Păstorul și oile sale

Viața de păstor nu era ușoară. Păstorul trebuia să îndure arșița și frigul și, uneori, să stea treaz noaptea. (Ge 31:40; Lu 2:8) El își ocrotea turma de animale sălbatice, precum lei, lupi sau urși, dar și de hoți. (Ge 31:39; 1Sa 17:34-36; Is 31:4; Am 3:12; Ioa 10:10-12) În plus, avea grijă ca turma să nu se împrăștie (1Re 22:17), căuta oile pierdute (Lu 15:4), purta în sân (Is 40:11) sau pe umeri mieii plăpânzi ori obosiți și se îngrijea de oile bolnave sau rănite (Eze 34:3, 4; Za 11:16). Biblia face deseori referire la păstori și la munca lor în sens figurat. De exemplu, Iehova este asemănat cu un Păstor care se îngrijește cu iubire de oile sale, adică de slujitorii săi. (Ps 23:1-6; 80:1; Ier 31:10; Eze 34:11-16; 1Pe 2:25) Isus este numit „marele păstor” (Ev 13:20) sau „păstorul principal”. Sub îndrumarea lui, supraveghetorii din congregația creștină păstoresc turma lui Dumnezeu de bunăvoie, cu altruism și cu înflăcărare. (1Pe 5:2-4)