2 CORINTENI
Note de studiu – capitolul 1
A doua scrisoare către corinteni: Din câte se pare, titlurile cărților biblice, cum este acesta, nu făceau parte din textul original. Așa cum dovedesc unele manuscrise antice, ele au fost adăugate ulterior, fără îndoială pentru a facilita identificarea scrisorilor. (Vezi nota de studiu de la 1Co, Titlu.)
Pavel . . . și Timotei, fratele nostru: Sau „De la Pavel . . . și Timotei, fratele nostru”. Scriitorul acestei scrisori este Pavel, dar el îl menționează și pe Timotei în salutul de început. Se pare că Timotei era cu Pavel în Macedonia când a fost redactată scrisoarea, în circa 55 e.n. (Fa 19:22) Pavel îl numește pe Timotei „fratele nostru”, făcând referire la relația de natură spirituală dintre ei.
apostol: Vezi nota de studiu de la Ro 1:1.
sfinții: Vezi nota de studiu de la Ro 1:7.
Ahaia: Vezi nota de studiu de la Fa 18:12.
Să aveți bunătate nemeritată și pace: Pavel folosește acest salut în 11 dintre scrisorile sale. (Ro 1:7; 1Co 1:3; Ga 1:3; Ef 1:2; Flp 1:2; Col 1:2; 1Te 1:1; 2Te 1:2; Tit 1:4; Flm 3) El folosește un salut foarte asemănător în scrisorile adresate lui Timotei, unde adaugă și termenul „îndurare”. (1Ti 1:2; 2Ti 1:2) Unii bibliști au remarcat că Pavel nu utilizează termenul comun khaírein („Salutare!”), ci un termen grecesc cu o pronunție asemănătoare, kháris („bunătate nemeritată”). Astfel, el își exprimă dorința ca membrii congregațiilor să se bucure din plin de „bunătate nemeritată”, sau „favoare”. (Vezi nota de studiu de la Fa 15:23.) Termenul „pace” amintește de salutul evreiesc șalốm. (Vezi nota de studiu de la Mr 5:34.) Din câte se pare, folosind expresia „bunătate nemeritată și pace”, Pavel subliniază tipul de relație pe care creștinii o au cu Iehova Dumnezeu în virtutea ispășirii păcatelor. Când se referă la sursa bunătății nemeritate și a păcii, Pavel îl menționează pe Dumnezeu, Tatăl nostru, separat de Domnul Isus Cristos.
Tatăl îndurărilor tandre: Substantivul grecesc oiktirmós, redat aici prin „îndurări tandre”, descrie sentimentul de compasiune, sau milă, față de alții. Dumnezeu este numit Tatăl, sau Sursa, îndurărilor tandre deoarece compasiunea provine de la el și este o parte integrantă a personalității sale. Acest sentiment profund îl motivează să acționeze cu îndurare față de slujitorii săi fideli care trec prin necazuri.
Dumnezeul oricărei mângâieri: Substantivul grecesc paráklēsis, redat aici prin „mângâiere”, înseamnă literalmente „chemare [pentru a fi] alături de cineva”. El transmite ideea de a sta lângă o persoană, de a o ajuta sau încuraja când trece prin încercări sau când este îndurerată. (Vezi nota de studiu de la Ro 12:8.) Unii consideră că cuvintele lui Pavel referitoare la mângâierea care vine de la Dumnezeu amintesc de afirmația din Is 40:1, unde profetul a scris: „«Mângâiați, mângâiați poporul meu!», spune Dumnezeul vostru”. (Vezi și Is 51:12.) De asemenea, este interesant de remarcat că, în Ioa 14:26, termenul grecesc înrudit paráklētos, redat prin „ajutor”, se referă la spiritul sfânt al lui Iehova. Dumnezeu își folosește forța activă puternică pentru a oferi mângâiere și ajutor în situații care, din perspectivă umană, par fără speranță. (Fa 9:31; Ef 3:16)
mângâie: Sau „încurajează”. (Vezi nota de studiu de la 2Co 1:3.)
