1 CORINTENI
Note de studiu – capitolul 14
a profeți: Vezi nota de studiu de la 1Co 12:10 și Glosarul, „Profeție”.
vorbește în altă limbă: Vezi nota de studiu de la 1Co 12:10.
încurajează și . . . mângâie: Atât termenul grecesc paráklēsis (tradus prin „încurajează”), cât și paramythía (tradus prin „mângâie”) transmit ideea de „încurajare”, însă paramythía indică un grad mai mare de tandrețe și consolare. Verbul înrudit paramythéomai este folosit în Ioa 11:19, 31 cu privire la iudeii care au mers să le consoleze pe Maria și pe Marta după moartea lui Lazăr, fratele lor. (Vezi și 1Te 5:14, unde același verb este redat prin „a vorbi consolator”.)
interpretează: Sau „traduce”. Termenul grecesc care apare aici este folosit cu sensul de „a traduce dintr-o limbă în alta”. (Fa 9:36; 1Co 12:30; 14:13, 27) Totuși, el poate însemna și „a clarifica sensul”, „a explica în mod deplin”. (Vezi notele de studiu de la Lu 24:27; 1Co 12:10.)
revelație: Vezi nota de studiu de la Ro 16:25.
lucrurile neînsuflețite: Sau „lucrurile fără viață”, aici cu referire la instrumente muzicale.
trompeta: Legea mozaică prevedea ca preoții israeliți să sune din trompetă pentru a face anunțuri importante. (Nu 10:2-10) De exemplu, când era timpul ca bărbații să pornească la război, trompetele dădeau un semnal de luptă. (Nu 10:9) Dacă sunetul de trompetă ar fi fost neclar, soldații nu ar fi știut cum să reacționeze. În mod asemănător, în congregație, îndrumările vagi sau comunicarea neclară ar putea cauza confuzie, dezordine și descurajare.
interpreta: Sau „traduce”. (Vezi nota de studiu de la 1Co 14:5.)
cu mintea: Sau „cu capacitatea de înțelegere”. În acest verset, termenul grecesc nous (redat deseori prin „minte”) este folosit de două ori. El apare și în 1Co 14:14, 19.
va zice „Amin” la cuvintele tale de mulțumire: Termenul grecesc amḗn, o transliterare a ebraicului ʼamén, înseamnă „așa să fie” sau „adevărat”. Unele versete din Scripturile ebraice arată că aceia care ascultau o rugăciune publică spuneau „Amin” la final. (1Cr 16:36; Ne 5:13; 8:6) După cum reiese din cuvintele lui Pavel, se pare că cei care participau la întrunirile creștine urmau acest model și spuneau cu toții „Amin” la sfârșitul unei rugăciuni. Însă Pavel nu specifică dacă ei pronunțau cuvântul cu voce tare sau îl spuneau doar în gând. (Vezi Glosarul, „Amin”, și nota de studiu de la Ro 1:25.)
cu mintea mea: Sau „cu capacitatea mea de înțelegere”. Termenul grecesc nous, folosit aici, se referă la capacitatea de gândire și de înțelegere. Sub inspirație, Pavel a arătat că vorbirea în limbi era un dar mai puțin important, spunând că ar prefera să rostească cinci cuvinte pe care el și ceilalți le înțelegeau decât zece mii de cuvinte într-o limbă pe care nu o înțelegea nimeni. (1Co 14:11, 13-18)
să-i pot învăța și pe alții: Sau „să-i pot învăța și pe alții oral”. Verbul grecesc katēkhéō, care înseamnă literalmente „a răsuna în jos”, ar putea include și ideea de instruire orală. (Vezi nota de studiu de la Fa 18:25.)
nu fiți copii: Mai întâi, Pavel îi îndeamnă pe corinteni să nu fie copii, adică imaturi sau copilăroși, în ce privește înțelegerea lucrurilor spirituale. Apoi însă, îi îndeamnă ‘să fie copii’ – adică neexperimentați și inocenți – „la răutate”.
În Lege este scris: Având în vedere că citatul care urmează este din Is 28:11, 12, termenul „Lege” este folosit aici în sens larg, cu referire la Scripturile ebraice în ansamblu. (Vezi notele de studiu de la Ioa 10:34; Ro 2:12.)
zice Iehova: Pavel citează aici din Is 28:11, 12 pentru a arăta că Dumnezeu avea să-și transmită mesajul „în limba unor străini”, însă tot nu avea să fie ascultat. Deși Isaia consemnează cuvintele lui Dumnezeu la persoana a III-a („el va vorbi”), Pavel citează acele cuvinte ca fiind rostite de Dumnezeu la persoana I („voi vorbi”). Pentru a arăta clar cine le-a rostit, Pavel adaugă o expresie ce apare de sute de ori în Septuaginta ca echivalent al expresiilor ebraice redate prin „zice Iehova”, „spune Iehova” și „iată ce spune Iehova”. Câteva exemple se găsesc în Is 1:11; 22:25; 28:16; 30:1; 31:9; 33:10; 43:10; 48:17; 49:18 (citat în Ro 14:11); 52:4, 5; Am 1:5; Mi 2:3; Na 1:12; Mal 1:2. Așa cum se arată în Ap. C, corespondența cu Scripturile ebraice reprezintă un motiv întemeiat pentru a crede că, în textul original, aici apărea numele divin și că acesta a fost ulterior înlocuit cu titlul „Domnul”. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; 1Co 14:21.)
