apostolul creştin Pavel explică: „Legea /există/ pentru a scoate în evidenţă încălcările de lege pînă cînd avea să vină descendenţa /Mesia, sau Cristos/ căreia îi fusese făcută promisiunea“. (Galateni 3:19) Prin intermediul Legii, Dumnezeu le-a arătat israeliţilor că erau cu toţii nişte păcătoşi imperfecţi, aşadar incapabili să fie declaraţi drepţi prin lucrările lor.

Un singur om era în măsură să treacă peste această bară: promisul Mesia sau Cristos. Astfel, Dumnezeu le-a prezentat israeliţilor aceste norme înalte ca un obiectiv pe care să şi-l fixeze în timp ce aşteptau venirea Campionului, a lui Mesia, care avea să-l atingă o dată pentru totdeauna.

„Conduce la Cristos“

În armonie cu aceasta, Pavel scrie la Galateni 3:24: „Prin urmare, Legea a devenit tutorele nostru care conduce la Cristos, ca să fim declaraţi drepţi datorită credinţei /în el/“. În timpurile biblice, un tutore îl însoţea pe un copil pînă la învăţătorul său; el putea, de asemenea, să-l disciplineze pe copil şi să-l înveţe regulile de conduită.

Cele Zece Porunci, precum şi restul Legii, îi pregăteau, aşadar, pe israeliţi pentru venirea lui Mesia şi îi conduceau la el. Cînd a venit pe pămînt şi a trăit în mijlocul evreilor, Isus a rămas perfect ascultător faţă de Lege pînă la moarte; el a devenit „sfîrşitul Legii“. În consecinţă, Dumnezeu a înlăturat această bară şi a înlocuit-o cu ceva mai bun. De acum înainte, evreilor li se oferea „ca dar gratuit“ posibilitatea de a fi în cele din urmă „declaraţi drepţi prin favoarea sa nemeritată, datorită eliberării prin preţul de răscumpărare plătit de Cristos Isus“. — Romani 3:24.

Pavel a mai spus: „/Voi/ nu sînteţi sub lege, ci sub favoarea nemeritată“, şi de asemenea: „Dacă sînteţi conduşi de spirit, nu sînteţi sub lege“. — Romani 6:14; Galateni 5:18.

De cine trebuie să ascultăm?

Dar, întrucît creştinii nu sînt „sub lege“, sînt oare eliberaţi de orice restricţii morale? Absolut deloc. Aşa cum a spus apostolul Pavel, creştinii sînt conduşi de spiritul sfînt al lui Dumnezeu care nu îndeamnă pe nimeni să păcătuiască. El îi avertizează mai degrabă să se ţină departe de păcatele pe care cele Zece Porunci le menţionează deja. Astfel, citind 1 Corinteni 6:9, 10, vei constata că multe legi ale creştinismului sînt similare cu unele din cele Zece Porunci. Idolatria, adulterul, furtul şi lăcomia sînt în continuare condamnate.

În plus, Cristos a rezumat vechiul cod de legi care cuprinde cele Zece Porunci în aceste două principii: „Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“, şi „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. (Matei 22:27-39) Cel care se străduieşte să asculte de aceste porunci, care îşi cere iertare atunci cînd comite greşeli şi care exercită credinţă în răscumpărarea furnizată de Cristos va beneficia de favoarea nemeritată a lui Dumnezeu şi de aprobarea sa în vederea vieţii veşnice. — 2 Tesaloniceni 2:16.

[Notă de subsol]