încercările: Sau „necazurile”, „suferințele”. Termenul grecesc folosit aici se referă în principal la tulburarea, durerea sau suferința provocate de împrejurări stresante. El este utilizat deseori cu referire la necazul asociat persecuției (Mt 24:9; Fa 11:19; 20:23; 2Co 1:8; Ev 10:33; Re 1:9), cum ar fi închisoarea sau moartea ca urmare a păstrării integrității. (Re 2:10) Totuși, este folosit cu referire și la alte tipuri de necazuri, precum foametea (Fa 7:11), sărăcia, problemele comune orfanilor și văduvelor (Iac 1:27) și chiar dificultățile din căsnicie și din viața de familie. (1Co 7:28).
încercări: Sau „necazuri”. (Vezi nota de studiu de la 2Co 1:4.)
necazul prin care am trecut în provincia Asia: Biblia nu precizează la ce episod face referire Pavel în acest verset. Ar putea fi vorba despre revolta din Efes, descrisă în Fa 19:23-41, sau despre ‘lupta cu fiarele în Efes’, menționată în 1Co 15:32. (Vezi nota de studiu.) În ambele situații, viața lui Pavel a fost pusă în pericol. (2Co 1:9)
prin implorările voastre pentru noi: Sau „prin rugăciunile voastre fierbinți pentru noi”. Substantivul grecesc déēsis, redat prin „implorare”, a fost definit drept „o rugăminte fierbinte și plină de umilință”. În Scripturile grecești creștine, acest substantiv este folosit doar cu referire la cererile adresate lui Dumnezeu. Biblia subliniază în repetate rânduri puterea pe care o au rugăciunile înălțate pentru colaboratorii creștini, fie ele individuale, fie colective. (Iac 5:14-20; compară cu Ge 20:7, 17; 2Te 3:1, 2; Ev 13:18, 19) Iehova ascultă rugăciunile sincere, rostite din inimă, care sunt în armonie cu voința sa, și răspunde la ele. (Ps 10:17; Is 30:19; Ioa 9:31; 1Io 5:14, 15) O implorare poate influența ceea ce alege Dumnezeu să facă și momentul când o va face. (Vezi nota de studiu de la Fa 4:31.)
ca răspuns la rugăciunile multora: Sau „grație multor fețe care se roagă”. În acest context, expresia din limba greacă înseamnă literalmente „de la multe fețe” și poate transmite ideea de fețe ridicate spre Dumnezeu pentru rugăciune. De asemenea, Pavel arată că, atunci când Dumnezeu va răspunde la rugăciunile înălțate în favoarea lui, mulți creștini se vor simți îndemnați să-i aducă mulțumiri lui Dumnezeu. Pentru Pavel, glorificarea lui Iehova era mai importantă decât binele său.
înțelepciunea umană: Lit. „înțelepciunea carnală”. (Compară cu 1Co 3:19.)
ceea ce puteți citi: Sau, posibil, „ceea ce deja știți bine”. Termenul grecesc anaginṓskō înseamnă literalmente „a ști bine”. Totuși, când este folosit cu privire la un text scris, el înseamnă „a recunoaște”, „a distinge”, iar în majoritatea cazurilor este redat prin „a citi” sau „a citi cu voce tare”. El se referă la citirea Scripturilor atât în particular, cât și în public. (Mt 12:3; Lu 4:16; Fa 8:28; 13:27)
pe deplin: Lit. „până la sfârșit”. Expresia idiomatică grecească folosită în acest context înseamnă, după cât se pare, „pe deplin”, „complet”. Totuși, unii bibliști înțeleg această expresie în sens literal, ca având valoare temporală, ceea ce ar transmite ideea că Pavel spera că cititorii săi vor continua să înțeleagă „până la sfârșit” ce le scria.