profețirea: Vezi nota de studiu de la 1Co 12:10.
intră un necredincios sau un om obișnuit: Termenii grecești folosiți aici sunt ápistos („necredincios”) și idiṓtēs („om obișnuit”). În afară de „credincioși”, adică de cei care îl acceptaseră pe Cristos și se botezaseră (Fa 8:13; 16:31-34; 18:8), și alții erau bineveniți la întrunirile creștine (1Co 14:22). Bineînțeles, nu toți ʻnecredincioșii’ și ʻoamenii obișnuiți’ care asistau la întruniri studiau și aplicau Cuvântul lui Dumnezeu în același ritm. Însă toți trăgeau foloase, deoarece auzeau adevăruri care îi mustrau sau care ʻdezvăluiau secretele inimii lor’. (1Co 14:23-25; 2Co 6:14)
un psalm: Termenul grecesc psalmós, folosit aici, se referă la un cântec sacru, sau o compoziție sacră, și poate fi redat prin „o cântare de laudă”.
să interpreteze: Sau „să traducă”. (Vezi nota de studiu de la 1Co 14:5.)
interpret: Sau „traducător”. (Vezi nota de studiu de la 1Co 14:5.)
nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii: Pavel pune aici în contrast dezordinea cu pacea. În Flp 4:9, 1Te 5:23 și Ev 13:20, el îl numește pe Iehova „Dumnezeul păcii”, iar în Ro 15:33 și 16:20, „Dumnezeul care dă pace”. Pacea care vine de la Dumnezeu stă la baza ordinii și a unității din congregația creștină. Pavel nu sugera că faptul de a face lucrurile în mod organizat avea să ducă automat la pace. Mai degrabă, el sugera că, dacă aduceau închinare în mod ordonat, corintenii urmau să se bucure de o atmosferă pașnică la întruniri, astfel încât „toți să fie încurajați” și zidiți. (1Co 14:26-32) Întrunirile ținute în mod ordonat aveau să reflecte calitățile și personalitatea Dumnezeului păcii, aducându-i onoare.
femeile să tacă în congregații: În versetele anterioare, Pavel spusese deja că cei care vorbeau în limbi fără să aibă un interpret sau care profețeau în timp ce altcineva primea o revelație trebuiau „să tacă”. (1Co 14:28, 30) Aici, el le oferă aceeași îndrumare femeilor care vorbeau la întrunirile congregației atunci când nu era cazul. Probabil că unele îi întrerupeau sau îi contraziceau pe bărbații care predau în congregație. Pavel le-a încurajat pe femeile care aveau întrebări sau neclarități „să-și întrebe soții acasă”, în loc să întrerupă întrunirile. (1Co 14:35) În plus, dându-le femeilor aceste instrucțiuni inspirate, Pavel a susținut îndrumarea biblică potrivit căreia Dumnezeu le acordă bărbaților sarcina de supraveghere în cadrul poporului său. (1Ti 2:12) Totuși, apostolul a arătat fără echivoc că prețuia foarte mult femeile în calitatea lor de colaboratoare și predicatoare ale veștii bune. (Ro 16:1, 2; Flp 4:2, 3) Îndrumările inspirate date de Pavel nu le interziceau femeilor să participe la întrunirile congregației. (1Co 11:5; Ev 10:23-25)
Oare de la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu?: Pavel a pus această întrebare retorică pentru a le aminti corintenilor că nu erau prima congregație înființată și nici singurii cărora le fusese anunțat „cuvântul lui Dumnezeu”. Ei aparțineau unei comunități mari de credincioși. În loc să introducă proceduri noi în congregație, corintenii trebuiau să urmeze îndrumarea apostolilor. În felul acesta, promovau ordinea, unitatea și creșterea spirituală.
are un dar al spiritului: Toți creștinii pot să ceară și să primească îndrumarea și ajutorul spiritului sfânt. (Lu 11:13) În plus, creștinii cu chemare cerească sunt unși cu spirit sfânt. (2Co 1:21, 22) Totuși, această expresie se referă la o persoană care a primit un dar special, miraculos al spiritului sfânt. Expresia reprezintă redarea termenului grecesc pneumatikós, al cărui sens de bază este „care aparține spiritului”, „spiritual”. Același termen este folosit în 1Co 14:1, unde apare la plural și e tradus prin „darurile spiritului”. Aici, în 1Co 14:37, spre finalul analizei sale despre darurile miraculoase, Pavel menționează termenul pneumatikós împreună cu termenul redat prin „profet”, ceea ce arată că apostolul se referă tot la o capacitate supranaturală acordată de spiritul sfânt, la fel ca în versetul 1.
în ordine: Sau „în mod ordonat”. Lit. „potrivit ordinii”. În acest context, Pavel îi încurajează pe creștini să țină întrunirile în mod ordonat. (1Co 14:26-33) Termenul grecesc utilizat aici apare și în Lu 1:8, unde se face referire la modul în care era organizat serviciul de la templu. De asemenea, el este folosit în Septuaginta, în Nu 1:52, cu privire la tabăra bine organizată a Israelului.