Locurile de seamă la cină

În secolul I, oamenii obișnuiau să mănânce stând întinși la masă. Toți cei aflați la masă se sprijineau cu cotul stâng pe o pernă și luau alimentele cu mâna dreaptă. Potrivit obiceiului greco-roman, într-o încăpere tipică de luat masa erau trei divane așezate în jurul unei mese joase. Romanii numeau acest tip de cameră „tricliniu” (termenul latin triclinium provenind dintr-un termen grecesc care înseamnă „cameră cu trei divane”). La o astfel de masă încăpeau, în general, nouă persoane, câte trei pe un divan. Însă, cu timpul, au început să se folosească divane mai lungi, pe care puteau sta mai multe persoane. În mod tradițional, fiecare loc din încăperea de luat masa indica un anumit grad de onoare atribuit cuiva. Un divan reprezenta poziția cea mai puțin onorabilă (A), unul reprezenta poziția intermediară (B), iar altul cea mai onorabilă poziție (C). Și locurile de pe divan aveau diferite grade de importanță. Fiecare persoană aflată la masă era considerată superioară celei de la dreapta ei și inferioară celei de la stânga. La un ospăț oficial, gazda stătea, de regulă, pe primul loc (1) de pe divanul cel mai puțin onorabil. Locul de onoare era al treilea (2) de pe divanul din mijloc. Deși nu se știe cu exactitate în ce măsură evreii adoptaseră acest obicei, se pare că Isus a făcut aluzie la el când și-a învățat discipolii despre importanța umilinței.