ca să aveți încă o ocazie de bucurie: Pavel a vizitat prima oară Corintul în a doua sa călătorie misionară, în anul 50 e.n. El a înființat congregația din Corint și a rămas acolo un an și jumătate. (Fa 18:9-11) În a treia călătorie misionară, în timp ce se afla în Efes, Pavel a vrut să meargă din nou în Corint. Totuși, planul său nu s-a materializat. (1Co 16:5; 2Co 1:16, 23) Când a spus „ca să aveți încă o ocazie de bucurie”, este posibil ca Pavel să se fi referit la această a doua vizită pe care intenționa să o facă. Sau poate că Pavel spera să viziteze Corintul de încă două ori, în drum spre Macedonia și înapoi, așa cum se arată în versetul următor. În acest caz, expresia grecească folosită de el ar putea fi redată prin „ca să aveți bucurie de două ori”. (Vezi nota de studiu de la 2Co 1:16.)
bucurie: Unele manuscrise grecești nu folosesc în acest verset termenul khará („bucurie”), ci kháris, care înseamnă „bunătate nemeritată”, „favoare”, „folos”. Astfel, ultima parte a versetului ar putea fi redată prin „ca să aveți foloase de două ori”. Această idee se găsește în mai multe traduceri ale Bibliei în limba română.
voiam să vă vizitez în drum spre Macedonia: În anul 55 e.n., în cea de-a treia călătorie misionară, când se afla la Efes, Pavel intenționa să traverseze Marea Egee până la Corint, iar de acolo să meargă în Macedonia. Apoi, pe drumul de întoarcere la Ierusalim, plănuia să viziteze din nou congregația din Corint, fără îndoială ca să strângă darul pentru frații din Ierusalim, cu privire la care le scrisese mai înainte. (1Co 16:3) Dar, din motive întemeiate, Pavel și-a schimbat planurile. (Vezi nota de studiu de la 2Co 1:17.)
Oare am tratat lucrurile în mod superficial . . . ?: Din câte se pare, într-o scrisoare pe care le-a trimis-o creștinilor din Corint înainte de 1 Corinteni (vezi nota de studiu de la 1Co 5:9), Pavel i-a înștiințat că plănuia să-i viziteze în drum spre Macedonia. Mai târziu, în prima sa scrisoare inspirată către corinteni, i-a anunțat că și-a schimbat planul și că avea să-i viziteze doar după ce se întorcea din Macedonia. (1Co 16:5, 6) De aceea, se pare că unii membri ai congregației, probabil ‘superapostolii’ (2Co 11:5), l-au acuzat că nu-și ținea promisiunile. În apărarea sa, Pavel a pus următoarea întrebare retorică: „Oare am tratat lucrurile în mod superficial . . . ?”. Termenul grecesc tradus prin „superficial” transmite ideea de nestatornicie și se aplică unei persoane iresponsabile, care nu este demnă de încredere și se răzgândește ușor. Totuși, Pavel nu era nestatornic și nu își făcea planuri ca un om carnal, adică având o motivație egoistă sau bazându-se pe gândirea umană imperfectă. El își amânase vizita dintr-un motiv întemeiat. În 2Co 1:23 a explicat că și-a schimbat planul inițial ca ʻsă-i cruțe’ pe corinteni. Pavel voia să le lase timp ca să aplice sfatul din scrisoarea sa, astfel încât, atunci când avea să ajungă la ei, vizita lui să poată fi mai încurajatoare.
„da” și, în același timp, „nu”: Sau „atât da, cât și nu”. Lit. „da și nu”. (Vezi nota de studiu de la 2Co 1:17.)
Silvan: Atât Pavel, cât și Petru îl prezintă pe acest frate drept colaborator al lor. (1Te 1:1; 2Te 1:1; 1Pe 5:12) În cartea Faptele apostolilor, este numit Sila. Potrivit relatării lui Luca, el era un membru de frunte al congregației din Ierusalim, un profet și unul dintre frații care l-au însoțit pe Pavel în a doua sa călătorie misionară. Din câte se pare, Silvan era cetățean roman, ceea ce ar putea explica motivul pentru care Pavel folosește aici numele lui roman. (Fa 15:22, 27, 32, 40; 16:19, 37; 17:14; 18:5)
prin el au devenit „da”: Cu alte cuvinte, promisiunile lui Dumnezeu au fost validate, împlinite și concretizate prin Isus. Prin intermediul lui – prin tot ce a predat și a făcut el – a devenit posibilă împlinirea tuturor promisiunilor consemnate în Scripturile ebraice. Integritatea neștirbită dovedită de Isus pe pământ a risipit orice motiv de îndoială cu privire la realizarea promisiunilor lui Iehova.
prin el îi spunem „Amin” lui Dumnezeu: Termenul grecesc tradus prin „Amin” este o transliterare a unui termen ebraic ce înseamnă „așa să fie” sau „adevărat”. În Re 3:14, Isus se referă la sine ca fiind „Amin”. El a putut spune acest lucru deoarece, când a fost pe pământ, a împlinit tot ce fusese profețit cu privire la sine. De asemenea, prin viața sa trăită în integritate și prin moartea sa de jertfă, el a devenit garanția, sau „Amin”-ul, că toate declarațiile lui Dumnezeu se vor realiza. Această asigurare dă și mai multă greutate cuvântului „Amin” rostit la încheierea rugăciunilor adresate lui Dumnezeu prin Cristos. (Vezi nota de studiu de la 1Co 14:16.)
sigilat: În timpurile biblice, sigiliul era folosit ca semnătură care certifica dreptul de proprietate, un acord sau autenticitatea unui document. În cazul creștinilor unși, Dumnezeu i-a sigilat în mod figurativ prin spiritul său sfânt pentru a arăta că ei sunt proprietatea sa și că au perspectiva vieții cerești. (Ef 1:13, 14)
ca garanție a ceea ce va veni: Sau „ca acont”. Această expresie reprezintă traducerea termenului grecesc arrabṓn, care apare de trei ori în Scripturile grecești creștine, de fiecare dată în legătură cu ungerea creștinilor cu spirit, adică cu spiritul sfânt al lui Dumnezeu, sau forța sa activă. (2Co 5:5; Ef 1:13, 14) Această acțiune specială a spiritului sfânt este comparabilă cu un acont, o garanție a ceea ce va veni. Datorită acestei garanții pe care o primesc, creștinii unși cu spirit sunt convinși că speranța lor este reală și sigură. Ei își primesc plata integrală, sau răsplata deplină, când se îmbracă cu un corp ceresc nesupus putrezirii (2Co 5:1-5) și când li se oferă darul nemuririi. (1Co 15:48-54)
mea: Sau „sufletului meu”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)
Nu că suntem stăpâni peste credința voastră: Pavel era convins că frații săi, care erau creștini fideli, voiau să facă ce este bine. Ei rămăseseră neclintiți datorită credinței lor, nu datorită lui Pavel sau vreunui alt om. Verbul grecesc redat prin „suntem stăpâni peste” (kyrieúō) poate avea o nuanță peiorativă, și anume aceea de a-i domina pe alții sau de a se purta în mod tiranic. Petru a folosit un termen înrudit când i-a îndemnat pe bătrâni să nu ʻstăpânească peste cei care sunt moștenirea lui Dumnezeu’. (1Pe 5:2, 3) Pavel a înțeles bine că autoritatea pe care o avea în calitate de apostol nu-i dădea dreptul să se poarte în mod tiranic cu alții. Dimpotrivă, spunând suntem colaboratori spre bucuria voastră, Pavel a arătat că nu considera că el și însoțitorii lui le erau superiori creștinilor din Corint, ci că erau slujitori care făceau tot posibilul pentru a-i ajuta să i se închine lui Iehova cu bucurie.